Limfocitoza: cauze, diagnostic, tratament
Limfocitoza este o afecțiune caracterizată prin creșterea numărului de limfocite în sânge. În acest articol discutăm despre cauzele afecțiunii, ce opțiuni de tratament există și cum se poate preveni limfocitoza.
Limfocitele sunt un tip de globule albe, care fac parte din sistemul imunitar și sunt implicate în lupta împotriva infecțiilor și a bolilor. Limfocitoza poate indica o reacție imună normală la o infecție sau poate fi semnul unei afecțiuni subiacente.
Ce este limfocitoza?
Limfocitoza înseamnă o cantitate mai mare decât normală de limfocite în sânge. Un număr temporar prea mare de limfocite înseamnă de obicei că organismul funcționează normal pentru a proteja de agenții patogeni. Mai rar, limfocitoza este un semn al unei afecțiuni mai grave. În cazul adulților, un număr mare de limfocite înseamnă mai mult de 4.000 de limfocite într-un microlitru de sânge.
Limfocitoza absolută se referă la creșterea absolută a numărului total de limfocite în sânge. Acestea pot fi subdivizate în trei categorii principale: limfocitele T, limfocitele B și limfocitele NK (natural killer). Creșterea numărului de limfocite T apare în caz de infecții virale, boala celulelor-T mari (HTLV-1), limfomul cu celule T, leucemia limfocitară cronică și alte afecțiuni imunologice. Numărul prea mare de limfocite B poate fi observat în infecții virale, cum ar fi mononucleoza infecțioasă, hepatita virală, tuberculoza și în unele afecțiuni autoimune, cum ar fi lupusul eritematos sistemic (LES) și poliartrita reumatoidă. Creșterea numărului de limfocite NK poate fi observată în infecții virale, cum ar fi citomegalovirusul (CMV), hepatita virală și în unele tipuri de leucemie.
Limfocitoza relativă se referă la creșterea procentuală a numărului de limfocite în raport cu celelalte tipuri de globule albe din sânge, în special neutrofilele. Acest tip de limfocitoză poate fi observat în cazul unui dezechilibru temporar al celulelor albe din sânge și poate fi cauzat de stres, exercițiu fizic intens, fumat, utilizarea anumitor medicamente și în timpul infecțiilor virale.
Din ce cauze apare limfocitoza?
Limfocitoza poate apărea dintr-o varietate de motive, iar identificarea cauzei exacte este importantă pentru a institui tratamentul adecvat.
Infecții virale
Infecțiile virale reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze ale limfocitozei. Acestea pot include mononucleoza infecțioasă (cauzată de virusul Epstein-Barr), hepatita virală, citomegalovirusul (CMV), gripa, infecția cu HIV etc.
Infecții bacteriene
Și unele infecții bacteriene, cum ar fi tuberculoza, bruceloza și sifilisul, pot provoca limfocitoză.
Afecțiuni autoimune
Limfocitoza poate apărea în unele afecțiuni autoimune, cum ar fi lupusul eritematos sistemic (LES), poliartrita reumatoidă și tiroidita Hashimoto.
Leucemii și limfoame
Anumite tipuri de leucemii și limfoame pot duce la limfocitoză. De exemplu, limfocitoza absolută poate fi observată în leucemia limfocitară cronică (LLC) și în unele tipuri de limfoame cu celule T sau B.
Reacții alergice
Unele reacții alergice severe, cum ar fi anafilaxia, pot provoca temporar limfocitoză.
Stres și exerciții fizice intense
Stresul emoțional sau exercițiile fizice intense pot determina temporar creșterea numărului de limfocite din sânge.
Utilizarea anumitor medicamente
Unele medicamente, cum ar fi corticosteroizii, pot provoca limfocitoză ca reacție adversă. Alte medicamente precum alopurinol, carbamazepină, vancomicină, pot avea reacții medicamentoase corelate cu eozinofilie și simptome sistemice, iar acest lucru poate fi legat de limfocitoză.
Limfocitoza B monoclonală
Aceasta se referă la prezența celulelor B monoclonale la un nivel mai mic de 5000 celule/ /µL în absența caracteristicilor tulburărilor limfoproliferative, splenomegalie sau citopenii. Aceste celule B au cel mai frecvent același fenotip cu cele observate în leucemia limfocitară cronică, cu toate acestea, fenotipul lor poate fi diferit.
Alte cauze
Există și alte cauze posibile ale limfocitozei, cum ar fi sarcoidoza, tiroidita subacută (de Quervain) și unele forme de anemie hemolitică.
Ce semne pot indica limfocitoza?
Limfocitoza în sine nu prezintă simptome specifice, deoarece, fiind o creștere a numărului de limfocite în sânge, aceasta nu poate fi detectată doar prin analize de sânge. În multe cazuri, limfocitoza este descoperită în timpul unui examen de rutină sau în cadrul investigațiilor pentru alte afecțiuni.
Simptomele asociate limfocitozei sunt în general determinate de cauza subiacentă care a dus la creșterea numărului de limfocite. De exemplu, în cazul unei infecții virale, simptomele pot include febră, oboseală, dureri de gât, mialgii și umflarea ganglionilor limfatici. În cazul infecțiilor bacteriene sau a altor afecțiuni, simptomele pot varia în funcție de cauza specifică.
Cum se diagnostichează limfocitoza?
Limfocitoza poate fi diagnosticată prin intermediul unui test de sânge numit hemogramă completă. În cadrul hemogramei complete, se măsoară numărul absolut și procentajul de limfocite din sânge, alături de alte componente ale sângelui, cum ar fi globulele roșii, globulele albe și trombocitele.
Atunci când hemograma completă arată o creștere a numărului absolut și/sau procentajului de limfocite peste limitele normale, se confirmă prezența limfocitozei. Totuși, pentru a stabili cauza exactă a limfocitozei și pentru a ghida tratamentul, medicul poate solicita și alte teste suplimentare, în funcție de cazul specific.
Aceste teste suplimentare pot include:
- Analize de sânge suplimentare, cum ar fi analiza biochimică a sângelui, analize pentru markerii inflamatori sau pentru infecții specifice, teste pentru funcția tiroidiană sau teste imunologice;
- Dacă există suspiciunea de afecțiuni limfoproliferative, cum ar fi limfomul sau leucemia, medicul poate recomanda o biopsie ganglionară pentru a obține țesut ganglionar în vederea examinării sub microscop și a confirmării diagnosticului.
- În anumite situații, medicul poate solicita imagistică medicală, cum ar fi radiografii toracice, ecografii abdominale sau tomografii computerizate, pentru a investiga cauzele potențiale ale limfocitozei, cum ar fi afecțiuni autoimune, boli infecțioase sau afecțiuni maligne.
Ce tratament există pentru limfocitoză?
Limfocitoza în sine nu este o afecțiune care necesită tratament direct, deoarece reprezintă doar o creștere a numărului de limfocite în sânge. În schimb, tratamentul se concentrează pe tratarea cauzei subiacente care a dus la limfocitoză. Deoarece limfocitoza poate fi cauzată de o gamă largă de afecțiuni, tratamentul specific va varia în funcție de cauza identificată. Iată câteva exemple de tratamente specifice pentru cauzele comune ale limfocitozei:
Infecții virale
În cazul infecțiilor virale, limfocitoza este de obicei o reacție normală a sistemului imunitar. De regulă, tratamentul se concentrează pe calmarea simptomelor și pe gestionarea infecției, iar limfocitoza se va rezolva pe măsură ce infecția este controlată.
Infecții bacteriene
Tratamentul infecțiilor bacteriene se bazează pe administrarea de antibiotice specifice, în funcție de agentul cauzal identificat. Antibioticele vor ajuta la tratarea infecției și, în general, vor rezolva și limfocitoza asociată.
Afecțiuni autoimune
În cazul afecțiunilor autoimune, tratamentul poate implica administrarea de medicamente imunosupresoare sau antiinflamatoare, în funcție de boala specifică și de severitatea sa. Aceste medicamente ajută la reducerea reacției imune excesive și pot contribui la normalizarea numărului de limfocite.
Boli maligne
În cazul limfomului, leucemiei sau al altor forme de cancer, tratamentul variază în funcție de tipul și stadiul bolii și poate implica chimioterapie, radioterapie, imunoterapie sau alte terapii specifice cancerului.
Ce complicații sunt asociate cu limfocitoza?
Limfocitoza în sine nu provoacă, în mod obișnuit, complicații directe, acestea fiind provocate de boala subiacentă care a dus la creșterea numărului de limfocite.
Dacă limfocitoza este cauzată de o infecție, complicațiile pot include răspândirea infecției în alte părți ale organismului, deteriorarea organelor afectate sau evoluția către o infecție severă.
În cazul afecțiunilor autoimune, complicațiile pot varia în funcție de boala specifică. Acestea pot include deteriorarea organelor afectate de reacția autoimună, inflamație cronică, disfuncționalitate imună și riscul crescut de alte afecțiuni asociate autoimunității.
Dacă limfocitoza este asociată cu o boală malignă, cum ar fi limfomul sau leucemia, complicațiile pot include răspândirea cancerului în alte părți ale organismului, afectarea organelor vitale, suprimarea sistemului imunitar, anemie sau trombocitopenie.
Care este prognosticul pacientului cu limfocitoză?
Prognosticul pacientului cu limfocitoză depinde de cauza subiacentă care a dus la creșterea numărului de limfocite, de severitatea și de gestionarea corectă a afecțiunii responsabile de limfocitoză.
În cazul infecțiilor virale comune, limfocitoza este de obicei o reacție temporară și se rezolvă pe măsură ce infecția este controlată. În cazul afecțiunilor autoimune, prognosticul depinde de boala specifică și de gradul de severitate al acesteia: unele afecțiuni autoimune pot fi gestionate bine cu tratament corespunzător, iar pacienții pot avea o calitate bună a vieții, altele pot fi cronice și pot necesita gestionare pe termen lung. În cazul cancerelor hematologice, cum ar fi limfomul sau leucemia, prognosticul depinde de tipul, stadiul și alte caracteristici specifice ale bolii.
Cum se poate preveni limfocitoza?
Limfocitoza în sine nu este o afecțiune care poate fi prevenită, deoarece, cum am discutat, reprezintă o creștere a numărului de limfocite în sânge ca răspuns la o anumită cauză sau afecțiune subiacentă. Cu toate acestea, poți adopta anumite măsuri pentru a menține sănătatea sistemului imunitar și a reduce riscul dezvoltării afecțiunilor care pot cauza limfocitoză.
O alimentație echilibrată și nutritivă joacă un rol important în menținerea unui sistem imunitar sănătos. Include în dieta ta legume și fructe proaspete, cereale integrale, proteine slabe, grăsimi sănătoase și alimente bogate în antioxidanți. Evită alimentele ultra procesate, bogate în zahăr și grăsimi nesănătoase.
Exercițiile fizice regulate pot ajuta la menținerea sistemului imunitar puternic.
Odihna adecvată și somnul de calitate sunt esențiale pentru funcționarea optimă a sistemului imunitar.
Stresul cronic poate afecta negativ sistemul imunitar. Încearcă să adopți tehnici de gestionare a stresului, cum ar fi respirația profundă, yoga, plimbările în natură sau alte activități care te ajută să te relaxezi și să reduci nivelul de stres.
Igiena adecvată, cum ar fi spălarea regulată a mâinilor, acoperirea gurii și evitarea contactului cu persoanele bolnave pot ajuta la reducerea riscului de infecții care duc la limfocitoză.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
NCBI - Lymphocytosis
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK549819/
Science Direct - Lymphocytosis
https://www.sciencedirect.com/topics/medicine-and-dentistry/lymphocytosis
Nature - Pre-diagnostic trajectories of lymphocytosis predict time to treatment and death in patients with chronic lymphocytic leukemia
https://www.nature.com/articles/s43856-022-00117-4
Studiul „Pre-diagnostic trajectories of lymphocytosis predict time to treatment and death in patients with chronic lymphocytic leukemia”, apărut în Commun Med 2, 50 (2022). https://doi.org/10.1038/s43856-022-00117-4, autori: Andersen, M.A., Grand, M.K., Brieghel, C. et al.
Te-ar mai putea interesa și...
