Daltonismul – se vindeca?

Discromatopsia este o afecțiune vizuală caracterizată prin incapacitatea de a distinge anumite culori sau intensități ale culorilor. Discromatopsia roșu/verde este cunoscută și sub denumirea de daltonism. Iată din ce cauze apare și cum se poate trata!

Senzația luminoasă, alături de cea cromatică, precum și de percepția adâncimii spațiului (vederea tridimensională), reprezintă elementele cheie ale vederii sănătoase. Perceperea culorilor ține de cantitatea de lumină la care este supus ochiul - în condiții de iluminare slabă, de exemplu, ochii nu văd în culori. Vederea colorată se dezvoltă treptat, încă de la naștere, bebelușul fiind interesat de culorile vii, tari.

Cecitatea cromatică sau discromatopsia reprezintă o tulburare a vederii colorate, constând în incapacitatea de a deosebi unele culori de altele. Cel mai frecvent se întâlnește discromatopsia roșu/verde, adică ceea ce numim daltonism. În termeni tehnici, incapacitatea de a percepe culoarea roșie se numește protanopie, iar cea verde - deuteranopie.

Discromatopsia este de obicei o condiție genetică și se transmite cel mai adesea pe cromozomul X, ceea ce înseamnă că bărbații sunt afectați într-o măsură mai mare decât femeile. Cu toate acestea, anumite forme de discromatopsie pot fi dobândite în urma unor boli, leziuni ale ochilor sau expuneri la anumite chimicale. 

RECOMANDĂRILE EXPERȚILOR DOC

Tipuri de discromatopsie

Există mai multe tipuri de discromatopsie, bazate pe culorile afectate:

Protanopie și protanomalie

Persoanele afectate au dificultăți în a vedea nuanțele de roșu. Protanopia înseamnă că persoana nu vede deloc culaorea roșie, în timp ce protanomalia înseamnă că vede roșul, dar mai estompat decât at fi normal.

Deuteranopie și deuteranomalie

Persoanele afectate au dificultăți în a vedea nuanțele de verde. Deuteranopia reprezintă absența totală a vederii verdelui, în timp ce deuteranomalia reprezintă o vedere mai redusă a verdelui față de o persoană cu vedere normală.

Tritanopie și tritanomalie

Persoanele afectate au dificultăți în a vedea nuanțe de albastru și galben. Tritanopia este mai rară și implică absența completă a vederii culorilor albastru-galben, în timp ce tritanomalia reprezintă o vedere redusă a acestor culori.

Din ce cauze apare daltonismul?

Afecțiunea este preponderent congenitală (deci din naștere), fiind transmisă de la mamă la copil, și apare deoarece receptorul responsabil pentru culoarea verde, roșie sau albastră nu funcționează; persoanele văd de fapt acele culori în nuanțe de gri sau negru sau, dacă totuși percep culorile respective, le văd mult mai estompate decât oamenii cu vedere normală.

Se estimează că aproximativ 8% dintre bărbați (cam o persoană de sex masculin din 12) suferă de daltonism. În schimb, doar 0.5% dintre femei au această boală. Celelalte tulburări ale vederii colorate (axa galben-albastru sau acromatopsia, adică lipsa de percepție a oricărei culori) sunt mult mai puțin frecvente.

Discromatopsia poate să fie și dobândită, apărând în urma traumatismelor, a ingestiei de medicamente sau substanțe toxice, a unor boli, cum ar fi cataracta, însă ponderea acesteia este mult mai mică față de cea congenitală.

Cum se detectează daltonismul?

Pentru investigarea tulburărilor cromatice precum daltonismul, în cabinetul de consultații oftalmologice se folosesc preponderent testele pseudoizocromatice (cum ar fi Ishihara). Aceste teste constau în planșe cu diverse simboluri (litere, cifre), desenate cu ajutorul unor cerculețe de dimensiuni și cromatică diferite (saturație, ton, culoare). Aceste planșe sunt corect citite de pacienții care au vedere cromatică bună și incorect sau deloc identificate de către cei care suferă de daltonism sau de alte tipuri de discromatopsie.

Testul Ishihara

Acesta este un test vizual standard folosit pentru a detecta daltonismul și pentru a determina tipul și severitatea acestei afecțiuni. Testul Ishihara implică prezentarea unei serii de plăci colorate punctate, fiecare având un număr sau o formă ascunsă în puncte colorate. Persoana testată este invitată să identifice numărul sau forma care este vizibilă în fiecare placă. Persoanele cu daltonism pot avea dificultăți în a identifica numerele sau formele ascunse pe plăci.

Testul Farnsworth-Munsell 100 Hue

Acesta este un alt test utilizat pentru a evalua capacitatea unei persoane de a distinge nuanțele. Persoana testată este solicitată să aranjeze un set de plăci colorate într-o ordine corectă de la o culoare la alta, fără a face greșeli. Testul măsoară acuratețea și timpul necesar pentru a finaliza aranjarea corectă a plăcilor.

Testul anomaloscopului

Acest test este utilizat pentru a evalua gradul de deficiență a culorilor și pentru a determina tipul de discromatopsie (protanopie, deuteranopie, tritanopie). Persoana testată vede două fascicule de lumină colorată și trebuie să ajusteze intensitatea și proporția fiecărui fascicul pentru a obține o potrivire a culorilor.

Se poate vindeca daltonismul?

Până în prezent, nu există un tratament curativ pentru daltonismul congenital, deoarece este o afecțiune genetică determinată de structura ochilor și a conurilor retinei care răspund la diferite lungimi de undă ale luminii.
În unele țări, inclusiv în România, sunt disponibile lentile de ochelari tratate cu un filtru care schimbă percepția culorii, la o persoană discromată, asemănător stimulului pe care îl produce perceperea acelei culori la o persoană sănătoasă. Așadar, putem spune că acestea sunt utilizate pentru a gestiona daltonismul.

Altfel, boala în sine este incurabilă, pentru că în momentul în care pacientul își dă ochelarii jos, percepția culorilor este din nou distorsionată. Partea bună este că afecțiunea nu este evolutivă, așadar, percepția culorilor rămâne constantă toată viața. Unii pacienți se pot simți mai bine cu lentile cu tratament polarizant, astfel fiind eliminate strălucirile orbitoare de pe suprafețe plane, iar contrastul între culori va fi îmbunătățit.

De cele mai multe ori, daltonismul nu interferează cu o viață normală și nu pune probleme de sănătate pe termen lung. La școală, copiii cu daltonism pot avea unele dificultăți în integrare, având în vedere că majoritatea materialelor educative se bazează și pe culori. Totuși, în timp, acești copii vor începe să învețe culorile în stilul în care le percepe creierul lor, astfel că adaptarea la o viață socială normală se va face rapid, fără mari probleme. 

În prezent există și diverse aplicații mobile și dispozitive digitale care pot ajusta culorile pe ecrane pentru a le face mai ușor de văzut pentru persoanele cu daltonism. Aceste aplicații pot fi utile în domenii precum cititul pe ecranul unui telefon, al unei tablete sau al calculatorului.

Pentru unii oameni, diagnosticul de daltonism poate fi, totuși, frustrant și poate duce la dificultăți în anumite activități de zi cu zi. Prin urmare, este important să li se ofere sprijin emoțional și consiliere pentru a-i ajuta să facă față emoțiilor pe care le pot avea și să fie ajutați să găsească modalități de a se adapta la viața cu daltonism.

Se poate preveni daltonismul?

Daltonismul, cum spuneam, este o problemă transmisă genetic, de cele mai multe ori, și, prin urmare, nu poate fi prevenit. Cauza principală a daltonismului este legată de genele care afectează modul în care pigmenții din celulele fotoreceptoare ale ochiului răspund la diferite lungimi de undă ale luminii, ceea ce influențează capacitatea unei persoane de a vedea și de a distinge culorile. Deoarece această trăsătură este în mare parte moștenită, nu există măsuri preventive specifice pe care oamenii le pot lua pentru a evita dezvoltarea daltonismului.

În cazurile rare când daltonismul este dobândit din cauza unor afecțiuni oculare, leziuni ale ochilor sau expunere la anumite chimicale, prevenirea este posibilă. De exemplu, protejarea ochilor împotriva leziunilor sau a expunerii la lumina intensă și gestionarea eficientă a bolilor oculare pot ajuta în prevenirea formelor dobândite de daltonism.

În ciuda faptului că daltonismul genetic nu poate fi prevenit, persoanele care sunt afectate pot beneficia de diferite strategii și tehnologii pentru a le ajuta să distingă culorile mai eficient. Acestea includ utilizarea ochelarilor cu filtre speciale sau aplicații mobile care ajustează culorile pe ecranele digitale pentru a îmbunătăți contrastul și diferența între culori.

Dacă există întrebări despre daltonism sau despre riscul de a avea copii cu daltonism, consultarea unui consilier genetic poate oferi informații valoroase și personalizate bazate pe istoricul familial și pe genetica individuală.

Ce poate face un cuplu pentru a scădea riscul de a avea copii cu daltonism?

Pentru a scădea riscul de a avea copii cu daltonism, există câteva opțiuni:

Consilierea genetică

Consultarea unui consilier genetic poate oferi informații detaliate despre riscul de a avea copii cu daltonism, bazate pe istoricul familial și pe testele genetice. Un consilier genetic poate oferi sfaturi și opțiuni personalizate pentru a gestiona riscul și pentru a lua decizii informate.

Testarea genetică

Înainte de a concepe sau în timpul sarcinii, viitorii părinți pot opta pentru testarea genetică pentru a identifica dacă sunt purtători ai genei pentru daltonism. Aceasta poate ajuta la evaluarea riscului de a avea copii cu această afecțiune și la luarea deciziilor informate privind concepția sau opțiunile de tratament.

Fertilizarea in vitro (FIV) cu selecție genetică

În cazuri rare, cuplurile care sunt purtătoare ale genei pentru daltonism pot opta pentru fertilizare in vitro (FIV) cu selecție genetică. Aceasta implică testarea embrionilor înainte de implantare pentru a-i identifica pe cei care nu poartă gena pentru daltonism și pentru a-i selecta pentru implantare.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
NEI - At a glance: Color Blindness
https://www.nei.nih.gov/learn-about-eye-health/eye-conditions-and-diseases/color-blindness
Cleveland Clinic - Color Blindness
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/11604-color-blindness


Te-ar mai putea interesa și...


DE SEZON
Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0