Incontinenta fecala, o problema medicala jenanta

Eliminarea necontrolata a materiilor fecale – cunoscuta si sub denumirile de incontinenta fecala sau rectala – consta in incapacitatea de a controla tranzitul intestinal, cu eliminarea involuntara de gaze si materii fecale.

Simptomul este mai frecvent in randul persoanelor varstnice si este cauzat, in principal, de pierderea controlului voluntar asupra sfincerului anal. Severitatea poate varia de la pierderea involuntara de cantitati mici de scaun pana la o pierdere completa a scaunului. Unele persoane cu incontinenta fecala simt nevoia urgenta sa merga la toaleta, insa nu se pot controla si elimina rapid cantitati mici de scaun lichid, iar altele pierd complet controlul asupra intestinului si nici macar nu isi dau seama cand au nevoie sa mearga la toaleta.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Incontinenta fecala poate avea un impact negativ asupra calitatii vietii persoanei afectate, care se poate simti mereu jenata si care, de teama, ar putea avea tendinta sa se izoleze si sa evite anumite activitati sociale.

Cauzele incontinentei fecale

Controlul intestinal se bazeaza de functionarea corecta a musculaturii pelvine, a rectului, a muschilor sfincterului si a sistemului nervos. Daca oricare dintre acestea sunt afectate, automat va exista un risc crescut de incontinenta fecala.

Iata cateva dintre cauzele frecvente ale incontinentei fecale:

• constipatia cronica – poate duce la aparitia fecalomului, o afectiune in care scaunul se intareste in rect si impiedica trecerea oricarui alt scaun. Acest lucru poate favoriza intinderea si slabirea muschilor sfincterieni. O alta caracteristica a fecalomului o reprezinta eliminarea de materii fecale lichide prin anus.

• diareea – consta in scaune moi sau lichide si apare ca o nevoie brusca, astfel incat s-ar putea sa nu existe suficient timp pentru a ajunge la toaleta.

• slabirea fibrelor musculare sfincteriene ca urmare a imbatranirii

• interventiile chirurgicale sau ranile in regiunea anala pot cauza deterioarea musculara a sfincterului, ceea ce duce la inchiderea incompleta a anusului si un risc crescut de eliminare involuntara de materii fecale. De asemenea, hemoroizii externi pot cauza pierderea necontrolata de mucus si scaun moale.

• leziunile nervilor care primesc informatii de la nivelul rectului sau ale celor care controleaza sfincterul anal – se pot produce in timpul nasterii, in cazul unui accident vascular cerebral, constipatie frecventa, diabet sau scleroza multipla.

• leziunile planseului pelvin – frecvente mai ales in randul femeilor in timpul nasterii si care se pot manifesta mult mai tarziu. Aceste leziuni pot da mai multe complicatii, cum ar fi prolapsul rectal (caderea rectului catre anus), rectocelul (proeminare a rectului la nivelul vaginului) sau slabirea muschilor pelvieni necesari in timpul defecatiei.

Factori de risc

Incontinenta fecala poate afecta pe oricine, indiferent de varsta sau de sex, insa este mai frecventa in urmatoarele situatii:

  • Varsta peste 65 de ani;
  • Sexul feminin – din cauza complicatiilor ce pot aparea in timpul nasterii pe cale vaginala;
  • Episoade frecvente de constipatie;
  • Afectiuni ale sistemului nervos.

Vizita la medic si analizele recomandate

Inainte ca medicul sa stabileasca un diagnostic precis, va trebui sa ii oferi acestuia mai multe detalii privind frecventa episoadelor de incontinenta, momentele in care apar acestea, ce obiceiuri alimentare ai si daca urmezi vreun tratament medicamentos pentru o anumita afectiune. De asemenea, medicul ar putea efectua mai multe teste care sa depisteze cauza ce duce la incontinenta fecala, cum ar fi:

• examinarea clinica a zonei rectale

• coprocultura cu substanta de contrast

• analize de sange

• examen radiologic (clisma) cu bariu

• electromiografie

• rectografie sau ecografie cu ultrasunete

Tratamentul incontinentei fecale

Incontinenta fecala se trateaza in functie de cauza descoperita la investigatiile medicale. Unele tratamente pot include:

  • Schimbarea dietei – eliminarea alimentelor care pot cauza diaree sau constipatie, in scopul normalizarii tranzitului intestinal, si consumul crescut de fibre si apa;
  • Administrarea de medicamente – cum ar fi laxativele sau antidiareicele;
  • Folosirea supozitoarelor pentru stimularea miscarilor intestinale;
  • Antrenarea tranzitului intestinal prin respectarea unui program fix de a merge la toaleta sau prin depunerea unui efort constient penru a avea scaun dupa masa;
  • Exercitii Kegel – care intaresc musculatura pelviana;
  • Exercitii de biofeedback – o metoda complementara de tratament a incontinentei fecale, prin care iti poti exersa contractiile sfincterului si prin care iti pot intari muschii rectali;
  • Interventii chirurgicale (sfincteroplastie, inlocuirea sau repararea sfincterului, corectia prolapsului rectal sau, in cazuri foarte grave, colostomia).

Metode de prevenire

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

In majoritatea cazurilor, incontinenta fecala nu poate fi prevenita, insa exista cateva masuri pe care le poti lua pentru a reduce totusi riscul, cum ar fi regimul alimentar bogat in fibre, consumul a cel putin 2 litri de apa zilnic, practicarea regulata a exercitiilor fizice si, in mod special, a celor care au rolul de a intari musculatura pelviana, precum si evitarea amanarii mersului la toaleta atunci cand simti nevoia.

 

Sursa foto: Shutterstock

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0