Retenția urinară: simptome, cauze, tratament
1. Cauze retenție urinară
a. Cauze reteție urinară bărbați
b. Cauze retenție urinară femei
c. Medicamente care pot provoca retenție urinară
d. Prevalență retenție urinară
e. Factori de risc retenția urinară
2. Simptome în retenția urinară
3. Diagnostic în retenția urinară
4. Tratament pentru retenția urinară
a. Opțiuni de tratament retenție urinară
b. Complicații retenție urinară
6. Prevenire retenție urinară
Retenția urinară este o afecțiune în care vezica urinară nu se golește complet sau deloc atunci când urinezi și reprezintă un simptom mai des întâlnit la bărbați din cauza hiperplaziei benigne de prostată. Atunci cand apare la femei de regulă sunt incriminate disfuncția și obstrucția mușchilor vezicii urinare. Raportul dintre instalarea retenției la femei și bărbați este de 1 la 13. La bărbați, aproximativ o treime peste vârsta de 80 de ani vor avea retenție urinară acută. Însă și o serie de medicamente de uz cronic determină retenție urinară,
Vezica urinară reprezintă un rezervor de stocare a urinei care sosește prin uretere, după ce a fost filtrată și procesată în rinichi. La nivel renal sunt absorbite din sânge apa și deseurile reziduale, substanţele toxice pe care organismul le produce în urma metabolizării alimentelor, băuturilor, medicamentelor si diverselor substanțe circulante. În urină pot exista și unele vitamine administrate in exces - cum ar fi vitamina C, de exemplu, dar și glucoza, daca acesta circulă în exces în sânge, ori minerale, hormoni, precum cortizolul. Odată filtrată, urina se acumulează în vezica urinară, de regulă până când atinge o anumită cantitate critică pentru a declanșa reflexul de micțiune și așteaptă până când este timpul să iasă din corp, prin uretră.
Retenția urinară poate fi acută sau cronică. Retenția urinară acută (bruscă) înseamnă că se intsalează rapid și poate să reprezinte o urgență medicală. Retenția urinară cronică se produce și persistă în organism pentru o perioadă mai lungă de timp, generând de regula un teren propice pentru dezvoltarea infecțiilor urinare.
Cauze retenție urinară
Retenția urinară poate apărea din mai multe motive diferite. Cauzele comune pot include:
- blocajele tractului urinar, cum ar fi cele cauzate de pietrele la vezică;
- medicamentele care afectează sistemul nervos cum ar fi opioidele
- leziuni ale nervilor care întrerup, interferează cu capacitatea creierului de a comunica cu sistemul urinar, care poate apărea în urma unei leziuni ale măduvei spinării;
- anestezia, care poate afecta temporar sistemul nervos ce inerveaza vezica
- cistotomie în timpul operației
- constipația severă care comprimă uretra sau vezica urinară;
- medicamentele utilizate în timpul și după intervenția chirurgicală pot provoca retenție urinară: atropină, glicopirolat, bupivacaină
Urinarea voluntară necesită coordonarea dintre mușchii planșeului pelvin, vezicii urinare și uretrei și nervii care îi inervează. Orice întrerupere de-a lungul căii poate provoca retenție urinară. Chiar dacă această cale se coordonează și funcționează corect, obstrucția mecanică de-a lungul acestei căi va provoca, de asemenea, retenție urinară.
Obstrucția poate rezulta din cauza îngustării canalului uretral sau a unui tonus muscular crescut.
Insuficiența neurologică se poate corela cu relaxarea incompletă a sfincterului urinar, contracția ineficientă a mușchilor detrusor, infarctul/demielinizarea măduvei spinării, abcesul epidural, metastaza epidurală, sindromul Guillain-Barre, neuropatia, accidentul vascular cerebral sau traumatismele măduvei spinării. Traumatismele la nivelul tractului genitourinar inferior, pelvisului sau uretrei pot provoca, de asemenea, obstrucție.
Cauze reteție urinară bărbați
La bărbați, primează problemele de prostată, cum ar fi hiperplazia benignă de prostată, prostatita sau cancerul de prostată, dar și umflarea uretrei din cauza unei infecții sau leziuni, infecții cu herpes de la herpes genital sau varicela-zoster care afectează nervul sacral.
Cauze retenție urinară femei
Obstrucția la femei poate rezulta din constipație, prolaps de organe pelvine, mase pelvine sau pietre la rinichi. O infecție a tractului urinar poate provoca umflarea sau inflamarea uretrei; aceasta poate provoca compresia uretrei și poate duce la retenție urinară in hematom vaginal, împachetare vaginală, sling, corp străin uretral, prolaps de organ pelvin, leziuni uretrale, constipație, eșecul relaxării planșeului pelvin, cistocelul, care face ca vezica urinară să cadă parțial în vagin, punând presiune asupra vezicii urinare; probleme ale planșeului pelvin care afectează puterea musculară sau funcția nervoasă, inclusiv leziuni după naștere sau alte traume fizice.
Medicamente care pot provoca retenție urinară
Extrem de multe medicamente pot provoca retenție urinară acută prin efectele lor asupra neurotransmițătorilor, neuroreceptorilor, receptorilor colinergici și muscarinici. Clasele de medicamente asociate cu retenția urinară sunt:
- simpatomimetice alfa-adrenergice (efedrin sulfat, fenilefrină, fenilpropanolamină, pseudoefedrina),
- simpatomimetice beta-adrenergice (izoproterenol, metaproterenol, terbutalină),
- antidepresive (imipramină, amipramină, amitripintilină, norxeptilină, norxeptilină, maprotilină),
- antiaritmice (chinidină, procainamidă, disopiramidă),
- anticolinergice (atropină, scopolamină, glicopirolat, mepenzolat, oxibutinină, flavoxat, hiosciamină, belladona, propantelină, diciclomină),
- agenți antiparkinsonieni (trimanonil, hormonotropin),
- agenti de leoxibutinină (progesteron, estrogen, testosteron),
- antipsihotice (haloperidol, tiotixen, tioridazină, clorpromazină, flufenazină, proclorperazină),
- antihistaminice (difenhidramină, clorfeniramină, bromfeniramină, ciproheptadină, hidroxixină, relaxanți musculari, nifehidrazinepa),
- alte medicamente (indometacină, carbamazepină, amfetamine, dopamină, vincristină, morfină/alte opioide, agenți anestezici).
Acești agenți acționează printr-o varietate de mecanisme; unele sunt evidente, cum ar fi simpatomimeticele și anticolinergicele și exercită efecte asupra tonusului mușchilor netezi ai uretrei sau a gâtului vezicii urinare și a mușchiului detrusor.
Prevalență retenție urinară
Retenția urinară cronică apare de cele mai multe ori la bărbații în vârstă, dar poate să se dezvolte și la femei. Retenția urinară la bărbați devine mai frecventă odată cu vârsta.
La bărbații cu vârsta cuprinsă între 40 și 83 de ani, incidența generală a retenției urinare este de 4,5 până la 6,8 la 1.000 de bărbați. Pentru bărbații în vârstă de 70 de ani, incidența totală crește de la 100 la 1.000 de bărbați. La bărbații de 80 de ani, incidența retenției urinare acute este de 300 la 1.000 de bărbați.
Retenția urinară la femei este mai puțin întâlnită, deși nu rară.
Asociația Americană de Urologie a dezvoltat un sistem de evaluare a pacientului care prezintă simptome de retenție urinară. Instrumentul este de folos îndeosebi bărbaților sănătoși clinic, care prezintă însă afecțiuni ale prostatei despre care știu sau nu, care pot însă cauza retenția și nu sunt constienți de gravitatea problemei. Chestionarul concentrat pe simptomele tractului urinar inferior, în ultima lună, la care pacientul trebuie să răspundă, să noteze valoarea răspunsului și la sfârșit să adune rezultatele:
1. Cât de des ați avut senzația că nu vă puteți goli complet vezica urinară după micționare?
Deloc=0
Mai puțin de 1 dată din 5 = 1
Mai puțin de jumătate din timp = 2
Aproximativ jumătate din timp = 3
Mai mult de jumătate din timp = 4
Aproape întotdeauna = 5
2. Cât de des ați fost nevoit să urinați din nou la mai puțin de două ore ?
Deloc=0
Mai puțin de 1 dată din 5 = 1
Mai puțin de jumătate din timp = 2
Aproximativ jumătate din timp = 3
Mai mult de jumătate din timp = 4
Aproape întotdeauna = 5
3. Cât de des ați constatat că v-ați oprit și ați reînceput de mai multe ori atunci când urinați?
Deloc=0
Mai puțin de 1 dată din 5 = 1
Mai puțin de jumătate din timp = 2
Aproximativ jumătate din timp = 3
Mai mult de jumătate din timp = 4
Aproape întotdeauna = 5
4. Cât de des v-a fost greu să amânați urinarea?
Deloc=0
Mai puțin de 1 dată din 5 = 1
Mai puțin de jumătate din timp = 2
Aproximativ jumătate din timp = 3
Mai mult de jumătate din timp = 4
Aproape întotdeauna = 5
5. În ultima lună, cât de des ați avut un flux slab?
Deloc=0
Mai puțin de 1 dată din 5 = 1
Mai puțin de jumătate din timp = 2
Aproximativ jumătate din timp = 3
Mai mult de jumătate din timp = 4
Aproape întotdeauna = 5
6. Cât de des ați fost nevoit să împingeți sau să vă încordați pentru a începe să urinați?
Deloc=0
Mai puțin de 1 dată din 5 = 1
Mai puțin de jumătate din timp = 2
Aproximativ jumătate din timp = 3
Mai mult de jumătate din timp = 4
Aproape întotdeauna = 5
7. De câte ori v-ați trezit să urineați de când v-ați culcat până dimineața?
Deloc=0
Mai puțin de 1 dată din 5 = 1
Mai puțin de jumătate din timp = 2
Aproximativ jumătate din timp = 3
Mai mult de jumătate din timp = 4
Aproape întotdeauna = 5
Acest sistem de notare ajută la identificarea severității retenției urinare, cum ar fi:
- simptomelor ușoare (0 până la 7),
- simptome moderate (8 până la 19)
- simptome severe (20 până la 35)
Factori de risc retenția urinară
Deși oricine poate dezvolta retenție urinară, aceasta este mai frecvent întâlnită odată cu înaintarea în vârstă. De asemenea, cum spuneam, bărbații sunt mai predispuși decât femeile să aibă retenție urinară din cauza problemelor de prostată și blocajelor parțiale ale uretrei.
Alți factori de risc includ:
• infecții ale tractului urinar;
• anumite medicamente, cum ar fi anticolinergice, antihistaminice și unele decongestionante;
• nașterea, mai ales când aceasta provoacă traume, leziuni;
• mușchi slabi ai vezicii urinare din cauza vârstei, inactivității sau rănirilor;
• leziuni ale nervilor și tulburări care pot afecta nervii, cum ar fi diabetul.
Oricine se confruntă cu simptome de retenție urinară acută ar trebui să consulte medicul cât mai repede odată ce identifică simptomele..
Retenția urinară cronică nu este o urgență medicală, dar, de obicei, indică o problemă de bază, potențial gravă. Dacă te confrunți cu retenție urinară de mai mult de câteva zile sau această problemă dispare și reapare, este recomandat să consulți un specialist.
Persoanele care suferă de retenție urinară temporară din cauza medicamentelor sau anesteziei pot să nu aibă nevoie de tratament medical, dacă simptomele dispar și nu mai revin.
Simptome în retenția urinară
Așa cum se întelege și din chestionar, simptomele pot fi greutatea la urinare, dar și disconfort. Pe lângă acestea, se pot constata hematurie, secreții uretrale, urină urât mirositoare sau dureri abdominale inferioare.
Medicul te va întreba despre traume anterioare, intervenții chirurgicale sau radiații în zona pelvină și tract genitourinar, dureri de spate, febră, consum de droguri sau alte simptome neurologice. Toate medicamentele, inclusiv fără prescripție medicală, pe bază de rețetă și pe bază de plante, ar trebui revizuite pentru a determina dacă efectele secundare ale acestora ar putea cauza retenție urinară.
Retenția acută de urină este o urgență medicală care poate apărea din cauza blocării totale a uretrei sau a unei alte părți a sistemului urinar. Simptomele includ:
• incapacitate totală de a urina: simți că ai nevoie la toaletă, dar să nu reușești deloc să urinezi;
• nevoie imperioasă de a urina sau senzația de preaplin;
• umflare sau durere în zona abdomenului inferior din cauza presiunii asupra nervilor și țesuturilor din jur;
• posibil, simptome specifice unei infecții urinare, precum febră sau frisoane.
Unii pacienți nu observă niciun simptom de retenție urinară până când nu dezvoltă incontinență. Persoanele care au incontinență inexplicabilă ar trebui, așadar, să consulte medicul!
Retenția urinară cronică apare atunci când poți urina, dar nu se scurge toată urina din vezică. În timp, urina rămasă în vezică se poate acumula și te poate expune acelor toxine pe care corpul tău le-ar fi elibera în mod obișnuit.
În timp, retenția urinară cronică poate provoca și complicații. Este important să consulți un medic dacă ai simptome, precum:
• urinezi de mai mult de opt ori pe zi și adesea simți că trebuie să mergi urgent la toaletă;
• dificultate la urinare;
• necesitatea de a te forța pentru a urina;
• când urinezi, fluxul de urină este neregulat, slab sau se oprește înainte de a simți că s-a scurs tot;
• chiar și la scurt timp după ce urinezi, simți nevoia să mergi din nou la toaletă;
• urinezi, de regulă, de câteva ori în timpul nopții;
• unele scurgeri din vezica urinară, în timpul zilei;
• incontinență urinară imperioasă, când simți nevoia bruscă de a urina; vezica urinară se contractă atunci când nu ar trebui, provocând o scurgeri involuntare de urină prin mușchii sfincterului care țin vezica urinară închisă;
• nu ești întotdeauna sigur dacă vezica urinară este plină și dacă trebuie să urinezi;
• simți adesea un oarecare disconfort în zona șoldului sau ca și cum ai mai avea ceva lichid în vezică.
Diagnostic în retenția urinară
O analiză de urină și o cultură sunt necesare pentru toți pacienții cu retenție urinară. Această urină poate fi obținută:
- spontan, daca retenția este parțială. În plus, se folosește o scanare a vezicii urinare după ce pacientul urinează pentru a evalua cantitatea de urină rămasă în vezică. Mai mult de 300 ml de urină în vezică după micționare sugerează retenție urinară
- prin cateterism dacă pacientul nu poate micționa voluntar. Dacă mai mult de 400 ml de urină trec după cateterizare în primele 15 minute, aceasta sugerează retenție urinară, iar cateterul poate rămâne pe loc. Între volume de 200 ml și 400 ml, cateterul poate fi îndepărtat imediat sau lăsat pe loc, în funcție de scenariul clinic.
Sub 200 ml, cateterul poate fi îndepărtat, iar retenția urinară este puțin probabilă.
Testele efectuate de către medic pentru a diagnostica cauza pentru retenția urinară includ:
• examenul de prostată pentru bărbați;
• examenul fizic pentru a căuta semne de infecții sau leziuni;
• verificarea completă a istoricului medical al pacientului;
• cistoscopia pentru a privi în interiorul vezicii urinare și uretrei;
• analize de sânge;
• teste urodinamice care măsoară cât de multă urină reține vezica ta;
• electromiografie pentru a evalua funcția nervilor și a mușchilor;
• scanări imagistice, CT, ecografie.
Pacientul trebuie să îi comunice medicului dacă are factori comuni de risc pentru retenția urinară, inclusiv leziuni recente, antecedente de retenție urinară, probleme de prostată, cistocel etc.
Tratament pentru retenția urinară
Tratamentul potrivit pentru retenția urinară se adresează evacuării de moment, dar tratamnetul adecvat, de lungă durată, depinde de cauză.
Odată ce medicul a determinat diagnosticul de retenție urinară, ar trebui să efectueze decompresia vezicii urinare prin cateterizare. La pacienții care nu pot urina deloc, specialiștii preferă cateterismul urinar, dar se poate efectua și cateterismul suprapubian dacă există contraindicații la cateterismul uretral.
Contraindicațiile pentru cateterismul uretral includ intervenția chirurgicală urologică recentă. Scenariul clinic determină dacă un cateter urinar rămâne pe loc. Dacă medicul determină ca se rezolvă relativ repede cauza retenției, pacientul poate fi învățat cum să își monteze cateterul direct intermitent și să fie externat. În cazul în care pacientul nu poate să facă acest lucru din orice motiv, cateterul trebuie să rămână pe loc.
Majoritatea pacienților cu retenție urinară sunt gestionabili în ambulatoriu. Indicațiile pentru internare includ sepsisul cauzat de retenție, malignitatea drept cauză a obstrucției, mielopatia acută sau insuficiența renală acută.
Opțiuni de tratament retenție urinară
Opțiunile de tratamente pe care un medic le poate recomanda includ:
• antibiotice pentru o infecție a tractului urinar;
• kinetoterapie pentru disfuncția planșeului pelvin;
• schimbarea medicamentelor atunci când ai un tratament medicamentos pentru altă afecțiune;
• drenarea vezicii urinare prin plasarea unui cateter;
• alte proceduri chirurgicale pentru a trata o uretră blocată sau contractată, pentru a preveni blocajele viitoare, pentru a îndepărta tumorile de prostată sau chiar prostata, pentru a trata cistocelul etc.
Uneori, doctorul îți poate recomanda, de asemenea, modificări ale stilului de viață, cum ar fi să bei mai multă apă, să mergi la toaletă atunci când simți prima dată nevoia de urinare sau să faci exerciții fizice.
Adenomul de prostată este cea mai frecventă etiologie la bărbați, în special peste 60 de ani; prima linie de tratament este cel medicamentos și evaluarea ulterioară a necesității tratamentului chirurgical.
Tratamentul medical al hiperplaziei benigne de prostată include un antagonist alfa-1 adrenergic (alfuzosin 10 mg sau tamsulosin 0,1 mg). Antagoniștii alfa-1 adrenergici acționează prin relaxarea mușchilor netezi de la gâtul vezicii urinare și capsula prostatei.
Alte medicamente, cum ar fi inhibitorii de 5-alfa reductază, scad incidența retenției urinare acute la bărbații cu HBP.
Pacienții trebuie tratați peste un an pentru a preveni retenția acută de urină și pentru a reduce necesitatea intervenției chirurgicale. Proba fără cateter trebuie încercată de două ori înainte de a lua în considerare terapia chirurgicală. Studiile au arătat un succes crescut la pacienții cu următoarele caracteristici, vârsta mai mică de 65 de ani, presiunea detrusorului mai mare de 35 cm apă, un volum drenat mai mic de un litru la cateterizare și identificarea evenimentului precipitant.
Complicații retenție urinară
Complicațiile pentru retenția urinară includ:
• afectarea vezicii urinare;
• afectarea rinichilor;
• incontinență urinară după o intervenție chirurgicală la prostată, tumoare benignă sau cancer.
Drenarea rapidă a vezicii urinare plină poate duce la umplerea mai rapidă a acesteia. Un astfel de simptom tinde să apară doar aproximativ 24 de ore și nu va cauza probleme majore.
O altă complicație importantă observată în practica clinică este diureza post-obstructivă. Acest fenomen se caracterizează prin excreția unor cantități mari de sare și apă odată ce obstrucția se rezolvă; acesta poate fi un răspuns fiziologic normal la obstrucție, dar medicii ar trebui să urmărească cu atenție pacienții, deoarece unii continuă să excrete cantități mari de urină și sunt expuși riscului de deshidratare și anomalii metabolice. În acest caz, specialistul îți va recomanda păstrarea unui cateter până când produci o cantitate sănătoasă de urină, astfel încât producția de urină să poată fi monitorizată.
În timp, păstrarea unui cateter prea mult timp poate provoca:
• infecții ale tractului urinar care pot duce, de asemenea, la apariția infecțiilor fluxului sangvin;
• lezarea sau distrugerea uretrei;
• restricții la nivelul uretrei care pot bloca urina.
Retenția urinară cronică netratată poate provoca complicații precum:
• tensiune arterială crescută;
• umflare sau acumulare de lichid la nivelul picioarelor (edem);
• leziuni renale suplimentare care pot duce la insuficiență renală.
Prevenire retenție urinară
Oamenii pot preveni retenția urinară înainte ca aceasta să apară prin tratarea unora dintre cauzele potențiale. De exemplu, bărbații cu hiperplazie benignă de prostată ar trebui să ia tratamentul prescris de către medic și ar trebui să evite medicamentele asociate cu retenția urinară, cum ar fi medicamentele pentru răceala fără prescripție medicală și cele pentru alergii care conțin decongestionante.
Femeile cu forme ușoare de cistocel sau rectocel pot preveni retenția urinară făcând exerciții pentru întărirea mușchilor pelvieni.
În cele mai multe cazuri, modificările dietetice și ale stilului de viață vor ajuta la prevenirea retenției urinare cauzate de constipație. În cazurile în care constipația persistă, ar trebui să consulți un specialist.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
NCBI - Female Urinary Retention
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK538497/
NCBI - Male Urinary Retention: Acute and Chronic
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK538499/
The BMJ - Acute urinary retention and risk of cancer: population based Danish cohort study
https://www.bmj.com/content/375/bmj.n2305
Studiul „Acute urinary retention and risk of cancer: population based Danish cohort study”, apărut în BMJ 2021; 375 doi: https://doi.org/10.1136/bmj.n2305 (Published 19 October 2021), autori: Maria Bisgaard Bengtsen et al.
Te-ar mai putea interesa și...
![Merisoarele si rolul lor in tratarea infectiilor urinare - mit si realitate [studii]](https://img.gs/shcfmqtrbf/290x290,fit,quality=medium/https://doc.ro/uploads/photos/uploads/2023/AUGUST/merisoarele-si-rolul-lor-in-tratarea-infectiilor-urinare-mit-si-realitate-cover.jpg "Merisoarele si rolul lor in tratarea infectiilor urinare - mit si realitate [studii]")
