Vitamina K2, utilă în tratamentul osteoporozei? [studiu]

O echipă de cercetare din China a făcut progrese în studiul vitaminei K2 pentru a îmbunătăți sănătatea oaselor, introducând o nouă soluție pentru tratarea osteoporozei.

Osteoporoza este o boală des întâlnită, debilitantă, care se caracterizează prin pierderea ososasă și degenerarea structurii oaselor, cauzată în primul rând de un dezechilibru între formarea oaselor de către osteoblaste și resorbția osoasă de către osteoclaste. Când resorbția depășește formarea, acest lucru duce la o densitate osoasă scăzută și crește riscul de fracturi, ducând la osteoporoză. Ce rol ar putea avea vitamina K în osteoporoză?

Vitamina K ar putea fi utilizată în viitor în tratarea osteoporozei

Un grup de cercetare de la Institutul Hefei din China a făcut progrese în studiul vitaminei K2 pentru îmbunătățirea sănătății osoase, introducând o nouă soluție pentru tratarea osteoporozei. Coenzimă a glutamatului γ-carboxilază, vitamina K2 poate carboxila resturile de glutamat ale proteinelor osteocalcine dependente de vitamina K și ale proteinelor reziduale ale glutamatului γ-carboxilat. 

Osteocalcina ar favoriza astfel formarea osoasă. Cu toate acestea, dacă ne gândim la vitamina K2 liposolubilă, este dificil de atins concentrația maximă a acesteia în organism. În plus, există riscul de supradozaj local, deoarece vitamina este depozitată în ficat.

Cercetătorii afirmă că speranța lor este de a îmbunătăți biodisponibilitatea vitaminei K2, iar rezultatul acestui studiu a fost unul demn de luat în seamă. Ei au obținut nanoparticule sferice uniform dispersate în soluția apoasă prin optimizarea raportului molar de amestecare a proteinei purtătoare și a vitaminei K2.

Aplicând nanoparticulele de vitamina K2 pe celulele MC3T3-E1, au constatat că expresiile markerilor osteoblastici au fost semnificativ reglați în sus, inclusiv fosfataza alcalină și osteocalcina. Formarea nodulilor extracelulari mineralizați a fost, de asemenea, semnificativ consolidată, indicând faptul că nanoparticulele de vitamina K2 ar putea promova în mod eficient diferențierea osteoblastică. Rezultatele cercetării deschid noi posibilități viitoare de tratare a osteoporozei, cu vitamina K2 drept alternativă terapeutică.

Vitamina K și sănătatea oaselor

Mai multe studii au arătat că vitamina K2 poate oferi beneficii majore pentru sănătatea oaselor. Un studiu de 3 ani pe 244 de femei aflate în postmenopauză a constatat că acelea care luau suplimente de vitamina K2 au avut scăderi mult mai lente ale densității minerale osoase asociate cu înaintarea în vârstă.

Alte studii pe termen lung la care au participat femei din Japonia au observat beneficii similare, deși în aceste cazuri au fost utilizate doze foarte mari de vitamina K. Din 13 studii, doar unul nu a reușit să arate o îmbunătățire semnificativă. Șapte dintre aceste studii, care au luat în considerare fracturile², au constatat că vitamina K2 a redus fracturile coloanei vertebrale cu 60%, fracturile șoldului cu 77% și toate fracturile non-spinale cu 81%.

În conformitate cu aceste constatări, în Japonia, suplimentele de vitamina K sunt recomandate oficial pentru prevenirea și tratarea osteoporozei. Cu toate acestea, unii cercetători nu sunt convinși de eficacitatea acesteia în tratarea osteoporozei: două mari studii de revizuire au concluzionat că dovezile care recomandă suplimentele de vitamina K în acest scop sunt insuficiente.

Cum se tratează în prezent osteoporoza?

Gestionarea nonfarmacologică a osteoporozei include un aport adecvat de calciu și de vitamina D, exerciții fizice cu greutăți, renunțarea la fumat, limitarea consumului de alcool și cofeină și învățarea unor tehnici de prevenire a căderii (osteoporoza este asociată cu un risc mare de fracturi). 

Aportul de calciu din dietă e bine să fie de 1.000 mg zilnic pentru bărbații cu vârste cuprinse între 50 și 70 de ani și de 1.200 mg zilnic pentru femeile cu vârste de 51 de ani și peste și pentru bărbații cu vârste de 71 de ani și peste. Cantități mari de calciu se găsesc în parmezan, tofu, sardine, migdale crude, iaurt, pătrunjel, spanac.

Vitamina D este o componentă cheie în absorbția calciului și sănătatea oaselor și recomandă 600 UI pe zi pentru bărbații și femeile cu vârste cuprinse între 51 și 70 de ani și 800 UI pe zi pentru bărbații și femeile cu vârste de peste 70 de ani. Vitamina D se poate lua cu ușurință prin expunerea la soare (15-20 de minute de stat la soare fără protecție solară) și din alimente precum peștele gras (hering, macrou, ton etc.), ouăle și ciupercile.

Tratamentul medicamentos al osteoporozei vizează reducerea riscului de fracturi în următorii ani și include bifosfonați, anticorpi monoclonali, terapie hormonală și medicamente care ajută la construcția osoasă. Atât pentru bărbații, cât și pentru femeile cu risc crescut de fracturi, cele mai prescrise medicamente pentru osteoporoză sunt bifosfonații: alendronat, risedronat, ibandronat, acid zoledronic.

Comparativ cu bifosfonații, anticorpul monoclonal denosumab produce rezultate similare sau mai bune în ceea ce privește densitatea osoasă și reduce riscul apariției tuturor tipurilor de fracturi. Este posibil ca pacientul care urmează tratamentul cu denosumab să necesite terapie pe viață cu acest anticorp monoclonal; unele cercetări arată că ar putea exista un risc ridicat de fracturi ale coloanei vertebrale după oprirea tratamentului.

În ceea ce privește terapia hormonală, aceasta poate fi de folos în anumite cazuri, dar nu în toate. Terapia cu estrogen, mai ales când este începută imediat după menopauză, poate ajuta la menținerea densității osoase. Însă această terapie poate crește riscul formării de cheaguri de sânge, cancer endometrial, cancer de sân și posibil boli de inimă. Prin urmare, estrogenul este de obicei utilizat pentru sănătatea oaselor la femeile mai tinere sau la femeile ale căror simptome de menopauză necesită și tratament.

Raloxifenul este un medicament care imită efectele benefice ale estrogenului asupra densității osoase la femeile aflate în postmenopauză, dar fără unele dintre riscurile asociate cu estrogenul.

Dacă pacientul nu poate tolera tratamentele uzuale pentru osteoporoză sau dacă acestea nu funcționează suficient de bine, medicul poate recomanda medicamente precum teriparatida, medicament similar cu hormonul paratiroidian, administrat prin injecție zilnică sub piele, care stimulează creșterea osoasă nouă, abaloparatida (tot un medicament similar cu hormonul paratiroidian) sau romosozumabul, medicament pentru construirea oaselor și pentru tratarea osteoporozei, care se administrează sub formă de injecție în fiecare lună la cabinetul medical.

Toate aceste trei medicamente se utilizează pe o perioadă anume (primele două timp de doi ani, ultimul timp de un an), după care vor fi înlocuite cu altele.

 

 

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Springer Link - A study of hydrophobins-modified menaquinone-7 on osteoblastic cells differentiation
https://link.springer.com/article/10.1007/s11010-021-04062-z
1. Studiul „A study of hydrophobins-modified menaquinone-7 on osteoblastic cells differentiation”, apărut în Molecular and Cellular Biochemistry (2021). DOI: 10.1007/s11010-021-04062-z, autori: Hengfang Tang et al. 
Pub Med - Vitamin K and the prevention of fractures: systematic review and meta-analysis of randomized controlled trials
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/16801507/
2. Studiul „Vitamin K and the prevention of fractures: systematic review and meta-analysis of randomized controlled trials”, apărut în Arch Intern Med. 2006 Jun 26;166(12):1256-61. doi: 10.1001/archinte.166.12.1256, autori: Sarah Cockayne et al.
Mayo Clinic - Osteoporosis
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/osteoporosis/diagnosis-treatment/drc-20351974
NCBI - Osteoporosis: A Review of Treatment Options
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5768298/


Te-ar mai putea interesa și...


 

 

 

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0