ECMO, procedura care poate salva viețile pacienților cu insuficiență respiratorie sau cardiacă

Oxigenarea extracorporală arterio-venoasă cu membrană (ECMO) sau Susținerea extracorporală a vieții (ECLS) este o procedură utilizată în secțiile de Terapie Intensivă a spitalelor, în special în cazurile de insuficiență cardiacă sau insuficiență respiratorie. De câte tipuri este ECMO, pentru ce se recomandă și ce riscuri prezintă?

ECMO este o prescurtare de la „Extracorporeal Membrane Oxygenation” (în română, Oxigenare Extracorporală cu Membrană) și reprezintă o tehnică de susținere a vieții folosită pentru pacienții cu insuficiență respiratorie sau insuficiență cardiacă severă. Mai simplu spus, ECMO funcționează ca un plămân și o inimă artificiale.

STUDII VIITOARE PENTRU GONARTROZĂ

Ce presupune ECMO?

Procedura implică extragerea sângelui din corp, oxigenarea lui printr-o membrană specială (care elimină dioxidul de carbon și adaugă oxigen) și apoi reintroducerea acestuia în organism. Este folosită, de obicei, în situații critice, cum ar fi la pacienți cu insuficiență respiratorie severă, când ventilatoarele mecanice nu sunt suficiente. Procedura utilizează deci un aparat care mișcă sângele pacientului, prin intermediul unor tuburi exterioare. Sângele iese din organism, este oxigenat, este eliminat CO2 din compoziția lui, apoi intră din nou în organism, în sistemul circulator.

Prima utilizare a unui astfel de aparat datează încă din 1939, când dr. John Gibbon a folosit un astfel de procedeu în timpul unei operații pe cord. Ulterior, echipa medicală a lui J. Donald Hill a utilizat ECMO pentru a trata cu succes un pacient tânăr care suferea de insuficiență respiratorie severă. În 1989 s-a înființat „Extra Corporeal Life Support Organization”, instanță medicală care gestionează protocolul și cazurile în care este folosit acest procedeu. În România, premiera utilizării acestei proceduri a avut loc în anul 2012, pentru asistare cardio-pulmonară percutană postoperatorie, după o operaţie pe cord deschis.

ECMO se utilizează în cazurile foarte grave, când organismul pacientului nu mai poate susține singur oxigenarea sângelui, vitală pentru supraviețuire și refacere. În plus, este folosită în timpul intervențiilor chirurgicale complicate, pe cord.
Este o terapie complexă, care poate implica multe riscuri și complicații, însă în multe dintre cazuri a reprezentat singura șansă la viață pentru respectivii pacienți. În completarea acestei terapii, medicii urmăresc să susțină refacerea organelor afectate, pentru ca acestea să îți poată relua în scurt timp funcțiile și să evite infecțiile și septicemiile, principala complicație care poate duce la deces în urma terapiei.

RECOMANDĂRILE EXPERȚILOR DOC

Tipurile de ECMO și când se recomandă fiecare

În funcție de necesitățile pacientului, se pot utiliza două tipuri de ECMO.

ECMO Veno-venos (VV): se recomandă în cazurile de insuficiență respiratorie. Un tub este introdus prin vena femurală pentru drenaj, iar un altul prin vena jugulară pentru perfuzie.

ECMO Veno-arterial (VA): se recomandă pentru pacienții cu insuficiență cardiacă sau cu insuficiență respiratorie cu implicații cadiace. Cele două tuburi sunt introduse în vena femurală și artera femurală, pentru a stabili astfel un circuit de intrare-ieșire. Capătul din vena femurală este coborât până în apropierea atriului drept, în timp ce vârful canulei arterial femurale este menținut la nivelul arterei iliace.

Pentru acest articol, am stat de vorbă cu dr. Theo Trandafirescu, specializat în medicină de urgență, medicină internă, pneumologie și îngrijire ATI, care ne-a explicat ce trebuie să ştim despre procedura ECMO. Dr. Theo Trandafirescu își desfășoară activitatea în SUA din 1998, fiind în prezent profesor asociat la Facultatea de Medicină a Universităţii Mount Sinai din New York şi medic la Queens Hospital Center.

Medicul ne-a spus că oxigenarea extracorporală cu membrană este un tratament care foloseşte o pompă pentru a circula sângele printr-un plămân artificial înapoi către fluxul sangvin, iar această metodă se poate folosi şi la adulți, și la copiii foarte bolnavi. Această oxigenare extracorporală cu membrană este cunoscută şi sub numele de „susținerea extracorporală a vieții”.

Este o tehnică ce asigură o susţinere prelungită cardiacă şi respiratorie persoanelor bolnave, în situaţia în care inima şi plămânii acelor persoane nu mai pot să asigure schimbul unei cantităţi adecvate de gaze (oxigen şi dioxid de carbon) pentru a susţine viaţa. Tehnologia de la baza ECMO este, în mare parte, derivată din bypass-ul cardiopulmonar, care oferă o susţinere pe termen scurt a vieţii.

Situații specifice în care se poate apela la ECMO sunt: insuficiență respiratorie severă, insuficiență cardiacă acută, stop cardiac, sprijin în timpul procedurilor complexe, ajutor în caz de complicații severe post-transplant, alte cazuri speciale (ECMO poate fi utilizată și în situații particulare, cum ar fi intoxicații severe cu droguri sau medicamente care afectează inima și plămânii, sau în cazuri rare de hipotermie severă în care corpul nu poate produce suficientă căldură pentru a-și relua funcțiile normale).

De ce este folosită ECMO la copii și care sunt riscurile asociate?

ECMO este o procedură folosită la copiii care sunt foarte bolnavi, din cauza problemelor de la inimă sau problemelor respiratorii. Scopul procedurii ECMO este de a asigura suficient oxigen copilului sau pacientului de altă vârstă, iar în acest timp plămânilor şi inimii li se permite să se odihnească şi să se vindece.

Cele mai frecvente condiţii sau afecţiuni care pot necesita folosirea ECMO sunt:

hernia diafragmatică congenitală,
malformaţiile congenitale ale inimii,
sindromul de aspiraţie de meconiu,
pneumonia severă,
problemele severe cauzate de lipsa de aer,
o hipertensiune arterială severă în arterele din plămâni.

Oxigenarea extracorporală cu membrană poate fi folosită, de asemenea, în timpul perioadei de recuperare după o intervenţie chirurgicală la inimă.

Deoarece bebeluşii care sunt luaţi în considerare pentru oxigenarea extracorporală arterio-venoasă cu membrană sunt deja foarte bolnavi, ei au un risc mai mare pentru problemele apărute pe termen lung, inclusiv risc mai mare de deces. Odată ce copilul sau bebeluşul este supus procedurii ECMO, riscurile adiţionale includ:

hemoragia,
formarea cheagurilor de sânge,
infecţia,
problemele legate de transfuzie.

Rareori, pompa din procedura ECMO poate avea probleme mecanice (tuburi care se sparg, pompa se opreşte), care pot să facă rău copilului. Cu toate acestea, cei mai mulţi bebeluşi sau copii care au nevoie de ECMO probabil că ar muri dacă procedura nu ar fi folosită pentru a le salva viaţa.

Ce riscuri are ECMO pentru pacienții adulți?

Deși ECMO poate salva vieți în cazuri de insuficiență respiratorie sau cardiacă severă, fiind o procedură invazivă și complexă, vine și cu riscuri, printre care:

Sângerări

Pacienții pe ECMO necesită de obicei anticoagulante pentru a preveni formarea cheagurilor de sânge în aparat, ceea ce poate crește riscul de sângerare. Aceasta poate apărea la nivelul cateterului, în organele interne sau chiar în creier, ducând la hemoragii intracraniene.

Infecții

Fiind, cum spuneam, o procedură invazivă, ECMO implică introducerea de tuburi în vasele de sânge majore, ceea ce crește riscul de infecție. Aceasta poate duce la sepsis, o complicație gravă care necesită tratament imediat.

Cheaguri de sânge

Deși anticoagulantele sunt folosite, există totuși riscul de formare a cheagurilor în circuitul ECMO sau în corp, care pot bloca fluxul de sânge și oxigen către organe vitale, crescând riscul de accident vascular cerebral sau embolie pulmonară.

Probleme de circulație și leziuni la nivelul membrelor

Circulația poate fi compromisă la nivelul membrelor inferioare, ceea ce poate duce la necroză tisulară și, în cazuri severe, chiar la amputații.

Complicații renale

Unii pacienți pot dezvolta insuficiență renală în timp ce se află pe ECMO, fie din cauza insuficienței circulatorii inițiale, fie ca urmare a efectelor secundare ale tratamentului, necesitând dializă.

Leziuni pulmonare

ECMO poate cauza leziuni ale plămânilor în timp, mai ales dacă sunt deja foarte afectați, fie din cauza presiunii mecanice implicate, fie din cauza schimbului continuu de gaze.

Efecte neurologice

Pe lângă riscul de accident vascular cerebral, pacienții pe ECMO pot experimenta complicații neurologice, inclusiv deteriorarea funcțiilor cognitive din cauza reducerii oxigenului la nivel cerebral, mai ales dacă circulația a fost afectată.

Disfuncție multiorganică

În cazurile severe, ECMO poate să nu reușească să sprijine funcția organelor, ducând la insuficiență multiorganică, în special dacă starea pacientului era deja grav compromisă.

Deși riscurile sunt semnificative, ECMO este luată în calcul atunci când beneficiile pot depăși aceste riscuri, și este monitorizată constant pentru a reduce pe cât posibil complicațiile.

Și în România există ECMO

Deși în prezent există mai multe aparate ECMO, acestea sunt disponibile doar în anumite spitale, de regulă în centre medicale mari sau în spitale de urgență care au secții de terapie intensivă de nivel înalt. Printre spitalele care dețin și folosesc aparate ECMO se numără:

Spitalul Clinic de Urgență Floreasca - București
Spitalul Universitar de Urgență Militar Central „Dr. Carol Davila” - București
Institutul de Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. C.C. Iliescu” - București
Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Grigore Alexandrescu” - București (pentru copii, în cazuri pediatrice)
Institutul Inimii de Urgență pentru Boli Cardiovasculare - Cluj-Napoca
Spitalul Clinic Județean de Urgență - Târgu Mureș

Deoarece ECMO este un tratament extrem de complex și cu costuri ridicate, nu toate spitalele sunt dotate cu astfel de aparate, și nici toate nu au echipele specializate necesare. De aceea, cazurile grave din alte părți ale țării sunt, adesea, transferate către centrele mari. De reținut că ECMO este folosită ca ultimă soluție pentru susținerea vieții în cazuri foarte grave, când alte tratamente standard, cum ar fi ventilatoarele mecanice sau medicamentele pentru susținerea funcției cardiace, nu mai sunt suficiente.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Cleveland Clinic - ECMO
https://my.clevelandclinic.org/health/treatments/21722-extracorporeal-membrane-oxygenation-ecmo
Springer Open - Extracorporeal membrane oxygenation for cardiogenic shock: a meta-analysis of mortality and complications
https://annalsofintensivecare.springeropen.com/articles/10.1186/s13613-022-01067-9
Studiul „Extracorporeal membrane oxygenation for cardiogenic shock: a meta-analysis of mortality and complications”, apărut în Ann. Intensive Care 12, 93 (2022). https://doi.org/10.1186/s13613-022-01067-9, autori: Rajsic, S., Treml, B., Jadzic, D. et al.

Te-ar mai putea interesa și...

Te-ar mai putea interesa și...