Testele prin care se depisteaza si se monitorizeaza glaucomul

 

Glaucomul este o boala cronica, cu evolutie lenta, care afecteaza fibrele nervului optic, din cauza unei presiuni intraoculare marite, de cele mai multe ori. Din pacate, reprezinta o cauza frecventa de orbire la nivel mondial. Desi etiologia nu este complet evidentiata, depistarea glaucomului se face simplu, printr-o serie de teste usor de tolerat de pacienti.

Care sunt grupele de risc?

Cel mai frecvent, glaucomul apare la varste de peste 40-45 ani, insa poate aparea si la copii sau nou nascuti. Deoarece are o componenta genetica, cei care au in familie rude de sange cu glaucom, isi vor face setul de investigatii de screening anual, pentru a preintampina aparitia bolii.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Pentru ca unele medicamente pot creste presiunea intraoculara, si cei care sunt sub tratament cu antiinflamatoare steroidiene pot dezvolta o hipertensiune oculara si, in timp, glaucom.

Bolile asociate – cataracta, diabet zaharat, hipertensiune arteriala, miopie mare – pot contribui si ele la aparitia sau dezvoltarea glaucomului.

Care sunt testele de diagnostic?

Din pacate, atunci cand afectarea vederii este cea care aduce pacientul la medic, este adesea prea tarziu. Glaucomul nu doare, doar orbeste! Evolutia bolii este ireversibila, medicatia reusind sa incetineasca boala in stadiul descoperit.

Pentru precizarea diagnosticului, medicul oftalmolog va apela la cateva teste simple si usor de efectuat:

  • Masurarea presiunii oculare (tonometria) ajustata cu grosimea corneei (pahimetria)
  • Examinarea campului vizual
  • Examenul nervului optic (fund de ochi si OCT de nerv optic)
  • Examinarea unghiului irido-corneean (gonioscopia)

Daca despre primele doua am vorbit in articolele precedente, haideti sa cunoastem mai bine ce se intampla in timpul celorlalte teste.

Examinarea nervului optic

Clasic, se realizeaza cu ajutorul oftalmoscopului sau lentilei de fund de ochi, la biomicroscop. Se urmareste cu atentie largirea depresiunii centrale a nervului optic (excavatie) – semn de afectare a nervului. In mod normal, aceasta nu depaseste 20-40% din suprafata totala a nervului si este centrata si simetrica la cei doi ochi. Orice asimetrie a acestor aspecte cere investigatii suplimentare. Este posibil ca medicul sa-ti instileze picaturi pentru dilatarea pupilei (pentru o examinare mai sigura).

Mai nou, tomografia in coerenta optica, ne ajuta sa vedem starea fibrelor nervului optic (cat de functional este acesta). Este o investigatie simpla dar precisa, de cateva minute, prin care nervul optic este fotografiat si analizat in profunzime (atat calitativ, cat si cantitativ). Desi adesea confundata cu CT-ul, OCT-ul se realizeaza cu raze de lumina si este complet neinvaziv. In prezent, este cel mai bun test, pentru evaluarea cat mai cu acuratete a gradului de afectare a fibrelor nervului optic. Totusi, rezultatele lui se analizeaza in contextul clinic si coroborat cu celelalte teste.

Gonioscopia

Inspectia ungiului dintre iris (partea colorata a ochiului) si cornee (tesutul transparent anterior) arata cat de bine se face scurgerea umorului apos – substanta care umple polul anterior al ochiului. In functie de aceasta examinare, boala se poate monitoriza mai rar sau mai des, iar tratamentul aplicat poate fi sub forma de picaturi sau chirurgical.

Aceasta investigatie poate fi insotita de un usor disconfort deoarece medicul va aplica pe suprafata ochiului, prin intermediul unui gel, o lentila speciala de gonioscopie. Totusi, pentru ca se face sub anestezie locala, gradul de neplacere este minim, testul putand sa dureze 1-2 min per ochi.

Pastrand o legatura stransa cu medicul oftalmolog, prin multitudinea de teste puse la dispozitie de medicina avansata, cu siguranta ca aceasta boala temuta poate fi stopata in evolutie. Asadar, efectueaza controalele asa cum ti-a recomandat medicul tau, pentru a te bucura de o vedere cat mai buna, mult timp!

 

Sursa foto: Shutterstock

Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0