Retenția urinară: simptome, cauze, tratament
Retenția urinară este o afecțiune în care vezica urinară nu se golește complet sau deloc atunci când urinezi si reprezinta un simptom mai des intalnit la bărbați din cauza hiperplaziei benigne de prostată. Atunci cand apare la femei de regula sunt incriminate disfuncția și obstrucția mușchilor vezicii urinare. Raportul dintre intsalarea retentiei la femei și bărbați este de 1 la 13. La barbati, aproximativ o treime peste vârsta de 80 de ani vor avea retenție urinară acută. Insa si o serie mare de medicamente de uz cronic pot determina retentie urinara,
Vezica urinara reprezinta un rezervor de stocare a urinei care soseste prin uretere, dupa ce a fost filtrata si procesata in rinichii. La nivel renal sunt absorbite din sânge apa si deseurile reziduale, substanţele toxice pe care organismul le produce în urma metabolizării alimentelor, bauturilor, medicamentelor si diverselor substante circulante. In urina pot exista si unele vitamine administrate in exces- cuma r fi vitamina C, de exemplu, dar si glucoza, daca acesta circula in exces in sange, ori minerale, hormoni, precum cortizolul. Odată filtrată, urina se acumulează în vezica urinară, de regula pana cand atinge o anumita cantitate critica pentru a declansa reflexul de mictiune si așteaptă până când este timpul să iasă din corp, prin uretra.
Retenția urinară poate fi acută sau cronică. Retenția urinară acută (bruscă) înseamnă că se intsaleaza rapid șipoate sa reprezinte o urgență medicală. Retenția urinară cronică se produce si persista in organism pentru o perioadă mai lungă de timp, generand de regula un teren propice pentru dezvoltarea infectiilor urinare.
Cauze retenția urinară
Retenția urinară poate apărea din mai multe motive diferite. Cauzele comune la barbati femei pot include:
- blocajele tractului urinar, cum ar fi cele cauzate de pietrele la vezică;
- medicamentele care afectează sistemul nervos cum ar fi opioidele
- leziuni ale nervilor care întrerup, interferează cu capacitatea creierului de a comunica cu sistemul urinar, care poate apărea în urma unei leziuni ale măduvei spinării;
- anestezia, care poate afecta temporar sistemul nervos ce inerveaza vezica
- cistotomie în timpul operației
- constipația severă care comprimă uretra sau vezica urinară;
- medicamentele utilizate în timpul și după intervenția chirurgicală pot provoca retenție urinară, atropină, glicopirolat, bupivacaină
Urinarea voluntară necesită coordonarea dintre mușchii planșeului pelvin, vezicii urinare și uretrei și nervii care îi inervează. Orice întrerupere de-a lungul căii poate provoca retenție urinară. Chiar dacă această cale se coordonează și funcționează corect, obstrucția mecanică de-a lungul acestei căi va provoca, de asemenea, retenție urinară.
Obstrucția poate rezulta din cauza îngustării canalului uretral sau a unui tonus muscular crescut.
Insuficiența neurologică se poate datora relaxării incomplete a sfincterului urinar, contracției ineficiente a mușchilor detrusor, infarctului/demielinizării măduvei spinării, abcesului epidural, metastazei epidurale, Guillain-Barre, neuropatiei, accidentului vascular cerebral sau traumatismelor măduvei spinării.
Traumatismele la nivelul tractului genitourinar inferior, pelvisului sau uretrei pot provoca, de asemenea, obstrucție.
La barbati
La barbati, primeaza problemele de prostată, cum ar fi hiperplazia benignă de prostată, prostatita sau cancerul de prostată, dar si umflarea uretrei din cauza unei infecții sau leziuni; Infecții cu herpes de la herpes genital sau varicela-zoster care afectează nervul sacral.
La femei
Obstrucția la femei poate rezulta din constipație, prolaps de organe pelvine, mase pelvine sau pietre la rinichi. O infecție a tractului urinar poate provoca umflarea sau inflamarea uretrei; aceasta poate provoca compresia uretrei și poate duce la retenție urinară in hematom vaginal, împachetare vaginală, sling, corp străin uretral, prolaps de organ pelvin, leziuni uretrale, constipație, eșecul relaxării planșeului pelvin, cistocelul, care face ca vezica urinară să cadă parțial în vagin, punând presiune asupra vezicii urinare; probleme ale planșeului pelvin care afectează puterea musculară sau funcția nervoasă, inclusiv leziuni după naștere sau alte traume fizice.
Tratamentele care pot determina retentie urinara
Extrem de multe medicamente pot provoca retenție urinară acută prin efectele lor asupra neurotransmițătorilor, neuroreceptorilor, receptorilor colinergici și muscarinici. Clasele de medicamente asociate cu retenția urinară sunt:
- simpatomimetice alfa-adrenergice (efedrin sulfat, fenilefrină, fenilpropanolamină, pseudoefedrina),
- simpatomimetice beta-adrenergice (izoproterenol, metaproterenol, terbutalină),
- antidepresive (imipramină, amipramină, amitripintilină, norxeptilină, norxeptilină, maprotilină),
- antiaritmice (chinidină, procainamidă, disopiramidă),
- anticolinergice (atropină, scopolamină, glicopirolat, mepenzolat, oxibutinină, flavoxat, hiosciamină, belladona, propantelină, diciclomină),
- agenți antiparkinsonieni (trimanonil, hormonotropin),
- agenti de leoxibutinină (progesteron, estrogen, testosteron),
- antipsihotice (haloperidol, tiotixen, tioridazină, clorpromazină, flufenazină, proclorperazină),
- antihistaminice (difenhidramină, clorfeniramină, bromfeniramină, ciproheptadină, hidroxixină, relaxanți musculari, nifehidrazinepa),
- alte medicamente (indometacină, carbamazepină, amfetamine, dopamină, vincristină, morfină/alte opioide, agenți anestezici).
Acești agenți acționează printr-o varietate de mecanisme; unele sunt evidente, cum ar fi simpatomimeticele și anticolinergicele și exercită efecte asupra tonusului mușchilor netezi ai uretrei sau a gâtului vezicii urinare și a mușchiului detrusor.
Chestionarul de autoevaluare a retentiei urinare
Asociația Americană de Urologie a dezvoltat un sistem de evaluare a pacientului care prezintă simptome de retenție urinară. Instrumentul este de folos indeosebi barbatilor sanatosi clinic, ce prezinta insa afectiuni ale prostatei despre care stiu sau nu, ce pot insa cauza retentia si nu sunt constienti de gravitatea problemei. Chestionarul concentrat pe simptomele tractului urinar inferior,in ultima lună, la care pacientul trebuie sa raspunda, sa noteze valoarea raspunsului si la sfarsit sa adune rezultatele:
1. Cât de des ați avut senzația că nu vă puteți goli complet vezica urinară după micționare?
Deloc=0
Mai puțin de 1 dată din 5 = 1
Mai puțin de jumătate din timp = 2
Aproximativ jumătate din timp = 3
Mai mult de jumătate din timp = 4
Aproape întotdeauna = 5
2. Cât de des ați fost nevoit să urinați din nou la mai puțin de două ore ?
Deloc=0
Mai puțin de 1 dată din 5 = 1
Mai puțin de jumătate din timp = 2
Aproximativ jumătate din timp = 3
Mai mult de jumătate din timp = 4
Aproape întotdeauna = 5
3. Cât de des ați constatat că v-ați oprit și ați reînceput de mai multe ori atunci când urinați?
Deloc=0
Mai puțin de 1 dată din 5 = 1
Mai puțin de jumătate din timp = 2
Aproximativ jumătate din timp = 3
Mai mult de jumătate din timp = 4
Aproape întotdeauna = 5
4. Cât de des ți-a fost greu să amâni urinarea?
Deloc=0
Mai puțin de 1 dată din 5 = 1
Mai puțin de jumătate din timp = 2
Aproximativ jumătate din timp = 3
Mai mult de jumătate din timp = 4
Aproape întotdeauna = 5
5. În ultima lună, cât de des ați avut un flux slab?
Deloc=0
Mai puțin de 1 dată din 5 = 1
Mai puțin de jumătate din timp = 2
Aproximativ jumătate din timp = 3
Mai mult de jumătate din timp = 4
Aproape întotdeauna = 5
6. Cât de des ați fost nevoit să împingeți sau să vă încordați pentru a începe să urinați?
Deloc=0
Mai puțin de 1 dată din 5 = 1
Mai puțin de jumătate din timp = 2
Aproximativ jumătate din timp = 3
Mai mult de jumătate din timp = 4
Aproape întotdeauna = 5
7. De câte ori te-ai trezit să urinezi de când te-ai culcat până dimineața?
Deloc=0
Mai puțin de 1 dată din 5 = 1
Mai puțin de jumătate din timp = 2
Aproximativ jumătate din timp = 3
Mai mult de jumătate din timp = 4
Aproape întotdeauna = 5
Acest sistem de notare ajută la identificarea severitatii retentiei urinare, cum ar fi:
- simptomelor ușoare (0 până la 7),
- simptome moderate (8 până la 19)
- simptome severe (20 până la 35)
Simptome retenția urinară
Asa cum se intelege si din chestionar, simptomele pot fi greutatea la urinare, dar si disconfort. Pe langa acestea, se pot constata hematurie, secreții uretrale, urină urât mirositoare sau dureri abdominale inferioare.
Medicul te va intreba despre traume anterioare, intervenții chirurgicale sau radiații în zona pelvină și tract genitourinar, dureri de spate, febră, consum de droguri IV sau alte simptome neurologice. Toate medicamentele, inclusiv fără prescripție medicală, pe bază de rețetă și pe bază de plante, ar trebui revizuite pentru a determina dacă efectele secundare ale acestora ar putea cauza retenție urinară.
Retenția acută de urină este o urgență medicală care poate apărea din cauza blocării totale a uretrei sau a unei alte părți a sistemului urinar. Simptomele includ:
• incapacitate totală de a urina: simți că ai nevoie la toaletă, dar să nu reușești deloc să urinezi;
• nevoie imperioasă de a urina sau senzația de preaplin;
• umflare sau durere în zona abdomenului inferior din cauza presiunii asupra nervilor și țesuturilor din jur;
• posibil, simptome specifice unei infecții urinare, precum febră sau frisoane.
Unii pacienți nu observă niciun simptom de retenție urinară până când nu dezvoltă incontinență. Persoanele care au incontinență inexplicabilă ar trebui, așadar, să consulte medicul!
Retenția urinară cronică apare atunci când poți urina, dar nu se scurge toată urina din vezică. În timp, urina rămasă în vezică se poate acumula și te poate expune acelor toxine pe care corpul tău le-ar fi elibera în mod obișnuit.
În timp, retenția urinară cronică poate provoca și complicații. Este important să consulți un medic dacă ai simptome, precum:
• urinezi de mai mult de opt ori pe zi și adesea simți că trebuie să mergi urgent la toaletă;
• dificultate la urinare;
• necesitatea de a te forța pentru a urina;
• când urinezi, fluxul de urină este neregulat, slab sau se oprește înainte de a simți că s-a scurs tot;
• chiar și la scurt timp după ce urinezi, simți nevoia să mergi din nou la toaletă;
• urinezi, de regulă, de câteva ori în timpul nopții;
• unele scurgeri din vezica urinară, în timpul zilei;
• incontinență urinară imperioasă, când simți nevoia bruscă de a urina; vezica urinară se contractă atunci când nu ar trebui, provocând o scurgeri involuntare de urină prin mușchii sfincterului care țin vezica urinară închisă;
• nu ești întotdeauna sigur dacă vezica urinară este plină și dacă trebuie să urinezi;
• simți adesea un oarecare disconfort în zona șoldului sau ca și cum ai mai avea ceva lichid în vezică.
Prevalență retenția urinară
Retenția urinară cronică apare de cele mai multe ori la bărbații în vârstă, dar poate să se dezvolte și la femei.
Retenția urinară la bărbați devine mai frecventă odată cu vârsta.
La bărbații cu vârsta cuprinsă între 40 și 83 de ani, incidența generală a retenției urinare este de 4,5 până la 6,8 la 1.000 de bărbați. Pentru bărbații în vârstă de 70 de ani, incidența totală crește de la 100 la 1.000 de bărbați. La bărbații de 80 de ani, incidența retenției urinare acute este de 300 la 1.000 de bărbați.
Retenția urinară la femei este mai puțin frecventă, deși nu rară.
Factori de risc retenția urinară
Deși oricine poate dezvolta retenție urinară, aceasta este mai frecvent întâlnit odată cu înaintarea în vârstă. De asemenea, bărbații sunt mai predispuși decât femeile să aibă retenție urinară din cauza problemelor de prostată și blocajelor parțiale ale uretrei.
Alți factori de risc includ:
• infecții ale tractului urinar;
• anumite medicamente, cum ar fi anticolinergice, antihistaminice și unele decongestionante;
• nașterea, mai ales când aceasta provoacă traume, leziuni;
• mușchi slabi ai vezicii urinare din cauza vârstei, inactivității sau rănirilor;
• leziuni ale nervilor și tulburări care pot afecta nervii, cum ar fi diabetul.
Când trebuie să mergi la medic
Oricine se confruntă cu simptome de retenție urinară acută ar trebui să consulte medicul cât mai repede odata ce identifica simptomele..
Retenția urinară cronică nu este o urgență medicală, dar, de obicei, indică o problemă de bază, potențial gravă. Dacă te confrunți cu retenție urinară de mai mult de câteva zile sau această problemă dispare și reapare, este recomandat să consulți un specialist.
Persoanele care suferă de retenție urinară temporară din cauza medicamentelor sau anesteziei pot să nu aibă nevoie de tratament medical, dacă simptomele dispar și nu mai revin.
Diagnostic retenția urinară
O analiză de urină și o cultură sunt necesare pentru toți pacienții cu retenție urinară. Această urină poate fi obținută
- spontan, daca retentia este partiala. In plus, se folosește o scanare a vezicii urinare după ce pacienta urinează pentru a evalua cantitatea de urină rămasă în vezică. Mai mult de 300 ml de urină în vezică după micționare sugerează retenție urinară
- prin cateterism dacă pacientul nu poate mictiona voluntar. Dacă mai mult de 400 ml de urină trec după cateterizare în primele 15 minute, aceasta sugerează retenție urinară, iar cateterul poate rămâne pe loc. Între volume de 200 ml și 400 ml, cateterul poate fi îndepărtat imediat sau lăsat pe loc, în funcție de scenariul clinic.
Sub 200 ml, cateterul poate fi îndepărtat, iar retenția urinară este puțin probabilă.
Testele efectuate de către medic pentru a diagnostica cauza pentru retenția urinară includ:
• examenul de prostată pentru bărbați;
• examenul fizic pentru a căuta semne de infecții sau leziuni;
• verificarea completă a istoricului medical al pacientului;
• cistoscopia pentru a privi în interiorul vezicii urinare și uretrei;
• analize de sânge;
• teste urodinamice care măsoară cât de multă urină reține vezica ta;
• electromiografie pentru a evalua funcția nervilor și a mușchilor;
• scanări imagistice, CT, ecografie.
Pacientul trebuie să îi comunice medicului dacă are factori comuni de risc pentru retenția urinară, inclusiv leziuni recente, antecedente de retenție urinară, probleme de prostată, cistocel etc.
Tratament retenția urinară
Tratamentul potrivit pentru retenția urinară se adreseaza evacuarii de moment, dar tratamnetul adecvat, de lunga durata, depinde de cauză.
Odată ce medicul a determinat diagnosticul de retenție urinară, ar trebui să efectueze decompresia vezicii urinare prin cateterizare. La pacientii care nu pot urina deloc, specialistii prefera cateterismul urinar, dar se poate efectua si cateterismul suprapubian daca exista contraindicatii la cateterismul uretral.
Contraindicațiile pentru cateterismul uretral includ intervenția chirurgicală urologică recentă. Scenariul clinic determina dacă un cateter urinar rămâne pe loc. Dacă medicul determină ca cauza retenției se rezolva relativ repede, pacientul poate fi învățat cum să isi monteze cateterul direct intermitent și să fie externat. În cazul în care pacientul nu poate să faca acest lucru din orice motiv, cateterul trebuie să rămână pe loc.
Majoritatea pacienților cu retenție urinară sunt gestionabili în ambulatoriu. Indicațiile pentru internare includ sepsisul cauzat de retenție, malignitatea ca cauză a obstrucției, mielopatia acută sau insuficiența renală acută.
Opțiunile de tratamente pe care un medic le poate recomanda includ:
• antibiotice pentru o infecție a tractului urinar;
• kinetoterapie pentru disfuncția planșeului pelvin;
• schimbarea medicamentelor atunci când ai un tratament medicamentos pentru altă afecțiune;
• drenarea vezicii urinare prin plasarea unui cateter;
• alte proceduri chirurgicale pentru a trata o uretră blocată sau contractată, pentru a preveni blocajele viitoare, pentru a îndepărta tumorile de prostată sau chiar prostata, pentru a trata cistocelul etc.
Uneori, doctorul îți poate recomanda, de asemenea, modificări ale stilului de viață, cum ar fi să bei mai multă apă, să mergi la toaletă atunci când simți prima dată nevoia de urinare sau să faci exerciții fizice.
Hiperplazia benignă de prostată
Adenomul de prostata este cea mai frecventă etiologie la bărbați, în special peste 60 de ani; prima linie de tratament este cel medicamentos și evaluarea ulterioară a necesității tratamentului chirurgical.
Tratamentul medical al Hiperplaziei benignă de prostată include un antagonist alfa-1 adrenergic (alfuzosin 10 mg sau tamsulosin 0,1 mg). Antagoniștii alfa-1 adrenergici acționează prin relaxarea mușchilor netezi de la gâtul vezicii urinare și capsula prostatei.
Alte medicamente, cum ar fi inhibitorii de 5-alfa reductază, scad incidența retenției urinare acute la bărbații cu HBP.
Pacienții trebuie tratați peste un an pentru a preveni retenția acută de urină și pentru a reduce necesitatea intervenției chirurgicale. Proba fără cateter trebuie încercată de două ori înainte de a lua în considerare terapia chirurgicală. Studiile au arătat un succes crescut la pacienții cu următoarele caracteristici, vârsta mai mică de 65 de ani, presiunea detrusorului mai mare de 35 cm apă, un volum drenat mai mic de un litru la cateterizare și identificarea evenimentului precipitant.
Complicații retenția urinară
Complicațiile pentru retenția urinară includ:
• afectarea vezicii urinare;
• afectarea rinichilor;
• incontinență urinară după o intervenție chirurgicală la prostată, tumoare benignă sau cancer.
Drenarea rapidă a vezicii urinare plină poate duce la umplerea mai rapidă a acesteia. Un astfel de simptom tinde să apară doar aproximativ 24 de ore și nu va cauza probleme majore.
O altă complicație importantă observată în practica clinică este diureza post-obstructivă. Acest fenomen se caracterizează prin excreția unor cantități mari de sare și apă odată ce obstrucția se rezolvă; acesta poate fi un răspuns fiziologic normal la obstrucție, dar medicii ar trebui să urmărească cu atenție pacienții, deoarece unii continuă să excrete cantități mari de urină și sunt expuși riscului de deshidratare și anomalii metabolice. În acest caz, specialistul îți va recomanda păstrarea unui cateter până când produci o cantitate sănătoasă de urină, astfel încât producția de urină să poată fi monitorizată.
În timp, păstrarea unui cateter prea mult timp poate provoca:
• infecții ale tractului urinar care pot duce, de asemenea, la apariția infecțiilor fluxului sangvin;
• lezarea sau distrugerea uretrei;
• restricții la nivelul uretrei care pot bloca urina.
Retenția urinară cronică netratată poate provoca complicații precum:
• tensiune arterială crescută;
• umflare sau acumulare de lichid la nivelul picioarelor (edem);
• leziuni renale suplimentare care pot duce la insuficiență renală.
Prevenire retenția urinară
Oamenii pot preveni retenția urinară înainte ca aceasta să apară prin tratarea unora dintre cauzele potențiale. De exemplu, bărbații cu hiperplazie benignă de prostată ar trebui să ia tratamentul prescris de către medic și ar trebui să evite medicamentele asociate cu retenția urinară, cum ar fi medicamentele pentru răceala fără prescripție medicală și cele pentru alergii care conțin decongestionante.
Femeile cu forme ușoare de cistocel sau rectocel pot preveni retenția urinară făcând exerciții pentru întărirea mușchilor pelvieni.
În cele mai multe cazuri, modificările dietetice și ale stilului de viață vor ajuta la prevenirea retenției urinare cauzate de constipație. În cazurile în care constipația persistă, ar trebui să consulți un specialist.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Female Urinary Retention, 2021, Joseph M. Dougherty; Prashanth Rawla.
Male Urinary Retention, 2021, Joseph M. Dougherty; Narothama R. Aeddula.
Cleveland Clinic: „Urinary Retention”, https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/15427-urinary-retention
MedicineNet: Urinary Retention, https://www.medicinenet.com/urinary_retention/article.htm
Te-ar mai putea interesa și...
![Merisoarele si rolul lor in tratarea infectiilor urinare - mit si realitate [studii]](https://img.gs/shcfmqtrbf/798x531/https://doc.ro/uploads/photos/uploads/2023/AUGUST/merisoarele-si-rolul-lor-in-tratarea-infectiilor-urinare-mit-si-realitate-cover.jpg "Merisoarele si rolul lor in tratarea infectiilor urinare - mit si realitate [studii]")
