Ce este sindromul de ochi uscat și cum se tratează?

Sindromul de ochi uscat este o afecțiune din ce în ce mai întalnită în rândul populației, din păcate, chiar și la tineri. Telefonul, tableta, laptopul, precum și condiții de mediu uscat, sunt foarte frecvente în viața noastră, astfel că expunerea la factorii de risc este una permanentă. 

În unele cazuri patologice, glanda lacrimală poate deveni o țintă a sistemului imunitar și poate prezenta semne de inflamație. Aceasta poate rezulta din boli autoimune (sindromul Sjögren), transplant de organe (boala grefă versus gazdă) sau pur și simplu ca urmare a îmbătrânirii. Umflarea cronică ar putea fi cauzată de tulburări inflamatorii neinfecțioase, cum ar fi tulburarea ochiului tiroidian, sarcoidoza și pseudotumora orbitală.

Filmul lacrimal si rolurile sale

Lacrimile noastre sunt produse de glandele lacrimale și excretate la suprafața ochiului prin mici ducte (canale).

Filmul lacrimal prezintă o structură trilamelară, având în componență 3 straturi:

  • Exterior: strat lipidic – asigură o suprafață optică netedă și regulată, menținând stratul apos pe suprafața ochiului; în absența sa, evaporarea filmului ar crește de 4 ori.
  • Mijloc: strat apos – format din electroliți, metaboliți, celule epiteliale descuamate, imunoglobuline (anticorpi), lizozim, lactoferină (enzime); reprezintă prima linie de apărare antibacteriană, spală alergenii, praful și corpii străini; formează cea mai mare parte a filmului lacrimal.
  • Interior: strat mucos (vâscos) – asigură aderența la suprafața oculară, fiind în contact cu corneea și conjunctiva, pe care le lubrefiază.

Manifestările sindromului de ochi uscat

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Sindromul de ochi uscat este o afecțiune oculară, deseori subdiagnosticată, care constă într-o disfuncție a filmului lacrimal datorată mai multor cauze. Mai poartă denumirea de kerato-conjunctivită Sicca sau xeroftalmie.

Aproape orice persoană poate să prezinte în cursul vietii simptome legate de ochiul uscat, de cele mai multe ori neștiind că provin dintr-o tulburare a filmului lacrimal, în general apărută din cauza condițiilor de mediu (aer condiționat; geam deschis; frig; lucrul la calculator, privitul îndelung la televizor etc).

Ochiul uscat se manifestă prin secreția lacrimală care poate fi în stare:

  • Insuficientă (Sdr Sjogren, deficit de vitamina A, obstrucția ductelor lacrimale prin infecții, tumori sau chirurghical)
  • De hiper-evaporare a lacrimilor (blefarite, expunere corneeană din pareza facială, deficit de clipire, lentile de contact)
  • Cu o compoziție necorespunzătoare (modificarea compoziției dată de medicamente sau dezechilibre hormonale).


Oricare ar fi categoria de sindrom de ochi uscat, părțile anterioare ale ochiului suferă o iritație constantă, ajungând până la inflamație. 

In cazul blocarii ductelor lacrimale, pleoapele pot deveni dureroase și umflate pe măsură ce glandele devin blocate. Pe măsură ce ochii devin uscați, se pot simți mâncărimi sau nisiposi, ca și cum ar fi ceva în ochi. Ochii pot fi roșii și, dacă sunt dureri, iar vederea să devină încețoșată.

Factorii care favorizează apariția sindromului de ochi uscat

  • Factori de mediu: expunerea prelungită la aer condiționat, caldură excesivă, ecranul televizorului sau calculatorului;
  • Reducerea frecvenței clipitului (persoanele care lucrează mult la calculator și diverse ecrane);
  • Purtarea lentilelor de contact (adecvată sau nu)
  • Factori hormonali: dezechilibre (femei la menopauză)
  • Boli imune (artrită reumatoidă; lupus; sclerodermie), deficit de vitamina A
  • Ca parte a procesului natural de îmbătrânire;
  • Chirurgie refractivă (reducerea dioptriilor cu ajutorul laserului)
  • Medicamente: contraceptive orale, antihipertensive (diuretice, beta blocante), antihistaminice, analgezice, estrogeni, citostatice, antiaritmice, psihotrope, antimigrenoase, agenți anticolinergici.

Semnele și simptomele sindromului de ochi uscat

Cel mai frecvent, pacienții acuză senzația permanentă de uscaciune, de mancarime sau arsură la nivelul ochilor

  • Senzație intermitentă de nisip/corp străin și care se înrăutațește seara
  • Fotosensibilitate
  • Simptomele predomină bilateral, apariția unilaterală datorându-se unui eventual traumatism chimic sau unei afecțiuni neurologice.
  • Ochii pot fi roșii (hiperemie conjunctivală) și pot prezenta aspect de conjunctivită.
  • Lăcrimare excesivă – din cauza unui deficit în structura filmului lacrimal (componenta lipidică nu mai “ține” celelalte două straturi pe suprafața ochiului, astfel, componenta apoasă alunecă pe obraji) – apare mai ales la bătrâni
  • În stadii avansate – leziuni corneene și scăderea acuității vizuale, disconfort fizic marcat.
  • Lăcrimarea care apare dimineața, în special iarna, când temperatura este scăzuta, arată prezența unui ochi uscat de tip hiper-evaporativ, disconfort creat de o deficiență lipidică matinală din cauza lipsei clipitului în timpul somnului.

Tratamentul sindromului de ochi uscat

Ochiul uscat NU poate fi vindecat sau tratat cauzal, dar simptomele lui (uscăciunea, mâncărimea si arsura) pot fi ameliorate.

Există 2 scopuri ale terapiei ochiului uscat:

  • ameliorarea simptomatologiei și îmbunătățirea calității vieții pacientului;
  • prevenirea apariției unor complicații: infecții bacteriene, virale sau, mai grav, a perforațiilor sau cicatricilor corneene/conjunctivale.

Recomandări generale pentru evitarea apariției sindromului de ochi uscat:

  • Evitarea situațiilor răspunzătoare de agravarea simptomatologiei ochiului uscat: fumul de țigară, praful, aerul rece sau uscat, vântul puternic;
  • Plasarea ecranului computerului cu 10 – 20 ° sub nivelul ochilor, pentru a reduce deschiderea fantei palpebrale, micșorând astfel suprafața oculară expusă și reducând evaporarea; clipirea forțată în timpul lucrului la calculator/TV;
  • Utilizarea ramelor mari pentru ochelarii de distanță (la persoanele în vârstă la care se întâlnește mai frecvent ochiul uscat) pentru a scădea expunerea suprafeței oculare la vânt;
TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Lacrimile artificiale (sub formă de picături, suspensie, emulsie sau gel) reprezintă un tratament simptomatic și pot fi pe baza de: metilceluloză, polivinil-alcool, polivinil-pirolidonă, hialuronat de sodiu (un polimer natural, având caracteristici asemănătoare cu ale lacrimilor naturale ce au în plus și proprietăți de reepitelizare a corneei).

Modelul de lacrimă artificială sau gel de noapte vi se va prescrie de către medicul specialist oftalmolog în urma depistării cauzelor care au dus la apariția acestor simptome. Este bine să nu achiziționați lacrimile fără avizul medicului, existând riscul de a nimeri un tratament care nu este potrivit pentru tipul de sindrom de ochi uscat ce vă caracterizează. De asemenea, informați medicul daca purtați lentile de contact, nu toate aceste medicamente sunt compatibile cu portul de lentile de contact.

În timp, datorită utilizării regulate a lacrimilor artificiale creşte producţia de lacrimi naturale, ţesutul iritat se vindecă, iar iritaţia dispare.

Interventia chirurgicala

Obstrucția canalului nasolacrimal (canalul lacrimal blocat) apare atunci când căile nazale nu pot drena în mod corespunzător lichidul lacrimal din ochi. Este posibil să aveți mâncărimi, ochi iritați sau lăcrimați. Uneori, bebelușii se nasc cu canale lacrimale blocate. Un canal lacrimal înfundat se poate vindeca de la sine sau este posibil să aveți nevoie de o intervenție chirurgicală. In unele cazuri se practica desfundarea chirurgicala a glandei lacrimale - dacriocistorinostomie, o intervenție chirurgicală care creează o nouă cale pentru ca lacrimile să curgă între ochi și nas.

In prealabil operatiei se poate practica o investigatie importanta dacriocistograma, prin care o sondă subțire este plasată în deschiderea canalului lacrimal din porțiunea medială a pleoapei inferioare. O cantitate mică de lichid este injectată prin canalul lacrimal și se face o radiografie. În timpul injectării, lichidul poate provoca scurgeri în partea din spate a gurii și poate exista un gust amar în gură.

Dacriocistografia permite identificarea locului de obstrucție și, în unele cazuri, a cauzei obstrucției fluxului lacrimal, ceea ce este fundamental pentru a defini tipul de conduită clinică sau chirurgicală.

Principala indicație pentru dacriocistectomie  este excizia tumorilor sacului lacrimal. Dacriocistectomie poate fi considerată mai puțin invazivă decât dacriocistorinostomia , deoarece osul lacrimal și mucoasa nazală nu sunt lezate prin interventie.

Dacriocistectomia se efectuează în principal atunci când se suspectează o tumoră a sacului lacrimal, dar, deoarece evită complicațiile intra și postoperatorii legate de dacriocistorinostomie, poate fi indicată în cazurile de dacriocistită cu secreție lacrimală semnificativă și un sac lacrimal mărit sau alterat.

De obicei, nu există dureri semnificative după operație. Este posibil să observați unele dureri, sensibilitate, umflături și vânătăi pe partea laterală a nasului și în jurul ochiului. Dacă aveți dureri, luați panadol sau panadeină (nu aspirină sau ibuprofen timp de două săptămâni, deoarece acest lucru ar putea provoca sângerare).

 

Dacryocystectomy: indications and results, 2004, Suzana Matayoshi 1Alfred Van BaakAlexandra CozacMariluze SardinhaJosé Byron Vicente Dias FernandesEuripedes da Mota Moura

Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0