Remediile cu scoarță de stejar, utile în combaterea inflamației

Scoarța de stejar a fost folosită în scopuri medicinale de-a lungul timpului, deoarece pare să combată inflamația și să trateze răceala, durerile în gât și diareea.

Coaja de stejar a fost folosită ca remediu popular din cele mai vechi timpuri, uscată și măcinată într-o pulbere pentru uz local și oral. Se credea că aplicațiile topice suprimă inflamația și calmează mâncărimea pielii, în timp ce ceaiul din scoarță de stejar era utilizat pentru a trata diareea, răceala obișnuită, durerile în gât, bronșita, pierderea poftei de mâncare și artrita.

Se consideră că o varietate de compuși naturali prezenți în scoarța de stejar, în special taninurile, sunt responsabili pentru proprietățile sale medicinale. În prezent, coaja de stejar se vinde în magazine naturiste sau farmacii sub formă de pulbere, ceai, pastile și extract lichid. Principalele utilizări ale scoarței de stejar sunt legate de tratarea afecțiunilor inflamatorii, cum ar fi sângerarea gingiilor sau hemoroizii. Este, de asemenea, utilizată pentru tratarea diareei acute. Cu toate acestea, există foarte puține cercetări științifice care să susțină potențialele beneficii ale acestui remediu natural.

Scoarța de stejar poate calma iritațiile pielii și hemoroizii

Coaja de stejar poate conține până la 20% tanin, în funcție de tipul și momentul recoltării. Taninurile acționează ca astringenți sau agenți care se leagă de proteinele din piele, strângând porii și uscând zonele iritate. S-a demonstrat că taninurile din coaja de stejar inhibă eliberarea compușilor inflamatori. De asemenea, pot avea proprietăți antibacteriene, responsabile pentru posibilele utilizări topice ale scoarței de stejar în tratarea iritațiilor pielii și a rănilor. Și hemoroizii pot fi tratați prin spălare cu apă amestecată cu pudră de coajă de stejar.

Scoarța de stejar este, de asemenea, utilizată pentru proprietățile sale astringente și antibacteriene pentru gingii iritate și arsuri cu risc de infecție. Pulberea din coajă de stejar poate fi pusă în apa cu care se face gargară sau aplicată local. Un studiu¹ în eprubetă a constatat că un unguent pe bază de scoarță de stejar și alte extracte a fost eficient împotriva bacteriilor rezistente la medicamente, inclusiv Staphylococcus aureus. Cu toate acestea, nu se poate stabili dacă scoarța de stejar sau unul dintre celelalte extracte au fost responsabile pentru aceste efecte antibacteriene. Ar fi nevoie de cercetări mai ample pentru a confirma eficacitatea scoarței de stejar.

Coaja de stejar poate combate diareea

Pe lângă aplicațiile topice, se crede că scoarța de stejar are beneficii și atunci când este ingerată. Ceaiul din coajă de stejar, în special, este utilizat pentru a ajuta la tratarea diareei datorită proprietăților sale antibacteriene. Studiile în eprubetă sugerează că scoarța de stejar poate ajuta la combaterea bacteriilor care pot duce la stomac deranjat și scaunele moi, inclusiv E.coli. Compușii de tanin pot întări, de asemenea, mucoasa intestinală și pot preveni scaunele apoase.

Un mic studiu efectuat pe 60 de copii cu diaree acută a constatat că aceia care au primit un supliment cu taninuri corelat cu un regim de rehidratare au avut scaune semnificativ îmbunătățite după 24 de ore. Cu toate acestea, nu a existat o diferență semnificativă în durata medie a diareei după tratament între cei care au primit suplimentul și regimul de rehidratare, comparativ cu cei care tocmai au primit doar regimul.

Scoarța de stejar are activitate antioxidantă

Unii dintre compușii din coaja de stejar, cum ar fi elagitaninele și roburinele, pot acționa ca antioxidanți, substanțe care protejează corpul de daunele subiacente cauzate de moleculele reactive numite radicali liberi. Se crede că activitatea antioxidantă a acestor compuși sporește sănătatea inimii și a ficatului și chiar conferă efecte anticancerigene.

Un studiu² efectuat pe 75 de adulți cu insuficiență hepatică temporară a constatat că aceia care au luat extract de lemn de stejar timp de 12 săptămâni au avut îmbunătățiri semnificativ în ceea ce privește markerii funcției hepatice, comparativ cu cei care nu au luat suplimentul. E posibil, însă, ca scoarța de stejar să nu ofere aceleași beneficii pentru toată lumea. Sunt necesare cercetări mai ample pentru a dovedi siguranța utilizării pe termen lung a produselor din scoarță de stejar.

Efecte secundare și precauții în utilizarea remediilor cu scoarță de stejar

Până în prezent, nu există suficiente cercetări pentru a identifica toate efectele secundare posibile ale ceaiului de coajă de stejar, ale suplimentelor sau unguentelor. Coaja de stejar este, în general, considerată sigură atunci când este luată pentru perioade scurte, adică 3-4 zile pentru tratamentul diareei acute și 2-3 săptămâni când este aplicată direct pe piele.

Dovezile anecdotice sugerează că formele orale de scoarță de stejar pot provoca tulburări digestive și diaree, iar aplicațiile topice pot duce la iritarea pielii sau la agravarea unor afecțiuni cum ar fi eczema, în special atunci când sunt utilizate pe pielea deteriorată. În plus, dozele mari sau utilizarea pe termen lung a scoarței de stejar pot agrava funcția renală și hepatică.

Potrivit Agenției Europene pentru Medicamente, dozele recomandate în general de scoarță de stejar pentru diferite scopuri, atât pentru uz intern, cât și pentru uz extern sunt următoarele:

  • Suplimente orale: până la 3 grame pe zi
  • Ceaiuri (pentru diaree): 250 ml de ceai de coajă de stejar de până la 3 ori pe zi sau echivalentul a 3 grame pe zi (nu mai mult de patru zile)
  • Băi (pentru hemoroizi sau iritații ale pielii): 5 grame de coajă de stejar fiartă într-un litru de apă înainte de a o adăuga în apa pentru baie
  • Gargară sau clătirea pielii (pentru dureri de gât sau iritații ale pielii): 20 grame de coajă de stejar fiartă într-un litru de apă, pe o durată de cel mult trei săptămâni.

Se recomandă ca înainte de a utiliza un remediu cu scoarță de stejar să se ceară sfatul medicului.

Cum se face ceaiul din coajă de stejar?

Ceaiul din coajă de stejar se găsește în magazine naturiste și farmacii. Pentru a prepara o infuzie, se introduce un pliculeț de ceai în 250 ml de apă fierbinte. De asemenea, se pot fierbe până la 3 grame (3/4 de linguriță) de scoarță uscată de stejar în câteva căni de apă, pentru uz intern. Pentru uz extern, se face un decoct din patru linguri de scoarță mărunțită la un litru de apă.

 

 

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
NCBI - A Novel Topical Combination Ointment with Antimicrobial Activity against Methicillin-Resistant Staphylococcus aureus, Gram-Negative Superbugs, Yeasts, and Dermatophytic Fungi
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5026688/
1. Studiul „A Novel Topical Combination Ointment with Antimicrobial Activity against Methicillin-Resistant Staphylococcus aureus, Gram-Negative Superbugs, Yeasts, and Dermatophytic Fungi”, apărut în Curr Ther Res Clin Exp. 2016; 83: 8–12. 2016 iul 20. doi: 10.1016/j.curtheres.2016.07.001, autori: Kenneth S. Thomson et al.
Pub Med - Robuvit® (French oak wood extract) in the management of functional, temporary hepatic damage. A registry, pilot study
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/24572451/
2. Studiul „Robuvit® (French oak wood extract) in the management of functional, temporary hepatic damage. A registry, pilot study”, apărut în Minerva Med. 2014 Feb;105(1):41-50, autori: G. Belcaro et al.


Te-ar mai putea interesa și...


 

 

 

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0