Limfedemul, o complicatie frecventa in oncologie

Limfedem inseamna acumulare anormala de lichid limfatic la nivelul tesuturilor moi. Limfa este un fluid incolor care este principalul transportor al globulelor albe la nivelul circulatiei generale si care este transportat prin vasele limfatice, o retea complexa de vase care traverseaza in drumul lor catre vase din ce in ce mai mari, ganglioni limfatici, adevarate santinele pentru tot ceea ce inseamna agent patogen sau chiar celule neoplazice.

In momentul in care unul sau mai multi ganglioni sunt indepartati chirurgical sau sunt afectati de boala oncologica, limfa nu mai poate fi drenata catre circulatia generala si se acumuleaza in tesuturile subcutanate. Expresia clinica a acestei acumulari este edemul.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

In majoritatea cazurilor edemul apare la nivelul extremitatilor membrelor superioare dar si inferioare. Limfedemul membrelor superioare este frecvent in cancerele mamare supuse diverselor proceduri terapeutice chirurgicale si /sau iradiante. In schimb, limfedemul membrelor inferioare este asociat frecvent cancerelor din sfera uro-genitala de tipul cancerului tractului urinar, al vezicii urinare, renal, prostata, testicule si penis.De asemenea, cancerele zonei capului si gatului se asociaza frecvent cu aparitia edemului la nivelul gatului, dar si, uneori la nivelul limbii.

Limfedemul se poate constitui in orice moment al evolutiei unei boli oncologice, fie imediat dupa o interventie chirurgicala sau radioterapie, fie la luni sau ani de zile de la interventia chirurgicala sau de la procedura de radioterapie.

Simptome

Sunt consecinta acumularii de limfa la nivelul tesuturilor moi. Adeseori pacientii remarca diferenta de volum si diametru a unui membru comparativ cu cel contralateral si resimt senzatie de greutate in acesta. Un membru cu un volum semnificativ mai mare este si cu o greutate mai mare, pacientul resimtind oboseala si o scadere semnificativa a mobilitatii acestuia precum si disconfort si nu de putine ori durere, fie la nivelul segmentului afectat, fie la articulatiile adiacente, prin tractiunea data de greutatea suplimentara a membrului asupra acestora.

Tegumentul segmentului respectiv poate fi cald, rosu, stralucitor si poate avea un aspect de "coaja de portocala". In anumite situatii cand exista o mica bresa la nivelul tegumentului, se exteriorizeaza lichid limfatic la acest nivel.

In ceea ce priveste simptomele limfedemului de la nivelul capului si gatului acestea sunt similare celor de la nivelul membrelor, se insotesc de disconfort, cu dificultatea miscarii gatului, umerilor, etc, cu fibroza la nivelul gatului si pielii faciale, scaderea acuitatii vizuale, dificultati in masticatie, vorbire, respiratie, congestie nazala, etc.

 

 

Caluzele limfedemului

Principalele cauze ale limfedemului la supravietuitorii de cancer sunt:

  • limfadenectomia, adica indepartarea ganglionilor regionali. De exemplu, in chirurgia cancerului mamar, se recurge adesea la indepartarea ganglionilor axilari, gest care poate fi urmat de instalarea limfedemului membrului superior de partea sanului operat
  • radioterapia - initial inflamatia si ulterior fibroza la nivelul vaselor si a ganglionilor limfatici
  • blocarea ganglionilor sau a vaselor limfatice datorata cancerului

 

Riscul de limfedem este proportional mai mare cu cat numarul ganglionilor axilari indepartati este mai mare. Sunt de asemenea, situatii in care limfedemul nu este consecinta procedurilor terapeutice ci este consecutiv unei infectii bacteriene (asa cum este "clasicul" erizipel) sau chiar a unor infectii fungice.

Diagnosticul

Este eminamente clinic. In anumite situatii se recurge la explorari imagistice de genul ecografiei care poate monitoriza fluxul limfatic. Examinari imagistice de inalta performanta de genul Computer Tomograf sau RMN evidentiaza eventualele mase tumorale care exercita efect compresiv vascular si care determina aparitia limfedemului. In general, nu se recurge la acest gen de investigatii decat atunci cand se suspicioneaza o recidiva sau o boala in progresie. Este necesar adesea diagnosticul diferential cu o serie de alte afectiuni insotite de edeme ca si manifestare clinica, asa cum afectiunile cardiovasculare, trombozele, infectiile, insuficienta hepatica sau renala sau reactiile alergice insotite de edem.

Exista un sistem de cuantificare a limfedemului precum si o impartire a acestuia in patru stadii evolutive.

Stadiul 0 este un stadiu infraclinic si in general asimptomatic. Pot trece luni sau chiar ani pana cand edemul devine evident clinic.

Stadiul I. Pielea lasa geode la presiune care dispar intr-un timp relativ scurt iar edemul nu este inca evident clinic. In acest stadiu simpla ridicare a membrului afectat si mentinerea acestuia mai sus decat nivelul corpului poate fi o procedura suficienta de a preveni instalarea limfedemului.

Stadiul II. Odata presat tegumentul raman geode care nu mai dispar in timp. In acest caz simpla ridicare a membrului afectat nu mai influenteaza edemul.

Stadiul III. Membrul afectat este global edematiat cu interesare suplimentara a tegumentului care are un aspect tipic de coaja de portocala. In acest stadiu limfedemul este total ireversibil.

In ciuda eforturilor de a gasi solutii pentru ameliorarea limfedemului, din pacate pana in acest moment progresele sunt mai mult decat modeste. Si aceasta pentru ca, pana la urma, este vorba de modificarea anatomiei zonei de drenaj, asa cum este situatia limfadenectomiei axilare in chirurgia cancerului mamar sau de fenomene compresive, mecanice asupra sistemului limfatic.

 

 

Tratamentul limfedemului

Are scopul scaderii limfedemului, prevenirii agravarii acestuia, prevenirii suprainfectiei dar si mentinerii si ameliorarii functionalitatii segmentului respectiv. In general, tratamentele au un rol ameliorativ fara a se putea vorbi despre curabilitate.

  • Drenajul limfatic manual reprezinta o tehnica specializata de masaj cutanat usor care contribuie la mobilizarea limfei in sistemul circulator general. Beneficiul este cu atat mai mare cu cat acest masaj specializat incepe din stadii incipiente ale limfedemului.
  • Exercitiile fizice moderate amelioreaza fluxul limfatic si tonifica musculatura. Tipul de exercitii fizice adecvat fiecarei situatii in parte este coordonat de personalul instruit in managementul limfedemelor.
  • Procedurile compresive cu diverse bandaje non-elastice sau imbracaminte compresiva asa cum sunt manecile elastice, asigura o presiune moderata dar constanta pe aria afectata. Aceste imbracaminti compresive sunt din ce in ce mai sofisticate, asigurand o compresie minimala in zona proximala a membrului afectat in timp ce portiunea distala beneficiaza de o compresiune maximala. In acest fel se efectueaza o presiune dozata si etajata in functie de segmentul afectat.
  • Terapia decongestiva completa reprezinta o suma intre ceea ce inseamna ingrijirea pielii din zona afectata de limfedem, drenaj limfatic manual, exercitii fizice si proceduri compresive. Aceasta abordare complexa se poate executa si la domiciliu dar sub supravegherea unui terapeut.
  • Fizioterapia poate contribui la ameliorarea mobilitatii ariei afectate de limfedem.

 

Profilaxia limfedemului

Inseamna cateva gesturi simple si la indemana, printre care:

  • mentinerea unei greutati cat mai aproape de cea normala
  • folosirea unor haine largi care sa nu aiba efect de presiune suplimentara la nivelul diverselor segmente ale corpului cu potential de a dezvolta limfedem
  • evitarea temperaturilor extreme
  • evitarea mentinerii indelungate a posturii sezande sau a pozitiei "picior peste picior"
TE-AR MAI PUTEA INTERESA

 

Contacteaza Expertul DOC! Trimite aici o intrebare pentru Dr. Catalin Costovici.

Sursa foto: Shutterstock

Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 1