Incontinența urinară: cauze, simptome și tratament

Rezumat: Incontinența urinară reprezintă pierderea involuntară de urină și este o problemă frecventă care afectează milioane de persoane la nivel global, în special femeile și persoanele în vârstă.
Această afecțiune poate avea multiple cauze, de la slăbirea musculaturii pelvine până la boli neurologice sau modificări hormonale. Simptomele variază de la pierderi ocazionale până la episoade frecvente și pot influența semnificativ calitatea vieții.

Din fericire, există numeroase opțiuni de tratament, de la exerciții și schimbări de stil de viață până la medicamente și intervenții chirurgicale moderne, adaptate în funcție de severitate și tipul incontinenței.

1. Ce este incontinența urinară și cât de frecventă este?
2. Tipuri de incontinență urinară
a. Incontinența urinară de efort
b. Incontinența urinară imperioasă
c. Incontinența mixtă
d. Incontinența urinară paradoxală sau din „preaplin”
3. Cauzele incontinenței urinare
a. Slăbirea musculaturii pelvine
b. Modificări hormonale
c. Afecțiuni neurologice
4. Factori de risc asociați incontinență urinară
a. Sarcina și nașterea
b. Obezitatea
c. Intervenții chirurgicale
d. Diabetul și alte boli cronice
5. Simptomele incontinenței urinare
6. Diagnosticarea incontinenței urinare
7. Tratamentul incontinenței urinare
a. Tratament conservator
b. Tratament medicamentos
c. Tratament chirurgical
d. Gimnastică hipoplazică
8. Incontinența urinară în timpul sarcinii
9. Incontinența urinară la menopauză

1. Ce este incontinența urinară și cât de frecventă este?

Incontinența urinară este definită medical ca orice pierdere involuntară de urină, o problemă care poate apărea la orice vârstă, dar care devine mai frecventă odată cu înaintarea în vârstă și în anumite contexte fiziologice, precum sarcina sau menopauza.

Această afecțiune este mult mai răspândită decât se crede, studiile arătând că poate afecta între 13% dintre femei și aproximativ 5% dintre bărbați, însă prevalența crește semnificativ după vârsta de 60 de ani.

Deși este o problemă comună, incontinența urinară este adesea subdiagnosticată și subtratată, deoarece multe persoane evită să discute despre simptomele lor din jenă sau consideră că este o parte normală a îmbătrânirii, deși în realitate există soluții eficiente pentru majoritatea cazurilor.

Recomandările Experților DOC

2. Tipuri de incontinență urinară

Înțelegerea tipului de incontinență este esențială pentru alegerea tratamentului corect, deoarece mecanismele care stau la bază pot fi diferite.

a. Incontinența urinară de efort

Acest tip apare atunci când presiunea asupra abdomenului crește, de exemplu în timpul tusei, râsului, strănutului sau exercițiilor fizice, iar urina este eliminată involuntar. Este cel mai frecvent tip la femei și este asociat cu slăbirea structurilor de susținere ale uretrei.

b. Incontinența urinară imperioasă

Se caracterizează printr-o nevoie bruscă și puternică de a urina, urmată de pierderi involuntare, fiind adesea legată de contracții necontrolate ale vezicii urinare.

c. Incontinența mixtă

Reprezintă combinația dintre incontinența de efort și cea de urgență, fiind destul de frecventă la persoanele în vârstă.

d. Incontinența urinară paradoxală sau din „preaplin”

Există și alte tipuri, precum incontinența prin prea-plin (overflow) sau cea de cauză neurologică, fiecare având mecanisme specifice și necesitând abordări diferite.

3. Cauzele incontinenței urinare

Incontinența urinară nu este o boală în sine, ci mai degrabă un simptom care poate avea numeroase cauze, uneori coexistente.

a. Slăbirea musculaturii pelvine

Una dintre cele mai frecvente cauze este slăbirea mușchilor planșeului pelvin, care susțin vezica urinară și uretra. Această slăbire poate apărea în urma sarcinii, nașterii sau îmbătrânirii, ceea ce duce la o susținere insuficientă a uretrei și la pierderi urinare în situații de efort.

b. Modificări hormonale

La femei, scăderea nivelului de estrogen în menopauză poate afecta țesuturile tractului urinar, contribuind la apariția simptomelor.

c. Afecțiuni neurologice

Bolile care afectează sistemul nervos, precum scleroza multiplă sau boala Parkinson, pot perturba controlul vezicii urinare, ducând la incontinență.

Citește și Incontinența fecală, o problemă medicală jenantă

4. Factori de risc asociați incontinență urinară

a. Sarcina și nașterea

Acestea pot duce la afectarea structurilor pelvine și la modificări ale funcției vezicii urinare.

b. Obezitatea

Excesul de greutate crește presiunea asupra vezicii și a mușchilor pelvini, favorizând apariția simptomelor.

c. Intervenții chirurgicale

Operațiile în zona pelvină sau tratamentele pentru cancer pot afecta structurile implicate în controlul urinării.

d. Diabetul și alte boli cronice

Acestea pot influența funcția nervoasă și musculară, contribuind la apariția incontinenței.

5. Simptomele incontinenței urinare

Simptomele incontinenței urinare sunt legate de tipurile de incontinență urinară:

Incontinența urinară de stres (la efort), în care există pierdere de urină de obicei în jeturi mici, datorită presiunii crescute la nivelul abdomenului, care apare în timpul unor activități cum ar fi tuse, strănut, râs sau practicarea exercițiilor fizice.
Incontinența urinară imperioasă, în care persoana simte deodată nevoia imperioasă de a urina, fenomen care se petrece din păcate înainte de a ajunge la baie; vezica se contractă rapid și apare pierderea involuntară de urină.
Incontinența urinară mixtă, în care individul are o combinație a celor doua tipuri de mai sus.
Incontinența urinară paradoxală sau din "preaplin", care apare atunci când vezica nu este golită pentru perioadă mai lungă de timp, devenind atât de plină, încât generează un supradebit de urină ce trebuie eliberat.

6. Diagnosticarea incontinenței urinare

Diagnosticul începe de obicei cu o discuție detaliată despre simptome și istoricul medical, urmată de examinare fizică și, dacă este necesar, investigații suplimentare. Prin examinarea clinică, medicii urmăresc dacă vezica urinară și uretra au o poziție deformată și se efectuează măsurarea unghiului de inclinație a colului vezical în repaus sau dinamică. Modificarea cu mai mult de 30 de grade, împreună cu măsurarea volumului rezidual post-micțiune, pot releva o slăbire importantă a mușchilor și țesuturilor care susțin vezica.

Medicul poate plasa un absorbant și solicita pacientului să tușească sau să facă un efort în condițiile în care vezica este plină.

Alte investigații pot include ecografia abdominală, măsurarea nivelului activității musculare uretrală și pelviană (prin electromiografie), rezonanța magnetică, sumarul de urină și cultura din urină. Analiza urinei trebuie efectuată la toți pacienții pentru a evalua infecția tractului urinar.

Azotul ureic din sânge și creatinina pot fi verificate dacă se suspectează o obstrucție, astfel încât să se poată evalua funcția renală.

Volumul rezidual post-micțional se poate face dacă se suspectează incontinența urinară de exces. Detectarea a mai mult de 200 ml de urină rămasă în vezică după micționare este sugestivă pentru incontinența urinară de exces.

Ecografia renală poate fi luată în considerare pentru a evalua hidronefroza în cazurile suspecte de obstrucție. Testarea urodinamică nu este necesară, cu excepția cazurilor complicate sau dacă poate fi luată în considerare o intervenție chirurgicală.

7. Tratamentul incontinenței urinare

Tratamentul depinde de cauza și severitatea simptomelor, dar în majoritatea cazurilor se începe cu metode conservatoare.

a. Tratament conservator

Exercițiile pentru planșeul pelvin

Exercițiile Kegel sunt considerate prima linie de tratament, fiind eficiente în reducerea simptomelor atunci când sunt efectuate corect și constant.

Modificări ale stilului de viață

Reducerea consumului de cafeină și alcool, controlul greutății și stabilirea unui program regulat de urinare pot contribui semnificativ la ameliorarea simptomelor.

b. Tratament medicamentos

Deși sunt de preferat terapiile cât mai naturale, cum ar fi cele de fortificare a musculaturii, care aduc beneficii asupra întregului organism, există situații când incontinența se adresează printr-o serie de medicamente, prescrise de medic, cum ar fi:

antimuscarinice - opresc contracțiile vezicii urinare
anticolinegicele, cum ar fi oxibutinina, solifenacin succinate, oxytrol, tolterodina, enablex
antagoniști alfa-adrenergici de tip fenilpropanolamina, pseudoefedrina sau imipramina, cu efect similar - controlează mușchii sfincterieni
terapia de substituție cu estrogeni, la femeile aflate la menopauză, poate îmbunătăți și statusul femeilor cu incontinență urinară, însă prezintă contraindicații la cele cu istoric personal sau familial de cancer de sân sau ovarian.

c. Tratament chirurgical

Chirurgia pentru incontinența urinară la femei se face prin plasarea unor benzi chirurgicale sau plase speciale, plasate sub uretră, oferind perineului un sprijin și menținâd vezica urinară în poziția fiziologică.

Operația se efectuează sub anestezie locală sau epidurală și are 80% șanse de succes, fiind indicată pentru cazuri de incontinență urinară care nu au răspuns la fizioterapie și kinetoterapie după mai mult de 6 luni de tratament.

Chirurgia pentru incontinența urinară la bărbați poate fi făcută cu injectarea de substanțe în zona sfincterului, plasarea unui sfincter artificial sau prin plasarea de benzi susținătoare.

d. Gimnastică hipoplazică

De asemenea poți face gimnastică hipoplazică pentru a trata pierderea involuntară a urinei. Pentru a face gimnastică hipoplazică pentru a trata pierderea involuntară a urinei, urmează următorii pași:

Stai cu burta în jos pe o saltea sau covor, cu genunchii îndoiți și bratele de-a lungul corpului. După ce capeți experiență, poți sta pe coate sau în poziția "planșei".
Golește plămânii în totalitate de aer, printr-o expirare forțată până când abdomenul începe să se contracte.
După eliminarea aerului continuă să „sugi“ burta spre interior, ca și cum ai vrea să lipești abdomenul de șira spinării, și încearcă să menții această poziție fără respirație timp de 10 până la 30 de secunde sau atât cât se poate; timpul se va îmbunătăți prin practicarea zilnică.
Este important ca aceste exerciții să fie efectuate întotdeauna cu vezica goală pentru a evita cistita, o inflamație a vezicii urinare prin acumularea de urină.

Dacă pierderea involuntară a urinei este rară și mai slabă, rezultatele pot fi percepute mult mai repede. Exerciții similare se fac și în cadrul programelor de tip Pilates și Yoga.

8. Incontinența urinară în timpul sarcinii

Incontinența urinară poate să apară în timpul sarcinii din cauza greutății copilului, care apasă pe vezica urinară, combinată cu efectul hormonilor de relaxare a musculaturii, în vederea pregătirii organismului pentru naștere, dar și sub efectul contracțiilor uterului.

Fenomenul poate fi total reversibil după naștere, însă o parte dintre femei pot rămâne cu incontinență urinară. Aceasta poate fi redresată prin practicarea exercițiilor Kegel, terapie de stimulare electrică a musculaturii perineale și sfincteriene în vederea tonifierii sau tratament chirurgical.

Incontinența urinară postnatală se instalează în cazul în care travaliul este îndelungat, copilul este mai mare de 4 kg, astfel încât mușchii care controlează urina se întind și devin flasci, generând ulterior incontinență.

9. Incontinența urinară la menopauză

Pe măsură ce organismul femeii se pregătește de menopauză, controlul vezicii urinare va fi din ce în ce mai dificil, iar aceasta este o problemă frecventă. Menopauza este însoțită de numeroase simptome (bufeuri, transpirații nocturne, schimbări de dispoziție), însă alte schimbări care se produc în organism în această perioadă pot duce la probleme în sfera urinară în cazul anumitor femei. Iată câteva exemple:

țesutul vaginal devine mai puțin elastic
stratul care căptușește uretra, tubul care golește urina din vezică, începe să se subțieze
planșeul pelvian devine tot mai slăbit.

Cele mai frecvente probleme din sfera vezicii urinare cu care femeile se confruntă în timpul menopauzei și după sunt:

incontinența urinară de efort.
incontinența urinară imperioasă.
în unele situații, unele femei la menopauză se trezesc de mai multe ori, în timpul nopții, cu o nevoie imperioasă de a urina.
durere în timpul urinării - după menopauză, femeile au un risc mai mare de a suferi de infecții ale tractului urinar, iar acest gen de problemă poate cauza o senzație ca de arsură și un disconfort în timpul urinării.

Substanțele precum cofeina și alcoolul trebuie evitate dacă contribuie la incontinență.

Q&A: Întrebări și răspunsuri

Întrebare: Ce înseamnă incontinența urinară?
Răspuns: Este pierderea involuntară de urină, care poate apărea ocazional sau frecvent și are multiple cauze.

Întrebare: De ce apare incontinența urinară la femei?
Răspuns: De obicei din cauza sarcinii, nașterii, menopauzei sau slăbirii mușchilor pelvini.

Întrebare: Se poate vindeca incontinența urinară?
Răspuns: În multe cazuri, simptomele pot fi controlate sau chiar eliminate prin exerciții, medicamente sau intervenții chirurgicale.

Întrebare: Ce medic tratează incontinența urinară?
Răspuns: De regulă, medicul urolog sau ginecolog, în funcție de cauza problemei.

Întrebare: Ce exerciții ajută la incontinența urinară?
Răspuns: Exercițiile Kegel, care întăresc musculatura planșeului pelvin.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursa foto: Shutterstock
Bibliografie:
Studiul „Prevalence, Diagnosis, and Management of Stress Urinary Incontinence in Women: A Collaborative Review”, European Urology Volume 87, Issue 3, March 2025, autori: Lisa Moris, John Heesakkers, Victor Nitti et al.
https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0302283824027866
Studiul „Diagnosis and Non-Surgical Management of Urinary Incontinence – A Literature Review with Recommendations for Practice”, Int J Gen Med. 2021 Aug 16. autori: Eabhann O’Connor, Aisling Nic an Riogh, Markos Karavitakis, Serenella Monagas, Arjun Nambiar
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC8378928/
Studiul „The impact of urinary incontinence on multiple health outcomes: an umbrella review of meta-analysis of observational studies”, Aging Clinical and Experimental Research, 2023, autori: Pinar Soysal, Nicola Veronese, Simona Ippoliti et al.
https://link.springer.com/article/10.1007/s40520-022-02336-0