Incontinenta urinara: cauze, simptome si tratament | Ce probleme apar la menopauza

Incontinenta urinara se poate instala din mai multe motive, dar slabirea muschilor care controleaza urinarea reprezinta cea mai frecventa cauza.

Principalul simptom al incontinentei este pierderea involuntara a urinei, udarea lenjeriei intime si a imbracamintei, chiar si in conditiile in care exista o cantitate mica de urina in vezica. Asadar, mersul frecvent la toaleta nu previne neaparat problema, iar pierderea de urina se poate produce la stranut, tuse, ras sau depunerea unui efort fizic, cum ar fi ridicarea cumparaturilor sau impingerea unui obiect greu.

Cauzele incontinentei urinare

  • Probleme ale vezicii urinare, ale muschilor sfincterilor sau pelvieni
  • Probleme de natura neurologica
  • Recuperare dupa o interventie chirurgicala
  • Utilizarea anumitor medicamente, cum ar fi diureticele si antidepresivele
  • Confuzie mintala in boli neurodegenerative
  • Sarcina
  • Nastere naturala
  • Infectie sau inflamatie la nivelul prostatei (la barbati)
  • Constipatie foarte severa, care provoaca presiune asupra vezicii
  • Infectia sau inflamatia tractului urinar sau ale vezicii (cistita)
  • Cresterea in greutate
  • Leziuni la nivelul coloanei vertebrale
  • Radioterapia - care genereaza cistita chistica.


Incontinenta urinara la barbati este mai putin frecventa decat la femei si poate aparea ca urmare a indepartarii prostatei sau ca urmare a leziunilor uretrei superioare sau a colului vezicii urinare.

Simptomele incontinentei urinare

Simptomele incontinentei urinare sunt legate de tipurile de incontinenta urinara:

1. Incontinenta urinara de stres (la efort), in care exista pierdere de urina de obicei in jeturi mici, datorita presiunii crescute la nivelul abdomenului, care apare in timpul unor activitati cum ar fi tuse, stranut, ras sau practicarea exercitiilor fizice.

2. Incontinenta urinara imperioasa, in care persoana simte deodata nevoia imperioasa de a urina, fenomen care se petrece din pacate inainte de a ajunge la baie; vezica se contracta rapid si apare pierderea involuntara de urina.

3. Incontinenta urinara mixta, in care individul are o combinatie a celor doua tipuri de mai sus.

4. Incontinenta urinara paradoxala sau din "preaplin", care apare atunci cand vezica nu este golita pentru perioada mai lunga de timp, devenind atat de plina, incat genereaza un supradebit de urina, ce trebuie eliberat.

Investigatii necesare in diagnosticare

Prin examinarea clinica, medicii urmaresc daca vezica urinara si uretra au o pozitie deformata si se efectueaza masurarea unghiului de inclinatie a colului vezical in repaus sau dinamica. Modificarea cu mai mult de 30 de grade, impreuna cu masurarea volumului rezidual post-mictiune, pot releva o slabire importanta a muschilor si tesuturilor care sustin vezica.

Medicul poate plasa un absorbant si solicita pacientului sa tuseasca sau sa faca un efort in conditiile in care vezica este plina.

Alte investigatii pot include ecografia abdominala, masurarea nivelului activitatii musculare uretrala si pelviana (prin electromiograma), rezonanta magnetica (RMN), sumarul de urina si cultura din urina (vizand posibile infectii urinare).

Tratamentul pentru incontinenta urinara

Tratamentul pentru incontinenta urinara se poate face prin:

  • Fizioterapie
  • Kinetoterapie: exercitii de intarire a planseului muscular pelvian, cum sunt exercitiile Kegel, eventual combinate si cu fizioterapie
  • Medicamentele care relaxeaza sau intaresc muschii vezicii urinare
  • Metode chirurgicale, care urmaresc repararea/refacerea perineului.


In plus, in timpul tratamentului, persoanelor incontinentei urinare se recomanda purtarea absorbantelor speciale pentru incontinenta, care pot retine cantitati de urina mici sau moderate, neutralizand in acelasi timp mirosul. Se recomanda schimbarea absorbantelor de 2-3 ori pe zi, mai ales dupa "udarea" lor.

Fizioterapia se recomanda cu o frecventa de 2 pana la 5 sesiuni pe saptamana, in combinatie cu exercitiile Kegel pentru intretinere. In cazul stimularii electrice musculare, dispozitivul este plasat in interiorul vaginului si trimite un curent electric de intensitate usoara, suportabila, care genereaza contractia involuntara a perineului.

Studiile au demonstrat ca acest lucru nu aduce un mare beneficiu, dar poate fi de mare ajutor intr-o prima faza pentru femeile care nu stiu exact ce muschi ar trebui sa contracte in cadrul exercitiilor.

Mai eficiente s-au dovedit a fi tratamentul fizioterapeutic pentru incontinenta urinara cu conuri vaginale, asociat cu exercitiile Kegel, care intaresc muschii pelvieni prin contractarea acestora timp de 10 secunde si relaxare timp de 15 secunde, in serii de cate 10, de 3 ori pe zi.

Conurile vaginale sunt obiecte mici, cu greutati diferite, care urmeaza sa fie introduse in vagin; exercitiul consta in mentinerea conurilor in vagin, prin contractie. Initial se folosesc conuri foarte usoare, dar pe masura ce perineul este intarit, greutatea poate fi marita.

Primele exercitii se fac la orizontala, ulterior din pozitia verticala, cu mentinerea timp de 5 secunde a conului la nivel vaginal, pentru ca in final, pe masura ce musculatura este intarita, mentinerea conurilor in interior se face din pozitia ghemuit, in care presiunea asupra vezicii este maxima.

Exercitiile Kegel trebuie efectuate cu vezica urinara goala. Individul trebuie sa contracteze muschii pelvieni, mentinand contractia timp de 10 secunde. Exercitiile se pot face chiar in timpul urinarii, sau in orice alt moment al zilei; se relaxeaza timp de 15 secunde muschii perineali, apoi se contracta de 10 ori; se recomanda serii de 3 ori pe zi.

Pentru a face gimnastica hipoplazica pentru a trata pierderea involuntara a urinei, trebuie sa:

  1. Stati cu burta in jos pe o saltea sau covor, cu genunchii indoiti si bratele de-a lungul corpului. Dupa ce capatati experienta, puteti sta pe coate sau in pozitia "plansei".
  2. Goliti plamanii in totalitate de aer, printr-o o expirare fortata pana cand abdomenul incepe sa se contracte.
  3. Dupa eliminarea aerului continuati sa „sugeti“ burta spre interior, ca si cum ati vrea sa lipiti abdomenul de sira spinarii, si incercati sa mentineti aceasta pozitie fara respiratie timp de 10 pana la 30 de secunde sau atat cat se poate; timpul se va imbunatati prin practicarea zilnica.

In timpul operatiuni, muschii perineului se vor contracta si ei, ridicand toate organele. Reprezinta un foarte bun exercitiu de fortficare a musculaturii striate si viscerale abdominale, intarind in acelasi timp postura si prevenind ptoza abdominala.

Este important ca aceste exercitii sa fie efectuate intotdeauna cu vezica goala pentru a evita cistita, o inflamatie a vezicii urinare prin acumularea de urina. Scopul acestor exercitii este de a restabili tonusul si forta musculara a perineului si a intregului planseu pelvian, prevenind pierderea urinei si imbunatatind chiar contactul intim.

Efectele pozitive se vor instala in timp si depind de gravitatea afectiunii, direct proportionala cu cantitatea de urina pierduta. Daca exercitiile sunt efectuate in mod corect, si cel putin de 3 ori pe zi, rezultatele pot fi observate intre 3 luni si un an, oferind char si o vindecare totala.

Exercitiile trebuie continuate cu regularitate, de cateva ori pe saptamana si dupa vindecare, pentru prevenirea slabirii musculaturii.

Daca pierderea involuntara a urinei este rara si mai slaba, rezultatele pot fi percepute mult mai repede. Exercitii similare se fac si in cadrul programelor de tip Pilates si Yoga.

Medicamentele ca forma de tratament

Desi sunt de preferat terapiile cat mai naturale, cum ar fi cele de fortificare a musculaturii, care aduc beneficii asupra intregului organism, exista situatii cand incontinenta se adreseaza printr-o serie de medicamente, prescrise de medic, cum ar fi:

  • antimuscarinice - opresc contractiile vezicii urinare
  • anticolinegicele, cum ar fi oxibutinina, sanctura, vesicare, oxytrol, tolterodina, enablex
  • antagonisti alfa-adrenergici de tip fenilpropanolamina, pseudoefedrina sau imipramina, cu efect similar - controleaza muschii sfincterieni
  • terapia de substitutie cu estrogeni, la femeile aflate la menopauza, poate imbunatati si statusul femeilor cu incontineta urinara, insa prezinta contraindicatii la cele cu istoric personal sau familal de cancer de san sau ovarian.


Chirurgia pentru incontinenta urinara la femei se face prin plasarea unor benzi chirurgicale sau plase speciale, plasate sub uretra, oferind perineului un sprijin si mentinad vezica urinara in pozitia fiziologica.

Operatia se efectueaza sub anestezie locala sau epidurala si are 80% sanse de succes, fiind indicata pentru cazuri de incontinenta urinara care nu au raspuns la fizioterapie si kinetoterapie dupa mai mult de 6 luni de tratament.

Chirurgia pentru incontinenta urinara la barbati poate fi facuta cu injectarea de substante in zona sfincterului, plasarea unui sfincter artificial sau prin plasarea de benzi sustinatoare.

Incontinenta urinara in timpul sarcinii

Incontinenta urinara poate sa apara in timpul sarcinii din cauza greutatii copilului, care apasa pe vezica urinara, combinata cu efectul hormonilor de relaxare a musculaturii, in vederea pregatirii organimsului pentru nastere, dar si sub efectul contractiilor uterului.

Fenomenul poate fi total reversibil dupa nastere, insa o parte dintre femei pot ramane cu incontinenta urinara, ce poate fi redresata prin practicarea exercitiilor Kegel, terapie de stimulare electrica a musculaturii perineale si sfincteriene in vederea tonifierii sau tratament chirurgical.

Incontinenta urinara postnatala se instaleaza in cazul in care travaliul este indelungat, copilul este mai mare de 4 kg, astfel incat muschii care controleaza urina se intind si devin flasci, generand ulterior incontinenta.

Incontinenta urinara la menopauza

Pe masura ce organismul femeii se pregateste de menopauza, controlul vezicii urinare va fi din ce in ce mai dificil, iar aceasta este o problema frecventa.

Menopauza este insotita de numeroase simptome (bufeuri, transpiratii nocturne, schimbari de dispozitie), insa alte schimbari care se produc in organism in aceasta perioada pot duce la probleme in sfera urinara in cazul anumitor femei. Iata cateva exemple:

- tesutul vaginal devine mai putin elastic

- stratul care captuseste uretra, tubul care goleste urina din vezica, incepe sa se subtieze

- planseul pelvian (un grup de muschi care sustin atat uretra, cat si vezica urinara) devine tot mai slabit.

Cele mai frecvente probleme din sfera vezicii urinare cu care femeile se confrunta in timpul menopauzei si dupa sunt:

- incontinenta urinara de efort - exista pierderi mici si involuntare de urina, cand persoana tuseste, stranuta sau rade ori cand ridica un obiect greu ori are o activitate care exercita presiune pe vezica

- incontinenta urinara imperioasa - nevoia de a urina apare rapid si in mod neasteptat la unele femei, la menopauza; este posibil ca femeia sa nu ajunga la baie in timp util;

- in unele situatii, unele femei la menopauza se trezesc de mai multe ori, in timpul noptii, cu o nevoie imperioasa de a urina

- durere in timpul urinarii - dupa menopauza, femeile au un risc mai mare de a suferi de infectii ale tractului urinar, iar acest gen de problema poate cauza o senzatie ca de arsura si un disconfort in timpul urinarii.

 

Sursa foto: Shutterstock

Bibliografie:

WebMD - https://www.webmd.com/urinary-incontinence-oab/womens-guide/bladder-control-menopause#1

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0