Un posibil tratament pentru glaucom este in curs de dezvoltare

Glaucomul este o afecțiune oculară caracterizată prin deteriorarea progresivă a nervului optic, de obicei asociată cu o creștere a presiunii intraoculare, care poate duce la pierderea vederii și, în cazuri avansate, la orbire. Cercetări recente sugerează că mediatorii de lipide din organism ar putea opri progresia glaucomului.

În prezent, nu există niciun tratament pentru a vindeca glaucomul, boală despre care se estimează că afectează 80 de milioane de oameni la nivel mondial, tratamentele doar reducând tensiunea oculară. În acest context, mediatorii lipidici ar putea juca un rol important în combaterea bolilor neurodegenerative, inclusiv glaucom.

RECOMANDĂRILE EXPERȚILOR DOC

Mediatorii lipidici, potențial în tratamentul glaucomului?

Oamenii de știință de la Universitatea California - Berkeley au descoperit că moleculele care se găsesc în organism în mod natural, cunoscute și sub numele de mediatori de lipide au potențialul de a opri progresia glaucomului, cea de-a doua cauză principală de orbire la nivel mondial.

Speranțe pentru bolile neurodegenerative

Concluziile oamenilor de știință specializați pe problemele de vedere au fost publicate în Journal of Clinical Investigation și marchează un pas important înainte în ceea ce privește dezvoltarea unui leac pentru glaucom, o boală neurodegenerativă în care acumularea de lichid în partea frontală a ochiului provoacă leziuni ireversibile la nivelul nervului optic și provoacă pierderea vederii.

„Această descoperire nu doar că ar putea duce la medicamente folosite pentru a trata glaucomul, dar același mecanism și opțiunile sale de prevenire pot fi aplicate și în alte boli neurodegenerative”, a spus unul dintre autorii studiului, Karsten Gronert, profesor de optometrie la Universitatea California - Berkeley.

Folosind rozătoare ca modele, profesorul Gronert și alți cercetători au descoperit că mediatorii lipidici care reglează inflamația, cunoscuți și sub numele de lipoxine, secretate din celulele în formă de stea (cunoscute sub denumirea de astrocite, acele celule ale creierului de mari dimensiuni), au oprit degenerarea celulelor ganglionare ale retinei la șobolanii și la șoarecii cu glaucom. Celulele ganglionare sunt neuronii retinei și ai nervului optic care primesc informația de la fotoreceptori.

„Am analizat ceva despre care toată lumea a presupus că era un lucru antiinflamator și am descoperit că exact aceleași mici molecule joacă un rol esentinal în neuroprotecție, ceea ce este cu adevărat interesant”, a spus și un alt autor al studiului, John Flanagan, decan și profesor de optometrie.

Lipoxinele A4 și B4 și glaucomul

Mai exact, cercetătorii au descoperit că astrocitele, care ajută la menținerea funcției creierului și care formează stratul de fibre nervoase al retinei și al nervului optic, eliberează agenți biologici terapeutici cunoscuți sub numele de lipoxinele A4 și B4, dar doar atunci când astrocitele sunt în repaus și mențin funcția sistemului nervos.

„Se presupune că astrocitele activate de leziuni eliberează/declanșează semnale de stres care ucid celulele ganglionare din retină, provocând leziuni ale nervilor optici”, a precizat John Flanagan. Cu toate acestea, a mai adăugat profesorul, „cercetarea a descoperit că astrocitele care sunt declanșate de leziune opresc, de fapt, semnalele neuroprotectoare care previn leziunile nervilor optici”.

Cercetătorii au descoperit secreții ale lipoxinelor A4 și B4 în astrocitele care erau în repaus în culturile de celule din retină și din capul nervului optic. Pentru a testa potențialul lor în tratamentul glaucomului, oamenii de știință au administrat lipoxinele unor rozătoare vreme de 8 săptămâni după instalarea leziunilor asemănătoare celor din glaucom și neurodegenerării.

După 16 săptămâni, oamenii de știință au măsurat activitatea electrică în celulele ganglionare ale rozătoarelor, printre alte măsurători, și au descoperit că lipoxina B4 în special a oprit degenerarea celulelor. „Acest mediator lipidic (lipoxina B4) prea puțin cunoscut a arătat că are potențialul de a inversa moartea celulelor. Știm că nu există niciun medicament care poate face asta”, a mai spus profesorul Gronert.

Lipoxinele au fost explorate și analizate ca fiind niște medicamente promițătoare și țintite pentru tratarea bolilor inflamatorii, dar nimeni nu le-a analizat din perspectiva aceasta, de a fi molecule neuroprotectoare.

Ce tratament există în prezent pentru glaucom?

În prezent, opțiunea de tratament pentru glaucom este reducerea tensiunii oculare, dar nu există tratamente eficiente pentru prevenirea sau pentru stoparea acțiunii neurodegenerative a glaucomului, care este o boală ireversibilă și care, în cele din urmă, duce la orbire.

Tratamentul medicamentos al glaucomului

Cele mai frecvent utilizate sunt picăturile oftalmice pe bază de prostaglandine (latanoprost, bimatoprost, acestea cresc drenajul umorii apoase), beta-blocantele (precum timolol, care reduce producția de umoare apoasă), inhibitorii anhidrazei carbonice (cum ar fi dorzolamida, care reduce producția de umoare apoasă), agoniștii adrenergici (brimonidină, care reduce producția și crește drenajul umorii apoase) sau parasimpaticomimeticele (pilocarpina, care crește drenajul, este mai puțin utilizată în prezent). Se pot indica și medicamente orale, inhibitori ai anhidrazei carbonice (acetazolamidă), utilizați pentru scăderea rapidă a presiunii intraoculare în situații de urgență.

Intervenții laser

Trabeculoplastia cu laser ajută la îmbunătățirea drenajului umorii apoase prin sistemul trabecular. Iridotomia periferică cu laser este utilizată în glaucomul cu unghi închis pentru a crea o deschidere suplimentară în iris. Ciclofotocoagularea cu laser reduce producția de umoare apoasă prin tratarea corpului ciliar.

Intervenții chirurgicale

Trabeculectomia este o operație prin care se creează un canal alternativ pentru drenajul umorii apoase. Un studiu recent arată că intervenția chirurgicală de trabeculectomie primară este mai eficientă în scăderea presiunii intraoculare și prevenirea progresiei bolii decât tratamentul medical primar la pacienții cu boală avansată și are un profil de siguranță similar.

Ca tratament pot fi indicate, de asemenea, implanturile de drenaj, acele dispozitive plasate pentru a drena umoarea apoasă. Chirurgia minim invazivă a glaucomului (MIGS) presupune tehnici mai puțin invazive, care oferă o recuperare rapidă, cum ar fi stenturile trabeculare.

Terapia combinată

Uneori, tratamentele medicamentoase, laserul și intervenția chirurgicală sunt utilizate în combinație pentru a controla presiunea intraoculară în mod eficient. Tratamentul glaucomului este individualizat, în funcție de tipul de glaucom, severitatea bolii și răspunsul pacientului, dar monitorizarea regulată este esențială pentru a preveni pierderea vederii.

Poți să-ți scazi riscul de glaucom?

Glaucomul poate afecta pe oricine, dar anumite categorii de persoane au un risc mai mare. Oamenii cu istoric familial de glaucom sunt mai predispuși, deoarece boala are o componentă genetică. Persoanele peste 40 de ani au un risc crescut, acesta crescând odată cu înaintarea în vârstă.

Afro-americanii, hispanicii și asiaticii sunt mai predispuși la anumite forme de glaucom, cum ar fi glaucomul cu unghi deschis sau cel cu unghi închis. Persoanele cu hipertensiune intraoculară (presiune oculară ridicată) sau alte afecțiuni oculare, precum miopia severă sau leziuni oculare anterioare, sunt la risc.

Diabetul, hipertensiunea arterială și bolile cardiovasculare cresc riscul prin afectarea fluxului sangvin către nervul optic. În plus, utilizarea pe termen lung a corticosteroizilor poate contribui la apariția glaucomului, de aceea detectarea și monitorizarea regulată sunt esențiale pentru aceste grupuri.

Prevenirea glaucomului implică adoptarea unor măsuri de sănătate oculare și generale care pot reduce riscul de apariție sau progresie a bolii. Deși unele forme de glaucom, precum cel primar cu unghi deschis, nu pot fi prevenite complet, există mai multe strategii care ajută la menținerea sănătății ochilor și la detectarea timpurie a afecțiunii.

Una dintre cele mai importante măsuri este efectuarea regulată a controalelor oftalmologice. Persoanele cu vârsta peste 40 de ani sau cele cu un istoric familial de glaucom ar trebui să efectueze examinări oculare complete, inclusiv măsurarea presiunii intraoculare și evaluarea nervului optic. Detectarea precoce poate face diferența între pierderea ireversibilă a vederii și păstrarea funcției vizuale.

Stilul de viață sănătos joacă, de asemenea, un rol important. Adoptarea unei alimentații echilibrate, bogată în antioxidanți, vitamine și minerale, poate susține sănătatea oculară. Legumele frunzoase, fructele de pădure și alimentele bogate în acizi grași Omega-3, cum ar fi peștele gras, nucile și semințele de in, sunt benefice. Acestea ajută la reducerea stresului oxidativ și a inflamației, factori implicați în progresia glaucomului.

Evitarea fumatului și menținerea unei greutăți corporale sănătoase sunt esențiale, deoarece obezitatea și fumatul sunt asociate cu un risc crescut de boli oculare, inclusiv glaucom.

Exercițiile fizice regulate pot contribui, de asemenea, la scăderea riscului de glaucom. Activitatea fizică moderată, precum mersul pe jos sau yoga, poate reduce presiunea intraoculară. Cu toate acestea, exercițiile care implică poziții în care capul este menținut sub nivelul inimii, cum ar fi pozițiile inversate, ar trebui evitate, deoarece pot crește temporar presiunea oculară.

Protecția ochilor este un alt aspect important. Utilizarea ochelarilor de protecție atunci când se lucrează în medii cu risc ridicat de accidentări sau expunere la particule periculoase poate preveni leziunile oculare care ar putea contribui la dezvoltarea glaucomului.

Gestionarea altor afecțiuni de sănătate este, de asemenea, crucială. Persoanele cu hipertensiune arterială, diabet sau boli cardiovasculare ar trebui să își monitorizeze și să își controleze aceste afecțiuni, deoarece pot influența fluxul sangvin către ochi și nervul optic.

Evitarea consumului excesiv de cofeină poate fi benefică, deoarece aceasta poate crește temporar presiunea intraoculară. De asemenea, reducerea stresului prin tehnici de relaxare, cum ar fi meditația sau respirația profundă, poate avea un efect pozitiv indirect asupra sănătății generale și oculare.

În concluzie, deși glaucomul nu poate fi întotdeauna prevenit, o combinație de monitorizare regulată, un stil de viață sănătos și protecția ochilor poate reduce semnificativ riscul și poate contribui la menținerea vederii pe termen lung. Educația și conștientizarea sunt esențiale pentru a încuraja oamenii să își prioritizeze sănătatea oculară.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
American Acdemy of Ophtalmology - 10 Things To Do Today To Prevent Vision Loss From Glaucoma
https://www.aao.org/eye-health/tips-prevention/easy-steps-to-prevent-vision-loss-from-glaucoma
NEI - Glaucoma
https://www.nei.nih.gov/learn-about-eye-health/eye-conditions-and-diseases/glaucoma
Pub Med - Evaluating Primary Treatment for People with Advanced Glaucoma: Five-Year Results of the Treatment of Advanced Glaucoma Study
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/38199528/
Studiul „Evaluating Primary Treatment for People with Advanced Glaucoma: Five-Year Results of the Treatment of Advanced Glaucoma Study”, apărut în Ophthalmology. 2024 Jul;131(7):759-770. doi: 10.1016/j.ophtha.2024.01.007. Epub 2024 Jan 9, autori: Anthony J King et al.
JCI - Astrocyte-derived lipoxins A4 and B4 promote neuroprotection from acute and chronic injury
https://www.jci.org/articles/view/77398
Studiul „Astrocyte-derived lipoxins A4 and B4 promote neuroprotection from acute and chronic injury”, apărut în J Clin Invest. 2017;127(12):4403–4414. https://doi.org/10.1172/JCI77398, autori: K. Gronert et al