Tumorile cerebrale: managementul glioamelor high grade

Glioamele reprezinta peste 30 % dintre tumorile cerebrale si peste 80 % dintre tumorile maligne ale creierului. Potrivit unei clasificari a Organizatiei Mondiale a Sanatatii glioamele cuprind mai multe entitati printre care: astrocitoamele, oligodendroglioamele, oligoastrocitoamele mixte si ependimoamele.

Un element important de clasificare si separare a glioamelor in categorii de risc este reprezentat de gradul de diferentiere. In aprecierea gradului de diferentiere intra in discutie mai multe elemente printre care pleomorfismul nuclear, activitatea mitotica, celularitatea, indexul proliferativ al celulelor endoteliale dar si necroza.

Articole Medicina primul spatiu de bannere

Glioamele high grade includ o serie de entitati printre care :

- astrocitoamele anaplazice

- oligodendroglioamele anaplazice

- oligoastrocitoamele mixte anaplazice

- glioblastoamele multiforme

Glioblastoamele multiforme reprezinta peste jumatate dintre glioamele high grade si sunt cele mai agresive tumori din aceasta familie. Din pacate, glioamele high grade sunt incurabile iar supravietuirile variaza intre 15-16 luni penfru glioblastoamele multiforme si intre 24si 60 luni pentru glioamele anaplazice.

Epidemiologia glioamelor high grade

Etiologia acestor tumori este multifactoriala. Sunt incriminate o serie de sindroame cu transmitere genetica dar si factori exogeni cum ar fi expunerea la radiatii, etc. Cu toate acestea, pentru majoritatea glioamelor high grade nu au putut fi identificati factori care sa fie raspunzatori pentru aparitia acestor tumori.

Diagnosticul glioamelor high grade

Simptomatologia poate fi total absenta dupa cum, pacientii pot prezenta simptome generale de tip cefalee, tulburari ale dispozitiei, alterari ale statusului mental, convulsii tonico-clonice, lentoare psihomotorie sau simptome focale gen hemipareza, pierderea senzoriului pe jumatate de corp, afectari ale campului vizual, afazie, etc.

Nu de putine ori simptomatologia este dramatica cu cefalee severa insotita de greata si afectarea statusului mental secundare cresterii tumorale rapide sau hemoragiei intratumorale.

Diagnosticul este sugerat de catre examinarile imagistice tip computer tomograf (CT) si rezonanta magnetica nucleara (RMN).

Diagnosticul de certitudine este cel anatomopatologic care aduce, in plus, informatii legate de tipul histologic, gradul de diferentiere, etc

Tratamentul glioamelor high grade

Este pe de o parte tratamentul specific antineoplazic si pe de alta parte, tratamentul simptomelor secundare tumorii sau a procedurilor terapeutice aferente.

Interventia chirurgicala este preferata ori de cate ori este posibila. Beneficiile acesteia sunt indiscutabile atat in controlul bolii cat si in cresterea raspunsului la terapia iradianta si chimioterapia ulterioara. Nu in ultimul rand, interventia chirurgicala permite un diagnostic complet prin caracterizarea anatomopatologica complexa a intregii tumori rezecate si nu doar a unei portiuni a acesteia, asa cum se intampla in cazul biopsiilor.

Interventia chirurgicala ramane o alternativa posibila si in cazul recidivelor dupa o prima interventie cu scop curativ cu toate ca impactul acesteia asupra supravietuirii este controversat.

Radioterapia in general, se foloseste in completarea interventiei chirurgicale. Adaugarea radioterapiei mareste semnificativ supravietuirea mediana de la 3-4 luni la 7-12 luni.

Standardul terapeutic ramane radioterapia fractionata asociata cu chimioterapia orala. Pacientii cu glioame high grade cu varste peste 70 prezinta un risc crescut de radiotoxicitate motiv pentru care beneficiaza de cicluri reduse de radioterapia sau doar de chimioterapie.

In ceea ce priveste chimioterapia, agentul unanim recunoscut ramane Temozolomida. Beneficiile Temozolomidei sunt mai mari la pacientii care prezinta mutatii ale genei MGMT (methyl guanineDNA methyl transferaza), considerat marker predictiv pentru sensibilitatea la agenti alkilanti.

Alternativa la chimioterapia sistemica ar putea fi reprezentata de implantarea de Carmustina la nivelul cavitatii postrezectie de debulking.

Articole Medicina al doilea spatiu de bannere

Terapia antiangiogenica reprezinta un moment de cotitura in terapia glioamelor high grade. Protocoalele terapeutice accepta folosirea de agenti antiangiogenici (ex Bevacizumab) in asociere cu chimioterapia (Irinotecan) in tratamentul glioblastoamelor multiforme recidivate. In situatia ineficientei acestei asocieri terapeutice se pot folosi alti agenti citostatici de tipul Etoposidului, Lomustinei sau Carboplatinului, in asociere cu Bevacizumab.

Terapiile experimentale in glioamele high grade reprezinta subiectul nenumaratelor trialuri clinice care folosesc potentiale target-uri printre care EGFR, PDGFR, VGFR, RTK, mTOR, etc. Din pacate, monoterapiile cu inhibitori de tirozinkinaza nu au dat satisfactie, aceasta datorandu-se probabil, potentialului coactivator de multiple tirozinkinaze in glioamele high grade.

Sursa foto: Shutterstock

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0