Tulburarea de personalitate multiplă

A fost una dintre cele mai mediatizate afecțiuni psihiatrice datorită spectaculozității sale. Este o tulburare cronică ce constă în prezența a două sau mai multe personalități distincte, fiecare având un set specific de atitudini și comportamente.

Această tulburare pare să fie asociată, cel mai frecvent, cu existența unui eveniment traumatic major în copilărie, de obicei abuz sexual sau fizic.
Prevalența este de 1% printre pacienții internați în secțiile de psihiatrie, cu un raport de 5:1 între bărbați și femei.

Manifestări clinice

  • Pacientul raportează existența unor goluri de memorie;
  • Pacientului i se descriu de către alte persoane întâmplări la care a participat și de care nu își aduce aminte;
  • Pacientul este recunoscut de persoane străine care i se adresează utilizând un alt nume;
  • Modificări semnificative de comportament semnalate de cei din jur;
  • Altă personalitate/personalități apar în cursul hipnozei;
  • Utilizarea pronumelui noi referitor la propria persoană;
  • Cefalee (durere de cap) pronunțată;
  • Descoperirea de scrieri, desene, articole de îmbrăcăminte pe care acesta nu le recunoaște ca fiind ale sale;
  • Halucinații auditive, sub formă de voci care vin din interior;
  • Istoric de traumă fizică sau emotională severă în copilărie – de obicei înainte de 5 ani.

Identitățile alternează cu diferite nume și comportamente, complet diferite de identitatea originală. Pot avea vârste și sexe diferite, având vocabular și cunoștințe diferite. Uneori se pot afla în conflict.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Identitățile se pot nega reciproc și se pot comuta între ele pe durata a câtorva secunde.
Persoanele afectate de această tulburare au adesea oscilații afective importante cum ar fi depresia, anxietatea intensă sau tulburări de somn, dar și manifestări somatice multiple: amorțeli, dureri de cap, senzații corporale ciudate. În anumite cazuri această tulburare poate duce și la abuz de alcool sau droguri.

Cauze

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Ipotezele apariției acestui tip de patologie pot fi rezumate în trei modele:

  • Modelul biologic  - se bazează pe modificări funcționale a unor structuri cerebrale sau substanțe endogene.
  • Modelul discontinuității sistemelor memoriei – susține ruperea funcțională dintre memoria explicită (declarativă) și cea implicită (procedurală), ceea ce ar genera descompunerea sinelui (individului) și apariția unor comportamente paradoxale. Acest model explică cel mai bine ceea ce vedem în practica clinică.
  • Modelul informațional – rețelele neuronale responsabile de conformarea funcțională și adaptată  a sinelui se dezorganizează sub efectul stresului.

Tratament

Acest tip de tulburare este înca prea puțin studiat și constituie pentru psihiatri un subiect destul de controversat. Simptomele pot fi asemănătoare cu manifestările altor diagnostice psihiatrice cum ar fi depresia sau anxietatea, sau diverse tipuri de psihoze.

Din acest motiv persoanele afectate de această tulburare pot primi un diagnostic greșit, trecând de la un terapeut la altul și încercând diferite tratamente medicamentoase, fără a avea însa un progres real în ameliorarea simptomatologiei.
Tratamentul constă în psihoterapie psihanalitică asociată cu hipnoterapie.
 

Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0