Intoxicația cu mercur: consecințe și metode de evitare

Mercurul face parte din categoria metalelor grele. În varianta organică, mercurul nu este periculos pentru sănătatea omului, însă atunci când este transformat de culturile bacteriene în metilmercur, acesta devine un pericol real.

Probabil că te gândești că nu ești expus mercurului așa că nu ai de ce să îți faci griji din acest punct de vedere. Ei bine, atâta timp cât consumi pește și fructe de mare, metilmercurul reprezintă un motiv de îngrijorare și pentru tine.

Recomandările experților
 

Mercurul este un element natural și este, de asemenea, eliberat în mediu prin diferite activități create de om, cum ar fi arderea cărbunelui și petrolului. Mercurul se adună în râuri, lacuri și oceane, unde sunt expuși peștii și alte animale. Cantități mici de mercur sunt, de asemenea, folosite la fabricarea articolelor uzuale de uz casnic, cum ar fi becurile fluorescente și unele termometre

Însă nu numai mercurul dietetic te poate pune în pericol, ci și mercurul elementar, adică cel anorganic, ce apare sub formă de vapori. La intoxicarea cu acest tip de mercur sunt predispuși cei care lucrează în mine sau în industrii care folosesc produse pe bază de mercur. Persoanele care lucrează în fabrici de reciclare, care fabrică articole cu mercur și care se ocupă cu aliaje de mercur cu alte metale pentru dantură, ar putea avea o anumită expunere la mercur în cadrul locul de muncă.

Intoxicația cu mercur anorganic este cea la care sunt expuși, de asemenea, cei care lucrează în mine sau în medii în care se folosește mercurul anorganic. Aceasta se manifestă prin iritații cutanate și inflamație la nivelul pielii. Atunci când este ingerat, acest tip de mercur poate cauza diaree severă, cu sânge.

Cazurile grave de intoxicație cu mercur sunt destul de rare, însă studiile au arătat, de pildă, că 5-10% dintre americani au în organism un nivel mare de mercur, din cauza expunerii îndelungate la metilmercurul din pește.

În timpul sarcinii, mercurul poate trece de la o mamă la copilul ei prin placentă și în cantități mai mici, prin laptele matern după naștere. Expunerea la mercur poate afecta dezvoltarea creierului și a sistemului nervos al copilului în timpul sarcinii și după naștere.

Modul de expunere la mercur și efectele lui

Mercur elementar

Expunerea se realizează prin respirarea aerului care conține vapori de mercur elementar. Vaporii pot fi prezenți în locuri de muncă precum cabinetele stomatologice, procesele de topire și locurile în care mercurul a fost vărsat sau eliberat. În organism, mercurul elementar poate fi transformat în mercur anorganic. Efectele asupra sănătății, prin expunerea la cantități reduse de mercur, sunt necunoscute. Concentrațiile foarte mari de vapori de mercur pot provoca rapid leziuni pulmonare severe. La concentrații scăzute de vapori pe o perioadă lungă de timp, pot apărea tulburări neurologice, probleme de memorie, erupții cutanate și anomalii ale rinichilor.

Mercur anorganic:

Oamenii pot fi expuși dacă lucrează în locuri în care sunt utilizați compuși anorganici de mercur. Când sunt consumați în cantități mari, unii compuși anorganici de mercur pot fi foarte iritanți și corozivi pentru sistemul digestiv. Dacă sunt consumați în mod repetat sau aplicați pe piele pe o perioadă lungă de timp, unii compuși anorganici de mercur pot provoca efecte similare cu cele observate în cazul expunerii pe termen lung la vapori de mercur. Astfel, efectele pot duce inclusiv la tulburări neurologice, probleme de memorie, erupții cutanate și anomalii ale rinichilor.

Mercur organic:

Oamenii pot fi expuși atunci când mănâncă pește sau crustacee contaminate cu metilmercur. Cantități mari de metilmercur consumate de-a lungul săptămânilor sau lunilor cauzează daune sistemului nervos. Metilmercurul poate trece prin placentă, expunând fătul în curs de dezvoltare. Sugarii născuți de femei intoxicate cu metilmercur se pot naște cu anomalii de dezvoltare și paralizie cerebrală.

Simptomele intoxicației cu mercur pe care ar trebui să le știi

  • Problemele cognitive – odată cu creșterea nivelului de mercur din organism, apar problemele de memorie sau chiar de gândire. Individul are tendința de a deveni mai irascibil.
  • Probleme locomotorii – tremurul, problemele de coordonare, probleme cu menținerea echilibrului precum și slăbiciunea musculară apar, de asemenea, din cauza prezenței mercurului în organism.
  • Probleme de respirație – din cauza acumulării mercurului la nivel pulmonar pot apărea probleme de respirație serioase.
  • Probleme neurologice – expunerea la mercurul elementar prin inhalarea vaporilor de mercur, poate afecta creierul și sistemul nervos, cauzând probleme neurologice precum: dureri de cap, amețeli, declinul funcțiilor cognitive sau chiar pierderea vederii.
  • Afecțiuni la nivelul cavitătii bucale – mercurul elementar poate cauza, atunci când este inhalat, sângerări gingivale, inflamații la nivelul cavității bucale precum și gust metalic în gură.
  • Insuficiența la nivelul organelor – în cazuri severe, intoxicarea cu mercur elementar poate cauza insuficiența multiplă de organ, care poate fi fatală.
  • Dezvoltarea problematică a fătului – metilmercurul este în mod deosebit periculos pentru femeile însărcinate întrucât acesta poate afecta dezvoltarea normală a fătului.
  • Daunele pot apărea și la nivel cerebral. De aceea, femeile însărcinate sunt sfătuite să evite consumul de pește și fructe de mare.

Măsurarea mercurului în corpul uman

Evaluarea toxicității mercurului începe de obicei cu o evaluare a semnelor și simptomelor. Cu toate acestea, majoritatea simptomelor, în special la niveluri scăzute de expunere, pot să nu fie specifice pentru expunerea la mercur. 

Pentru a evalua expunerea la mercur, ar trebui determinate sursa de expunere și tipul de mercur. Astfel se poate alege materialul adecvat pentru eșantion, procedura optimă de prelevare a probelor și depozitarea probei pentru a evita contaminarea sau pierderile de concentrație de mercur în timpul prelevării și transportului. 

În condiții normale, concentrația de mercur din urină reflectă mercurul anorganic, inclusiv sărurile de mercur anorganic, vaporii sau obturații cu amalgam. Probele de urină trebuie colectate în tuburi de polipropilenă fără mercur. Pentru conservare, proba trebuie acidificată cu acid acetic concentrat. Concentrațiile de mercur din urină sunt ajustate în mod ideal la concentrațiile de creatinina, pentru a ține seamă de funcția renală și de diferențele de hidratare.

Concentrația de mercur din sânge reflectă expunerea la mercur organic alimentar și expunerea pe termen scurt la vapori de mercur. Mercurul organic se găsește în special în eritrocite (globule roșii). Prin urmare, analiza separată a sângelui, a eritrocitelor și a plasmei indică specia de mercur. În mod normal, coeficientul conținutului de mercur în eritrocite și în plasmă este de 2:1.

Mercurul anorganic și cel organic este încorporat în structura părului și, prin urmare, oferă informații despre durata și tipul de expunere în funcție de gradul de demetilare.

Se presupune că în păr, concentrația de mercur arată concentrația de mercur din sânge, în momentul creșterii părului. În mod ideal, mostrele de păr ar trebui prelevate din regiunea occipitală din apropierea scalpului cu o foarfecă din oțel inoxidabil. Probele pot fi depozitate în pungi sau plicuri din polipropilenă, la temperatura camerei. 

Cum poți să îți reduci riscul de intoxicație cu mercur

Limitează-te la consumul a trei porții de pește sau fructe de mare pe săptămână. Evită consumul excesiv de pește care conține cantități mari de mercur: peștele spadă, macroul, tonul sau rechinul.

Un alt lucru pe care îl poți face pentru reducerea la minimum a nivelului de mercur din organism constă în consumul de apă din belșug. Mercurul poate fi depistat în organism prin realizarea unor analize de sânge, ori prin analiza urinei.

Dacă tu sau un membru al familiei prezintă simptome de intoxicație cu mercur, apelează de urgență serviciul 112. De altfel, orice simptom neobișnuit care apare după expunerea la mercur trebuie observant și semnalat medicului, pentru a evita orice tip de neplăcere. 

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Sursa foto: Shutterstock
Mercury Factsheet - https://www.cdc.gov/biomonitoring/mercury_factsheet.html 
Mercury Exposure and Children’s Health - https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3096006/ 

 


DE SEZON
Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 2