Tumorile cerebrale primitive

Tumorile cerebrale primitive au ca punct de plecare creierul sau învelişul acestuia spre deosebire de tumorile secundare al căror punct de plecare este la nivelul unui organ intern (de exemplu plamani, glanda mamară, melanom, colon, etc) iar însămânţarea se produce în cadrul procesului de metastazare.

Sunt mai multe tipuri de tumori primitive cerebrale. Majoritatea acestora sunt glioame. Acestea se dezvoltă din celulele gliale care sunt celule de suport ale creierului. Principalele celule de suport ale creierului sunt astrocitele,oligodendrocitele şi celulele ependimale.

În mod curent, principalele tipuri de glioame sunt:

- astrocitoamele, cele mai comune tipuri de glioame, cu 4 grade de diferenţiere dintre care astrocitoamele anaplazice şi glioblastoamele sunt extrem de agresive cu un potenţial expansiv foarte mare

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

- oligodendroglioamele, cu punct de plecare oligodendrocitele,celule producătoare de mielină, sunt în general bine diferenţiate şi sunt mult mai puţin agresive comparativ cu astrocitoamele

- glioamele mixte, rar întâlnite (sub 1%dintre tumorile cerebrale)

- ependimoamele

- glioamele stem

Tumorile cerebrale nongliomatoase sunt reprezentate de meningioame (mai mult de 35% din tumorole cerebrale), tumori ale glandei pineale şi pituitare, limfoame,meduloblastoame, etc

Rata de supravieţuire la 5 ani a tumorilor cerebrale primitive depinde de o serie de factori dintre care esenţiale sunt tipul tumorii şi operabilitatea acesteia.

Cauze și simptome

Cauzele apariţiei tumorilor cerebrale rămân necunoscute. Cu toate acestea sunt o serie de factori care cresc riscul de apariţie a acestora printre care : vârsta (frecvenţa mai mare la copii şi adulţi în vârstă),sexul  (frecvenţa mai mare la bărbaţi), expunerea profesională sau accidentală la solvenţi, pesticide, etc, istoricul familial (5%dintre tumorile cerebrale sunt consecinţă unor factori ereditari genetici sau parte a unor sindroame genetice ), expunerea la câmpuri electromagnetice sau traumatismele severe cerebrale.

Simptomatologia poate fi generală sau specifică.Simptomatolgia generală este consecinţă presiunii exercitate de tumoră asupra creierului în timp ce simptomatologia specifică este cauzată de implicarea zonei cerebrale afectate.

Simptomele generale includ cefaleea,convulsii, alterarea senzoriului, a mirosului sau auzului dar fără afectarea conştienţei, tulburări de personalitate sau memorie,greaţă,vomă, oboseală.

Simptomatologia specifică include presiune sau cefalee unilaterală, pierderi de echilibru sau tulburări motorii cum se întâlneşte în afectarea cerebeloasă,modificări în procesul gândirii logice, pierderea motivaţiei,lentoare,oboseală musculară sau pareze frecvent asociate tumorilor frontale, pierderea parţială sau completă a vederii, frecventa în afectarea lobului occipital sau temporal, afectarea vorbirii, auzului sau a statusului emoţional, tendinţa către agresivitate sau imposibilitatea rostirii anumitor cuvinte sau a reproducerii acestora cum se întâmplă în cazul tumorilor de lob frontal sau temporal.

Diagnosticul este sugerat de examenele imagistice,în special Rezonanţa Magnetică Nucleară sau Computerul Tomograf în cazul în care RMN nu este disponibil, sau nu se poate efectua din raţiuni de pacient şi confirmat bioptic.Piesa de biopsie este supusă actual şi testărilor moleculare în vederea identificării genelor, proteinelor sau a biomarkerilor,specifici tumorii.Anumiţi biomarkeri sunt utili în aprecierea prognosticului bolii.Cercetările recente se îndreaptă cu asiduitate către depistarea unor biomarkeri care să ridice suspiciunea unei tumori cerebrale înainte că aceasta să devină simptomatică.

Pentru o cât mai eficientă abordare terapeutică este necesară o cât mai bună caracterizare a tumorii.Prognosticul este dictat de mai mulţi factori printre care tipul histologic şi gradul de diferenţiere al acesteia, extensia tumorii reziduale secundare intervenţiei chirurgicale,localizarea tumorii, statusul funcţional neurologic sau markerii biogenetici.Din punctul de vedere al markerilor biogenetici, de exemplu,în cazul oligodendroglioamelor deletia unei părţi a cromozomului 1 sau 19 poate fi un marker pozitiv de răspuns la chimioterapie.De asemenea mutaţiile IDH(isocitrat dehidrogenază) prezente în peste 70%dintre glioame sunt legate de un prognostic mai bun.

Optiunile terapeutice

Opţiunile terapeutice depind de o serie de factori printre care mărimea, tipul şi gradul de diferenţiere al tumorii,urgenţa dată de presiunea exercitată de tumoră asupra unor structuri vitale ale creierului, eventualele efecte secundare ale tratamentelor dar şi statusul de performanţă sau preferinţele pacientului.

Intervenţia chirurgicală este în general principalul gest terapeutic şi adesea singurul,în special în tumorile low grade.Îndepărtarea tumorii ameliorează simptomatologia neurologică, pune diagnosticul de certitudine prin analiză anatomopatologică şi nu în ultimul rând poate creşte eficientă celorlalte opţiuni terapeutice(chimioterapia,radioterapia),într-un cuvânt, ameliorarea prognosticului persoanelor diagnosticate cu tumori cerebrale.În anumite situaţii intervenţia chirurgicală nu se poate efectua fie datorită poziţionării dificile fie datorită vecinătăţii unor structuri vitale.Aceste tumori sunt inoperabile şi ca urmare vor trebui tratate cu ajutorul celorlalte proceduri

Radioterapia în general se administrează postoperator. Tehnicile de radioterapie pot fi convenţionale,conformaţionale tridimensionale,cu intensitate modulată(IMRT), cu fracţionare normală sau hiperfractionate.La ora actuală, se folosesc cu succes câteva proceduri noi printre care terapia cu protoni,utilă în tumori cu localizare extrem de dificilă cum sunt tumorile din vecinătatea nervului optic sau de la baza creierului, sau radiochirurgia stereotactica care constă în administrarea unei doze unice de radioterapie direct la nivelul tumorii dar fără afectarea ţesuturilor învecinate.Echipamentele de radiochirurgie sunt diverse, de la acceleratoare lineare la gamma-knife şi respectiv ciberknife. Opţiunile din ce în ce mai mari de radioterapie măresc precizia radioterapiei şi scad afectarea ţesuturilor normale peritumorale.

Chimioterapia se administrează în general alături de radioterapie, postoperator sau singură în special în condiţiile recidivei. Principala problema în cazul chimioterapiei rămâne penetrabilitatea barierei hematoencefalice limitată la un număr redus de chimioterapice.Monitorizarea răspunsului terapeutic se face prin examen RMN trimestrial.Ulterior intervalul între RMN-urile de control se modifică în funcţie de gradul de diferenţiere al tumorii.

Terapia target reprezintă o opţiune terapeutică actuală, alături de chimioterapie, care acţionează asupra unor gene, proteine sau structuri care constituie vecinătăţile tumorii si care influenţează creşterea tumorală.Similar altor tipuri de tumori şi tumorile cerebrale sunt extrem de heterogene prezentând diverse componente specifice.Din acest motiv eforturile cercetării fundamentale sunt orientate către identificrea unor biomarkeri care să caracterizeze cât mai bine tumora, pentru că în funcţie de aceştia să se poată iniţia o terapie cât mai aproapiata de modificările respective.În cazul tumorilor primitive cerebrale, o modalitate terapeutică ţintă cu eficientă dovedită este terapia antiangiogenica.Ţintă acesteia este angiogeneza adică capacitatea de neoformare a vaselor de sânge.Principala moleculă antiangiogenica folosită în oncologie în mai multe localizări ale cancerului este Bevacizumab.Recent acesta a fost validat în terapia glioblastoamelor multiforme după eşecul terapiei de prima linie.

În ciuda eforturilor, progresele în terapia glioblastoamelor au rămas modeste cu o supravieţuire care în general nu depăşeşte 15 luni de la diagnostic.Speranţa se leagă însă de rezultatele studiilor recente care au dovedit beneficiile imunoterapiei cu inhibitori ai punctelor de control(CTL4 şi PD1)în câteva tipuri de cancer şi potrivit studiilor de faza 1,2 şi 3 şi în glioblastoame.Principala problema în tumorile cerebrale rămâne obstacolul reprezentat de bariera hematoencefalica şi imunogenicitatea scăzută a acestor tumori.

Dintre terapiile vaccinale, poate cea mai promiţătoare la ora actuală este Rindopepimut.Acesta este un peptid, derivat dintr-o formă mutantă de receptor al factorului de creştere epidermal(EGFR).Aproximativ 20-30% dintre glioblastoame exprimă această formă modificată a EGFR. Altă formă de vaccin conţine celule dendritice,celule esenţiale implicate în răspunsul imun.Rezultatele cu acest vaccin (DCVAX-L) la pacienţii cu glioblastoame operate arată o supravieţuire mediană de peste 31 de luni.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Progresele ultimilor ani sunt indiscutabile. Rămâne o provocare alegerea optimală a terapiilor în funcţie de profilul fiecărui pacient prin evidenţierea unor biomarkeri adecvaţi şi asocierea eventuală a terapiilor ţintă cu imunoterapia.Îmbunătăţirea tehnicilor operatorii şi de radioterapie contribuie odată în plus la succesul terapeutic.

 

Sursa foto: Shutterstock

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0