Genele asociate cu dimensiunea abdomenului sunt asociate și cu bolile cardiace
Rezumat: Dimensiunea abdomenului nu depinde doar de alimentație și mișcare. Genele influențează locul în care organismul depozitează grăsime, iar unele variante genetice favorizează acumularea acesteia în jurul taliei și organelor interne.
Cercetările arată că predispoziția genetică pentru obezitate abdominală se asociază și cu un risc mai mare de boli cardiace. Grăsimea viscerală este deosebit de importantă deoarece favorizează inflamația, rezistența la insulină, hipertensiunea și modificările colesterolului și trigliceridelor.
Totuși, genele nu stabilesc definitiv destinul unei persoane.
1. Cum influențează genele distribuția grăsimii?
2. Ce înseamnă obezitate abdominală și cum se măsoară?
a. Circumferința taliei și raportul talie-șold
b. Grăsime viscerală vs. grăsime subcutanată
3. Cum pot genele să favorizeze acumularea de grăsime în zona abdomenului?
a. Predispoziția genetică pentru obezitate
b. Rolul hormonilor și al metabolismului
4. De ce grăsimea abdominală crește riscul de boli cardiace?
a. Inflamația și rezistența la insulină
b. Colesterolul, trigliceridele și tensiunea arterială
5. Ce arată studiile despre genele comune obezității abdominale și bolilor cardiace?
a. Gene asociate cu circumferința taliei
b. Legătura genetică dintre obezitate și riscul cardiovascular
6. Cum poate fi redus riscul de boli cardiace asociat cu obezitatea abdominală?
7. Concluzie
1. Cum influențează genele distribuția grăsimii?
Două persoane cu aceeași greutate și același indice de masă corporală pot avea distribuții foarte diferite ale țesutului adipos. Una poate acumula mai multă grăsime pe șolduri și coapse, iar cealaltă predominant în jurul abdomenului.
O parte din aceste diferențe este explicată de genele moștenite. Cercetările genomice au identificat sute de regiuni ale genomului asociate cu raportul talie-șold și cu alte caracteristici ale distribuției grăsimii.
Genele pot influența dezvoltarea adipocitelor, adică a celulelor care depozitează grăsime, capacitatea lor de a se extinde și modul în care organismul utilizează și stochează lipidele.
Efectele genetice asupra distribuției grăsimii diferă și între femei și bărbați. Unele variante au efecte mai evidente la femei, ceea ce arată că genele interacționează cu sexul biologic și cu mecanisme hormonale.
Acest lucru este important pentru bolile cardiace deoarece locul în care este depozitată grăsimea poate conta la fel de mult, uneori chiar mai mult, decât cantitatea totală de țesut adipos.
2. Ce înseamnă obezitate abdominală și cum se măsoară?
Obezitatea abdominală, numită și obezitate centrală, reprezintă acumularea excesivă de grăsime în jurul taliei și în interiorul abdomenului.
a. Circumferința taliei și raportul talie-șold
Cea mai simplă metodă este măsurarea circumferinței taliei cu un centimetru flexibil.
În recomandările utilizate frecvent pentru populația adultă, o talie de cel puțin aproximativ 88 cm la femei și 102 cm la bărbați este asociată cu un risc metabolic crescut. Pragurile pot însă diferi în funcție de populație și origine etnică.
O altă metodă este raportul talie-șold. Circumferința taliei se împarte la circumferința șoldurilor.
Un raport mai mare indică o distribuție mai pronunțată a grăsimii către abdomen. Tocmai această măsură a fost utilizată în numeroase studii genetice care cercetează legătura dintre obezitate și bolile cardiace.
b. Grăsime viscerală vs. grăsime subcutanată
Nu toată grăsimea abdominală este identică.
Grăsimea subcutanată se află imediat sub piele. Este partea pe care o putem prinde între degete la nivelul abdomenului.
Grăsimea viscerală se acumulează mai profund, în cavitatea abdominală, în jurul organelor interne precum ficatul, pancreasul și intestinele.
Excesul de grăsime viscerală este asociat mai puternic cu rezistența la insulină, diabetul de tip 2 și bolile cardiovasculare decât simpla acumulare de grăsime subcutanată.
3. Cum pot genele să favorizeze acumularea de grăsime în zona abdomenului?
a. Predispoziția genetică pentru obezitate
Studiile genomice caută variații genetice. Ele compară ADN-ul a multe persoane. Se analizează trăsături ca indicele de masă corporală, circumferința taliei sau raportul talie-șold.
O amplă analiză genomică asupra distribuției grăsimii a identificat sute de semnale genetice, confirmând caracterul puternic poligenic al distribuției țesutului adipos. Efectele genetice asupra raportului talie-șold au fost, în general, mai evidente la femei.
Cercetătorii au studiat detaliat și mecanismele genetice specifice sexului. Una dintre genele investigate, SNX10, s-a dovedit implicată în diferențierea și funcționarea adipocitelor și în distribuția grăsimii la femei.
Alte studii au identificat și gene implicate în funcționarea mitocondriilor și în calea de semnalizare Wnt, ambele importante pentru dezvoltarea și funcționarea celulelor adipoase.
b. Rolul hormonilor și al metabolismului
Genele nu acționează izolat. Efectele lor sunt influențate de hormoni, vârstă, alimentație, activitate fizică și alte caracteristici individuale.
Hormonii sexuali contribuie la distribuția diferită a grăsimii la femei și bărbați. Acest fapt poate explica parțial de ce unele variante genetice asociate cu raportul talie-șold prezintă efecte mai puternice la femei.
Genele pot influența și sensibilitatea la insulină, formarea adipocitelor și capacitatea țesutului subcutanat de a depozita în siguranță surplusul energetic.
Atunci când această capacitate este depășită, mai multă grăsime poate ajunge în regiunea viscerală, ficat și alte organe, favorizând tulburările metabolice.
4. De ce grăsimea abdominală crește riscul de boli cardiace?
a. Inflamația și rezistența la insulină
Țesutul visceral disfuncțional poate elibera acizi grași și substanțe proinflamatorii.
O parte importantă a acestor produși ajunge prin circulația portală direct la ficat. Consecințele pot include acumularea de grăsime hepatică, rezistență la insulină și modificarea metabolismului glucozei și lipidelor.
Rezistența la insulină determină organismul să aibă nevoie de cantități mai mari de insulină pentru controlul glicemiei și favorizează în timp diabetul de tip 2.
Inflamația cronică de intensitate redusă poate contribui, la rândul ei, la afectarea pereților vaselor de sânge și la procesele implicate în ateroscleroză.
b. Colesterolul, trigliceridele și tensiunea arterială
Obezitatea abdominală se asociază frecvent cu trigliceride crescute, valori mai mici ale colesterolului HDL, hiperglicemie și hipertensiune arterială.
Aceste modificări contribuie la dezvoltarea aterosclerozei și, implicit, la bolile cardiace.
Un studiu genetic a arătat că indicele de masă corporală și raportul talie-șold influențează boala coronariană. Acest efect este parțial cauzat de factori precum tensiunea arterială, diabetul și grăsimile din sânge.
De aceea, o persoană cu obezitate abdominală trebuie evaluată nu doar prin cântărire, ci și prin măsurarea tensiunii, glicemiei, colesterolului și trigliceridelor.
5. Ce arată studiile despre genele comune obezității abdominale și bolilor cardiace?
Cercetările genetice oferă un avantaj important: permit investigarea relației dintre distribuția grăsimii și bolile cardiace fără o parte dintre factorii care pot influența studiile observaționale obișnuite.
O metodă folosită este randomizarea mendeliană. Cercetătorii folosesc variante genetice asociate cu o anumită caracteristică pentru a analiza dacă acea caracteristică ar putea avea un rol cauzal într-o boală.
Rezultatele trebuie totuși interpretate prudent, deoarece randomizarea mendeliană se bazează pe anumite presupuneri statistice și biologice.
a. Gene asociate cu circumferința taliei
O cercetare asupra raportului talie-șold a arătat că arhitectura genetică a distribuției grăsimii diferă între femei și bărbați. Genele implicate influențează în special dezvoltarea și funcționarea țesutului adipos.
O analiză genetică a început cu multe regiuni ale genomului legate de raportul talie-șold. S-a studiat peste 8.000 de gene din țesutul adipos.
Au fost identificate gene implicate în formarea adipocitelor, funcția mitocondrială și semnalizarea Wnt. Exemple investigate experimental au inclus ANAPC2, RSPO1, PSME3, MIGA1 și UBR1.
Aceste cercetări nu înseamnă că o anumită variantă genetică provoacă singură obezitate. Ele arată mecanisme biologice prin care genele pot influența locul și modul în care organismul depozitează grăsime.
b. Legătura genetică dintre obezitate și riscul cardiovascular
Un studiu a folosit 220 de variante genetice asociate cu masa de grăsime viscerală. O cantitate mai mare de grăsime viscerală prezisă genetic s-a asociat cu riscuri mai mari de boală coronariană, infarct miocardic și insuficiență cardiacă.
Pentru fiecare creștere a grăsimii din burtă, studiul a găsit un risc mai mare. Acesta este cu 57% mai mare pentru boala de inimă, cu 63% pentru infarct și cu 71% pentru insuficiență cardiacă.
Aceste cifre nu pot fi transformate într-un risc individual pentru o anumită persoană. Ele susțin însă ideea că acumularea viscerală de grăsime nu este doar un indicator exterior, ci poate contribui biologic la bolile cardiace.
Un alt studiu a găsit dovezi genetice pentru o relație cauzală între un raport talie-șold mai mare și boala coronariană la femei. La bărbați, asocierea din analiza respectivă nu a atins pragul statistic stabilit.
Diferența subliniază necesitatea unor studii suplimentare, inclusiv la persoane cu origini genetice diferite.
6. Cum poate fi redus riscul de boli cardiace asociat cu obezitatea abdominală?
Predispoziția genetică nu înseamnă că obezitatea abdominală sau bolile cardiace sunt inevitabile.
Un studiu din 2023, care a inclus peste 282.000 de participanți, a analizat simultan predispoziția genetică pentru un raport talie-șold ridicat și stilul de viață.
Persoanele cu un stil de viață favorabil au avut un risc de boală coronariană cu aproximativ 25% mai mic decât cele cu un stil de viață nefavorabil, independent de predispoziția genetică pentru obezitate abdominală.
Un alt studiu, publicat în 2024, cu peste 328.000 de participanți, a găsit atât o asociere între scorurile genetice pentru obezitate și boala coronariană, cât și un efect mult mai pronunțat al stilului de viață nesănătos.
Activitatea fizică este deosebit de importantă. O meta-analiză a 40 de studii randomizate a arătat că atât exercițiul, cât și restricția calorică pot reduce grăsimea viscerală. Pentru exercițiu s-a observat și o relație doză-răspuns.
O alimentație bazată predominant pe legume, fructe, cereale integrale, leguminoase, nuci, pește și surse de grăsimi nesaturate contribuie la protejarea sănătății cardiovasculare.
Sunt importante și renunțarea la fumat, limitarea alcoolului, somnul suficient și controlul tensiunii arteriale, glicemiei și colesterolului.
În cazul persoanelor cu obezitate, scăderea ponderală sustenabilă poate îmbunătăți profilul metabolic.
7. Concluzie
Genele au un rol real în stabilirea locului în care organismul depozitează grăsime. Numeroase variante genetice sunt asociate cu circumferința taliei, raportul talie-șold și cantitatea de grăsime viscerală.
Studiile genetice recente susțin și o legătură între predispoziția pentru obezitate abdominală și bolile cardiace. Grăsimea viscerală poate favoriza inflamația, rezistența la insulină, hipertensiunea, creșterea trigliceridelor și alte modificări care afectează vasele de sânge.
Acest lucru nu înseamnă însă că genele decid inevitabil cine va dezvolta obezitate sau boală cardiovasculară.
Studiile pe grupuri mari arată că persoanele cu predispoziție genetică pentru un abdomen mai voluminos pot avea un risc cardiovascular mai redus dacă adoptă un stil de viață sănătos.
Întrebări și răspunsuri
Întrebare: Obezitatea abdominală este moștenită?
Răspuns: Genele pot crește predispoziția pentru acumularea de grăsime abdominală, dar alimentația, activitatea fizică, somnul, vârsta și alți factori influențează puternic rezultatul final.
Întrebare: De ce este periculoasă grăsimea viscerală?
Răspuns: Grăsimea viscerală este metabolic activă și poate favoriza inflamația, rezistența la insulină, creșterea trigliceridelor și hipertensiunea, factori implicați în bolile cardiace.
Întrebare: Poți avea prea multă grăsime abdominală chiar dacă nu ai obezitate?
Răspuns: Da. Unele persoane au un indice de masă corporală normal sau doar ușor crescut, dar acumulează proporțional mai multă grăsime în regiunea abdominală.
Întrebare: Genele asociate cu obezitatea înseamnă că vei dezvolta boli cardiace?
Răspuns: Nu. Predispoziția genetică modifică probabilitatea, nu stabilește cu certitudine apariția bolii. Stilul de viață și controlul factorilor cardiovasculari pot reduce considerabil riscul.
Întrebare: Activitatea fizică poate reduce grăsimea viscerală?
Răspuns: Da. Studiile arată că exercițiul regulat poate reduce grăsimea viscerală, uneori chiar dacă scăderea totală în greutate este modestă.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Pub Med - Obesity and cardiovascular disease: Risk assessment, physical activity, and management of complications
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/39346126/
Studiul „Obesity and cardiovascular disease: Risk assessment, physical activity, and management of complications”, apărut în Int J Cardiol Cardiovasc Risk Prev. 2024 Sep 5:23:200331. doi: 10.1016/j.ijcrp.2024.200331. eCollection 2024 Dec, autori: Francesco Perone et al.
Pub Med - Lifestyle factors, genetic susceptibility to obesity and their interactions on coronary artery disease risk: A cohort study in the UK Biobank
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/38316272/
Studiul „Lifestyle factors, genetic susceptibility to obesity and their interactions on coronary artery disease risk: A cohort study in the UK Biobank”, apărut în Prev Med. 2024 Mar:180:107886. doi: 10.1016/j.ypmed.2024.107886. Epub 2024 Feb 3, autori: Jungyoon Choi et al.
Pub Med - Adherence to a healthy lifestyle, genetic susceptibility to abdominal obesity, cardiometabolic risk markers, and risk of coronary heart disease
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/37923500/
Studiul „Adherence to a healthy lifestyle, genetic susceptibility to abdominal obesity, cardiometabolic risk markers, and risk of coronary heart disease”, apărut în Am J Clin Nutr. 2023 Nov;118(5):911-920. doi: 10.1016/j.ajcnut.2023.08.002. Epub 2023 Sep 26, autori: Mengyao Wang et al.
Te-ar mai putea interesa și...
