Tulburarea de personalitate multiplă
1. Ce este tulburarea de personalitate multiplă
2. Simptome tulburarea de personalitate multiplă
3. Cauzele tulburării de personalitate multiplă
4. În ce constă tratamentul în tulburarea de personalitate multiplă
a. Faza 1: Stabilizarea pacientului
b. Faza 2: Confruntarea și procesarea amintirilor traumatice
c. Faza 3: Dezvoltarea unei identități și a unei conștiințe de sine consistente
5. Cum e să trăiești cu tulburarea de personalitate multiplă
Tulburarea de personalitate multiplă a fost una dintre cele mai mediatizate afecțiuni psihiatrice datorită spectaculozității sale. Este o tulburare cronică ce constă în prezența a două sau mai multe personalități distincte, fiecare având un set specific de atitudini și comportamente.
1. Ce este tulburarea de personalitate multiplă?
Tulburarea de personalitate multiplă, cunoscută și sub numele de tulburarea de identitate disociativă, este o afecțiune psihiatrică complexă și adesea greșit înțeleasă. Caracterizată prin prezența a două sau mai multe stări de personalitate sau identități distincte care preiau în mod recurent controlul asupra comportamentului unui individ, tulburarea de personalitate multiplă este de obicei însoțită de lapsuri semnificative de memorie pentru evenimente cotidiene, informații personale și experiențe traumatice.
Această tulburare afectează aproximativ 1,1% până la 1,5% din populația generală, cu rate mai mari observate în mediile psihiatrice. Înțelegerea acestei tulburări este crucială, deoarece este frecvent diagnosticată greșit sau subdiagnosticată, ceea ce duce la ani de tratament inadecvat și costuri personale și sociale semnificative.
Această tulburare pare să fie asociată, cel mai frecvent, cu existența unui eveniment traumatic major în copilărie, de obicei abuz sexual sau fizic. Prevalența este de 1% printre pacienții internați în secțiile de psihiatrie, cu un raport de 5:1 între bărbați și femei.
2. Simptome tulburarea de personalitate multiplă
Semnul distinctiv al tulburării de personalitate disociativă este prezența a două sau mai multe stări distincte de personalitate, adesea denumite „alterări”, fiecare cu propriul mod de a percepe, de a se raporta la și de a gândi despre mediu și despre sine. Aceste alterări pot diferi în ceea ce privește numele, sexul, vârsta și comportamentele.
Un simptom-cheie este amnezia disociativă, în care indivizii nu își pot aminti evenimentele cotidiene, informațiile personale sau experiențele traumatice. Alte simptome includ depersonalizarea (sentimentul de detașare de sine), sentimentul că lumea este ireală și simptome neurologice funcționale intermitente, cum ar fi crizele non-epileptice sau paralizia, fără o cauză fizică. Aceste simptome provoacă disconfort semnificativ și afectează funcționarea zilnică.
Diagnosticarea tulburării de personalitate multiplă este dificilă din cauza complexității sale și a suprapunerii cu tulburări precum tulburarea de personalitate borderline, schizofrenia și tulburarea de stres posttraumatic (PTSD). Criteriile DSM-5 impun:
- Control recurent de către două sau mai multe identități sau stări de personalitate distincte.
- Lacune recurente în amintirea evenimentelor cotidiene, a informațiilor personale sau a evenimentelor traumatice, care nu se datorează substanțelor, afecțiunilor medicale sau, la copii, colegilor de joacă imaginari.
- Distresă semnificativă sau afectare a funcționării.
Diagnosticul durează adesea 5-12,5 ani din cauza diagnosticelor greșite, necesitând evaluări amănunțite, inclusiv anamneză detaliată, evaluări psihologice și uneori neuroimagistică pentru a exclude afecțiuni precum encefalita autoimună. Un studiu de caz al unei femei în vârstă de 33 de ani cu 46 de modificări a evidențiat complexitatea, cu simptome precum episoade amnestice și schimbări de identitate legate de traumele din copilărie.
Identitățile alternează cu diferite nume și comportamente, complet diferite de identitatea originală. Pot avea vârste și sexe diferite, având vocabular și cunoștințe diferite. Uneori se pot afla în conflict. Identitățile se pot nega reciproc și se pot comuta între ele pe durata a câtorva secunde.
Persoanele afectate de această tulburare au adesea oscilații afective importante cum ar fi depresia, anxietatea intensă sau tulburări de somn, dar și manifestări somatice multiple: amorțeli, dureri de cap, senzații corporale ciudate. În anumite cazuri această tulburare poate duce și la abuz de alcool sau droguri.
3. Cauzele tulburării de personalitate multiplă
Ipotezele apariției acestui tip de patologie pot fi rezumate în trei modele:
- Modelul biologic - se bazează pe modificări funcționale a unor structuri cerebrale sau substanțe endogene.
- Modelul discontinuității sistemelor memoriei - susține ruperea funcțională dintre memoria explicită (declarativă) și cea implicită (procedurală), ceea ce ar genera descompunerea sinelui (individului) și apariția unor comportamente paradoxale. Acest model explică cel mai bine ceea ce vedem în practica clinică.
- Modelul informațional - rețelele neuronale responsabile de conformarea funcțională și adaptată a sinelui se dezorganizează sub efectul stresului.
Opinia predominantă este că tulburarea de personalitate multiplă rezultă din traume severe și cronice în timpul copilăriei, în special înainte de vârsta de 5-6 ani, inclusiv abuz fizic, sexual și emoțional, neglijare sau alte adversități.
Aproximativ 90% dintre persoanele cu această tulburare raportează multiple forme de traume din copilărie, cum ar fi violul, violența sau bullying-ul sever. Modelul traumei sugerează că disocierea, un mecanism de apărare pentru a face față experiențelor copleșitoare, duce la dezvoltarea unor stări de personalitate distincte, fiecare deținând amintiri și emoții diferite.
Dovezile neurobiologice susțin acest model. Studiile arată volume mai mici ale hipocampului și amigdalei la pacienții cu tulburarea de personalitate multiplă, legate de deficite de memorie și reglare emoțională, corelându-se cu trauma din copilărie.
4. În ce constă tratamentul în tulburarea de personalitate multiplă
Scopul principal al tratamentului pentru tulburarea de personalitate multiplă este de a susține o funcționare integrată, permițând individului să trăiască ca o persoană unificată, mai degrabă decât ca o colecție de identități fragmentate. Cercetările sugerează că integrarea completă, în care identități distincte se contopesc într-un singur sine, este realizată de 16,7% până la 33% dintre pacienți, în timp ce alții ating o armonie funcțională între identități. Tratamentul este de obicei structurat în trei faze suprapuse, care pot dura mai mulți ani, cu o frecvență a ședințelor variind de la o dată la trei ori pe săptămână, în funcție de nevoile pacientului.
a. Faza 1: Stabilizarea pacientului
Faza inițială prioritizează siguranța și stabilitatea, abordând riscul ridicat de autovătămare și comportament suicidar frecvent întâlnit în tulburarea de personalitate multiplă. Terapeuții se concentrează pe:
Construirea încrederii: Stabilirea unei alianțe terapeutice puternice cu un clinician cu cunoștințe despre boală și traume.
Educație: Ajutarea pacienților și a familiilor să înțeleagă această tulburare pentru a reduce stigmatizarea și a sprijini tratamentul.
Dezvoltarea abilităților: Predarea autohipnozei și abilități de reglare emoțională.
Gestionarea comorbidităților: Abordarea afecțiunilor concomitente, cum ar fi depresia, anxietatea sau tulburarea de personalitate borderline, care afectează 30-70% dintre pacienții cu tulburarea de personalitate multiplă.
Această fază este critică, deoarece pune bazele pentru gestionarea ulterioară a traumei, asigurându-se că pacientul poate gestiona suferința fără a recurge la disociere sau comportamente dăunătoare.
b. Faza 2: confruntarea și procesarea amintirilor traumatice
Odată ce stabilitatea este atinsă, a doua fază implică confruntarea și procesarea amintirilor traumatice, care sunt adesea cauza principală a tulburării de personalitate. Această fază este abordată cu prudență pentru a evita retraumatizarea. Activitățile-cheie includ:
Lucrul cu memoria: Amintirea evenimentelor traumatice într-un cadru terapeutic controlat pentru a integra amintirile fragmentate.
Gestionarea reacțiilor emoționale: Gestionarea reacțiilor emoționale intense care pot apărea în timpul amintirii, asigurându-se că pacientul rămâne în siguranță.
Integrarea narativă: Transformarea amintirilor traumatice într-o poveste coerentă care se conectează la sentimentul de sine al pacientului, reducând nevoia de disociere.
Dacă pacientul devine destabilizat, tratamentul poate reveni la Faza 1 pentru a consolida abilitățile de coping înainte de a relua lucrul cu trauma.
c. Faza 3: Dezvoltarea unei identități și a unei conștiințe de sine consistente
Faza finală se concentrează pe a ajuta individul să trăiască fără a se baza pe apărări disociative. Obiectivele includ:
Cooperare internă: Încurajarea comunicării și colaborării între identități pentru a funcționa ca un întreg unificat.
Trăind în prezent: Ajutarea pacientului să se implice în viața de zi cu zi, să își stabilească obiective viitoare și să își construiască încrederea în relații și în lume.
Această fază își propune să reducă dependența de disociere, permițând individului să navigheze în viață cu o stabilitate emoțională și o reziliență mai mare.
Tratamentul se realizează în principal prin psihoterapie individuală, adesea orientată psihodinamic, dar care încorporează abordări eclectice. Modalitățile-cheie includ:
- Psihoterapie individuală: Piatra de temelie a tratamentului, combinând tehnici psihodinamice, cognitiv-comportamentale și axate pe traumă pentru a aborda disocierea și trauma.
- Hipnoză: Valorifică capacitatea ridicată de hipnotizare a pacienților cu tulburarea de personalitate multiplă pentru a susține întărirea eului și comunicarea între identități. Tehnicile includ tehnica mesei disociative și ritualurile de fuziune.
- Terapie de grup: Utilizată cu precauție ca adjuvant, cu grupuri structurate, limitate în timp, axate pe educație, strategii de adaptare sau abilități sociale. Grupurile deschise sau axate pe traume pot copleși pacienții.
- Farmacoterapie: Nu este un tratament primar pentru tulburarea de personalitate multiplă, dar este utilizată pentru comorbidități. Medicațiile comune includ:
- Antidepresive (de exemplu, ISRS pentru depresie, anxietate).
- Anxiolitice (de exemplu, benzodiazepine, utilizate pe termen scurt din cauza riscurilor de dependență).
- Stabilizatoare de dispoziție (de exemplu, pentru cazuri rare de tulburare bipolară adevărată).
- Terapii expresive: Terapiile prin artă, muzică, mișcare și poezie ajută la exprimarea traumei non-verbal, facilitând comunicarea între identități și promovând integrarea pacientului.
Psihoterapia senzorio-motorie: Combină terapia prin vorbire cu intervenții centrate pe corp pentru a aborda simptomele somatice, utilizând atenția atentă direcționată pentru a integra părțile disociate.
5. Cum e să trăiești cu tulburarea de personalitate multiplă
Viața cu această tulburare poate fi profund dificilă, persoanele experimentând identități fragmentate și lacune de memorie, ceea ce duce la confuzie și izolare. Mulți declară că se simt stigmatizați din cauza controverselor tulburării, ceea ce îi poate descuraja să ceară ajutor.
Grupurile de sprijin oferă un sentiment de apartenență, dar creșterea rețelelor sociale a introdus provocări. Un studiu a remarcat o creștere a cazurilor de tulburare de personalitate multiplă autodiagnosticate online, ceea ce ar putea trivializa tulburarea și complica tratamentul pentru cei diagnosticați clinic. În ciuda acestor provocări, cu un tratament adecvat, multe persoane gestionează simptomele și duc o viață împlinită, deși tratamentul este adesea pe tot parcursul vieții.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
National Library of Medicine - Guidelines for treating dissociative identity disorder in adults, third revision: summary version
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/21391104/
McLean Hospital - Inside DID: A Closer Look at Dissociative Identity Disorder
https://www.mcleanhospital.org/essential/did
National Library of Medicine - A review of dissociative disorders treatment studies
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/19752643/
Te-ar mai putea interesa și...
