Metalele grele, un pericol pentru organism

Aproape în fiecare discuție legat de dietă și sănătate vorbim despre calciu, magneziu, sodiu. Acestea sunt metalele ușoare, de care organsimul are nevoie în cantități relativ mari, dacă le comparăm cu necesitatea metalelor grele. Și acestea au totuși funcțiile lor în organsim, dacă ne gândim că fierul este substratul funcționării hematiilor, cuprul ne ajută să ne reglăm greutatea, șamd.

Însă excesul lor duce cu siguranță la boli grave și stări de toxicitate, cu atât mai mult cu cât  ele au capacitatea de a se "acumula", blocând la un moment dat funcțiile celulare curente și generând afecțiuni la nivelul ficatului, rinichilor, plămânilor sau ochilor și sistemului nervos. Pe lângă aceste blocaje persistente, metalele grele în exces au chiar și proprietăți mutagene și cancerigene, provocând procese ireversibile în organism, iar în plus unele dintre ele se pot transmite de la mamă la făt.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Metalele grele sunt cobaltul, cuprul, fierul, manganul, molibdenul, zincul, crom, vanadiul, nichel și plumb.

Multe din aceste metale grele ajung în corpul nostru prin sistemul digestiv, prin alimentele "contaminate", în general cele specifice sezonului de care tocmai ne am despărțit, cum ar fi conserve de tot felul, dar mai ales din pești mari, cum ar fi  tonul, codul, peștele spadă, fructele de mare, iar cele mai înalte concentrații sunt înregistrate în pielea și ficatul acestora, iar cele mai mici în mușchii albi. Vara, marii consumatori de bere își mai adaugă la colecție o porție zdravănă de plumb.   Ne încarcă mult cu metale grele și medicamentele, vaccinurile, țigările.

Efectele intoxicației rapide cu metale grele sunt orbirea, deteriorarea coordonării nervoase, anomalii psihice, afecțiuni cardiovasculare, cancer.

Trebuie știut că, indiferent de modul de  procesul de preparare a hranei, metalele nu se descompun, ba chiar concentrația lor pe unitatea de masă crește. Pe lângă aceste neajunsuri, metalele grele sunt extrem de dificil de eliminat odată ce au fost tezaurizate.

Plumbul

Plumbul este unul din vechii dușmani ai omului în primele zile ale civilizației, fiind răsunătoare în istorie  otrăvirea lentă cu plumbul din  veselă și tacâmurile bogaților vremii. În prezent, s-a dovedit că prea mult plumb generează anemie, afectarea endoteliului vascular, afecțiuni renale, nefrite cronice, schimbări în comportament.

Întrucât plumbul este prezent peste tot în natură și deci și în multe dintre ingredientele ce compun hrana noastră, pentru plumb au fost stabilite concentrațiile limită-admisibile (CLA). În produsele alimentare CLA ale plumbului oscilează între 0,005 mg/kg în produsele lactate și 1,0 mg/kg în pește. Și berea conține plumb, cum am mai zis, și  iată un semnal de alarmă pentru viitoarele mămici care "poftesc" la o bere!  El este absorbit de către eritrocite, țesutul osos și nervos, rinichi. Intoxicarea cronică cu plumb duce la dezvoltarea nefritei, blocarea activității hematiilor, în dereglarea conductivității impulsurilor nervoase. Sursele de intoxicare cu plumb pot fi benzină, alimentele și băuturile, care se păstrează în vase, în componența cărora intră plumb sau vopsele, ce conțin plumb (vase de lut glasate, vopsele de tipar, unele mase plastice).

Cadmiul

Ne naștem "cadmiu- free" deoarece cadmiul nu trece bariera placentară. Am fi avut șansa să rămânem așa dacă industriile textile și electrotehnice nu ar fi beneficiat din plin de culoarea roșie superbă pe care o imprima pe vase, metale, PET uri cu băuturi răcoritoare - cola sau bere. El deja există în apă, în sol, are o perioadă foarte lungă de până la 30 de ani de eliminare și problema este că în felul acesta viețuitoarele mării, dar mai ales peștii, îl acumulează în țesuturi, mai ales în organe sau ficat. De aici și atenționarea medicilor cu privire la evitarea consumului de ficat de peste sau organe diverse și recomandarea de a-i găti curățați de acestea și nu întregi.

Uneori și consumul unor  cantități mici  de peste contaminat cu cadmiu pe o perioadă mare de timp poate duce la unele sau alte forme de intoxicare cu cadmiu. În rezultat standardele reglatoare limitează folosirea peștelui cu conținut al cadmiului Cd>0,5 mg/kg masă uscată.

La om cadmiul se acumulează preponderent în rinichi și în cantități mai mici în ficat și alte organe. Studii ale medicilor americani au dovedit legătură dintre acumulare de cadmiu și afecțiunile cardiovasculare

Mercurul

Unul dintre cele mai folosite și în același timp periculoase metale grele, este mercurul. Sunt folosite de la plombele de amalgam, mercurul termometrelor până la insecticidele folosite pentru păstrarea cerealelor, adevărate surse de intoxicare cu preparate de mercur.

De mici am fost instruiți că dacă s-a spart termometrul, să nu atingem sau să inhalăm vaporii de mercur, iar un adult cu mănuși și mască să  adune toate picăturile de mercur și să neutralizeze chimic urmele cu o soluție de FeCl3.

Nu este singură grijă a părinților. Din păcate mercurul trece bariera placentară și de aceea medicii din multe țări atrag atenția femeilor gravide să evite complet tonul, considerat că fiind unul dintre cei mai contaminați pești cu mercur.

Concentrațiile limită admisibile (CLA) pentru aer în încăperile industriale constituie 0,01 mg/m3. CLA pentru produsele alimentare variază de la 0,005 mg/kg-în sucuri până la 0,5 mg/1 m pește.

Nichel, aluminiu, zinc și cupru

Nichelul este responsabil de  dezvoltarea lentă a formațiunilor maligne, mai ales la nivelul cailor respiratorii, nas, gât, plămâni, dar și la rinichi. Din păcate nichelul este prezent în foarte multe componente casnice și electrocasnice.

Zincul și cuprul joacă un rol important în metabolismul și funcționarea normală a omului, animalelor și plantelor, însă intoxicarea cronică cu zinc și cupru poate provoca dezvoltarea hipertoniei, aterosclerozei, bolilor de inimă ba chiar a afecțiunilor cronice ale ficatului ciroză sau cancer hepatic. Metalele au niveluri crescute în apa, inclusiv din crescătoriile piscicole, astfel încât peștii dețin cantități prea mari din aceste metale grele.

CLA pentru zinc variază de la 5,0 mg/kg pentru produsele lactate și 40,0 mg/kg pentru peste și carne. CLA pentru cupru oscilează de la 0,5 mg/kg pentru produsele lactate și 10,0 mg/kg în peste și legume.

Aluminiul și compușii lui sunt considerate de toxicologi de a dreptul otravă, echivalând arsenicului, nichelului, cuprului și manganului, însă oamenii de știință se bazează pe observații și corelații, și mai puțin pe demonstrații de fiziopatologie. Cert este că la persoanle cu nivel crescut de lauminiu sunt depistare și tulburări semnificative ale sistemului nervos, de la tulburări de memorie, până la autism, demență, chiar afecțiunea Alzheimer.

Soluții

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Pe lângă evitarea surselor de metale grele, deci consumul prea mare de pește, fructe de mare, persoanele care au acumulat metale grele în organism ar trebui să urmeze, sub îndrumarea medicului toxicolog sau internist o serie de proceduri de detoxificare. Unele dintre ele se bazează pe consumul unor produse cu puternic efect detoxifiant, cum ar fi urzicile, leurda, mușețelul,"trei frați pătați", ridichea neagră, mentă, lemnul-dulce, anghinarea, coadă-calului, brusturele, păpădia, rubarbă, ghințură-galbenă, roiniță, ienupărul, pir-târâtor, șocul, anasonul, pătrunjelul, strugurii-ursului și unguraș.

Altele folosesc produse bogate în acid alginic, extrase din alge, altele pe acidul alfa lipoic sau pe suplimente bogate în sulf.
Acidul alginic, conținut de algele marine (în special de cele brunecum este și Durvillea antarctica) acționează în mod detoxifiant și depurativ în toate patologiile legate de intoxicația cu metale grele.

Acțiunea acidului alginic se manifestă prin absortia substanțelor nocive ce se găsesc în radicalii liberi și ajută la eliminarea lor, evitând astfel în magazinarea lor în structurile osoase.

Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0