Coloana vertebrală operată
1. Tipuri frecvente de chirurgie spinală
a. Fuziunea spinală
b. Laminectomia
c. Discectomia
d. Foraminotomie
e. Înlocuirea discului artificial (ADR)
f. Chirurgie minim invazivă a coloanei vertebrale
g. Alte proceduri în chirurgia spinală
2. Progrese recente în chirurgia coloanei vertebrale
3. Riscurile chirurgiei coloanei vertebrale
4. Complicațiile herniei de disc operate
Chirurgia spinală este un domeniu medical specializat care se concentrează pe tratarea afecțiunilor coloanei vertebrale, inclusiv a coloanei vertebrale, a măduvei spinării, a nervilor și a țesuturilor înconjurătoare. Este de obicei recomandată atunci când tratamentele non-chirurgicale, cum ar fi terapia fizică, medicamentele sau injecțiile, nu reușesc să amelioreze simptome precum durerea cronică, amorțeala sau slăbiciunea.
Afecțiunile frecvente care necesită intervenție chirurgicală includ herniile de disc, stenoza spinală (îngustarea canalului spinal), spondilolisteza (alunecarea vertebrală), scolioza (curbura coloanei vertebrale) și leziunile coloanei vertebrale. Scopul chirurgiei spinale este de a ameliora durerea, de a restabili funcția, de a stabiliza coloana vertebrală sau de a corecta deformările, îmbunătățind în cele din urmă calitatea vieții pacientului.
Acest articol oferă o prezentare generală accesibilă a chirurgiei spinale, detaliind procedurile comune, progresele recente, riscurile, beneficiile și procesul de recuperare.
1. Tipuri frecvente de chirurgie spinală
Chirurgia spinală cuprinde o varietate de proceduri, fiecare adaptată la anumite afecțiuni. Mai jos sunt prezentate cele mai frecvente tipuri, scopurile lor și modul în care funcționează.
a. Fuziunea spinală
Fuziunea spinală, cunoscută și ca artrodeză vertebrală, conectează permanent două sau mai multe vertebre pentru a elimina mișcarea dintre ele, oferind stabilitate pentru afecțiuni precum boala degenerativă de disc, spondilolisteza sau scolioza. Procedura implică îndepărtarea discului deteriorat dintre vertebre și inserarea unei grefe osoase sau a unei cuști sintetice pentru a promova fuziunea. Se pot utiliza componente hardware, cum ar fi șuruburi, tije sau plăci, pentru a menține vertebrele la locul lor în timpul vindecării.
Tulburările degenerative, în special boala degenerativă de disc lombară, sunt cele mai frecvente motive pentru fuziune. Abordările chirurgicale includ:
- Fuziunea intersomatică lombară anterioară (ALIF): Accesează coloana vertebrală prin abdomen, ideală pentru problemele discului L4/L5 sau L5/S1.
- Fuziunea intersomatică lombară posterioară (PLIF): Abordări din spate, oferind o vizualizare bună, dar cu risc de leziuni musculare.
- Fuziunea intersomatică lombară laterală (LLIF): Minim invazivă, eficientă pentru corectarea deformităților, dar nu este potrivită pentru L5/S1.
- Fuziunea intersomatică lombară transforaminală (TLIF): Reduce riscul de leziuni nervoase, dar prezintă dificultăți în pregătirea plăcilor terminale.
b. Laminectomia
Laminectomia îndepărtează lamina spinală, partea din spate a unei vertebre, pentru a crea spațiu pentru măduva spinării sau nervi. Este frecvent utilizată pentru stenoza spinală, hernii de disc sau tumori care cauzează compresia nervilor. Procedura poate fi efectuată ca intervenție chirurgicală deschisă sau folosind tehnici minim invazive.
Potrivit statisticilor, laminectomia este una dintre cele mai frecvente intervenții chirurgicale la nivelul coloanei vertebrale, în special pentru pacienții cu vârsta peste 65 de ani. Scopul acesteia este de a ameliora claudicația neurologică (durere sau slăbiciune din cauza compresiei nervilor), de a opri deficitele neurologice și de a îmbunătăți mobilitatea. Indicațiile includ stenoza spinală care nu răspunde la 12 săptămâni de tratament conservator, durerea refractară, deficitele neurologice progresive sau sindromul cauda equina. Contraindicațiile includ spondilolisteza, scolioza sau comorbidități medicale semnificative.
Procedura are o rată de succes de 90%, cu peste 75% satisfacție a pacienților. Complicațiile, deși rare, includ instabilitatea, rupturile durale (3,1%-13% în intervențiile chirurgicale primare) și hematom epidural.
c. Discectomia
Discectomia implică îndepărtarea unei părți sau a întregii hernii de disc care apasă pe o rădăcină nervoasă sau pe măduva spinării, provocând adesea radiculopatie (durere care radiază la brațe sau picioare). Poate fi efectuată ca intervenție chirurgicală deschisă sau microdiscectomie, care utilizează o incizie mai mică și un microscop pentru precizie.
O analiză a arătat că discectomia este foarte eficientă pentru tratarea durerii la picioare cauzate de herniile de disc, tehnicile minim invazive reducând timpul de recuperare și complicațiile. Procedura este adesea combinată cu laminectomie sau foraminotomie pentru o decompresie completă.
d. Foraminotomie
Foraminotomia lărgește foramenul, deschiderea prin care rădăcinile nervoase ies din canalul spinal, pentru a ameliora presiunea. Este utilizată pentru stenoza foraminală și poate fi efectuată singură sau împreună cu alte proceduri, cum ar fi laminectomia.
e. Înlocuirea discului artificial (ADR)
Înlocuirea discului artificial înlocuiește un disc deteriorat cu unul artificial din metal sau o combinație metal-plastic, păstrând mișcarea coloanei vertebrale spre deosebire de fuziune.
f. Chirurgie minim invazivă a coloanei vertebrale
Chirurgie minim invazivă a coloanei vertebrale utilizează incizii mici și instrumente specializate pentru a minimiza deteriorarea țesuturilor, oferind o recuperare mai rapidă și mai puțină durere. Tehnicile includ chirurgia endoscopică, sistemele de retracție tubulară și chirurgia asistată de robot.
g. Alte proceduri în chirurgia spinală
Vertebroplastie și cifoplastie: Acestea injectează ciment osos în vertebrele fracturate pentru a trata fracturile legate de osteoporoză. Cifoplastia include un balon pentru a restabili înălțimea vertebrelor.
Implant interlaminar: Un dispozitiv în formă de U este plasat între vertebre pentru a menține spațiul și a ameliora presiunea nervoasă, adesea ca alternativă la fuziune.
2. Progrese recente în chirurgia coloanei vertebrale
Chirurgia coloanei vertebrale a cunoscut progrese tehnologice semnificative, îmbunătățind precizia și rezultatele pentru pacienți.
- Robotică: Chirurgia asistată de robot îmbunătățește precizia în proceduri precum laminectomia și plasarea șuruburilor pediculare. O analiză sistematică a constatat că sistemele robotice reduc complicațiile și îmbunătățesc precizia plasării șuruburilor.
- Tehnici endoscopice: Chirurgia endoscopică utilizează camere minuscule pentru decompresie precisă, reducând pierderea de sânge și spitalizarea. O analiză a remarcat utilizarea sa tot mai mare pentru tratamentul discectomiei și stenozei.
- Inteligență artificială: AI ajută la planificarea preoperatorie și la prezicerea rezultatelor, așa cum s-a discutat într-o analiză, optimizând potențial strategiile chirurgicale.
- Biologice: Proteinele morfogenetice osoase (BMP) și celulele stem îmbunătățesc ratele de fuziune, reducând dependența de grefele osoase autologe.
- Realitate augmentată (RA): RA oferă vizualizare 3D în timp real, ajutând la proceduri complexe precum corectarea deformităților.
Aceste progrese reflectă o trecere către intervenții chirurgicale mai puțin invazive și mai precise, deși datele pe termen lung sunt încă în curs de dezvoltare.
3. Riscurile chirurgiei coloanei vertebrale
Chirurgia coloanei vertebrale implică operarea în apropierea măduvei spinării și a nervilor, ceea ce o face inerent complexă. Mai jos este o prezentare detaliată a riscurilor potențiale.
Infecție
Infecțiile locului chirurgical reprezintă o preocupare semnificativă, în special din cauza proximității coloanei vertebrale de structurile neurologice critice. Un studiu a raportat rate de infecție de 2-5% pentru intervențiile chirurgicale la coloana vertebrală, cu rate mai mari la pacienții cu comorbidități precum diabetul sau cei care sunt supuși unor intervenții chirurgicale de revizie. Infecțiile pot duce la spitalizări prelungite, intervenții chirurgicale suplimentare sau, în cazuri rare, complicații sistemice precum sepsisul. Măsurile preventive, cum ar fi antibioticele și tehnicile sterile, ajută la reducerea acestui risc.
Leziuni ale nervilor
Operarea în apropierea măduvei spinării sau a rădăcinilor nervoase prezintă un risc de leziuni ale nervilor, care poate duce la amorțeală, slăbiciune sau, în cazuri rare, paralizie. O analiză a remarcat că ratele de leziuni ale nervilor variază în funcție de procedură, discectomia având un risc mai mic în comparație cu intervențiile chirurgicale complexe de fuziune. Deși majoritatea leziunilor nervoase sunt temporare, pot apărea leziuni permanente, în special în cazurile complexe.
Non-fuziune (pseudartroză)
În intervențiile chirurgicale de fuziune spinală, unde vertebrele sunt unite pentru a stabiliza coloana vertebrală, există riscul ca oasele să nu fuzioneze corect, o afecțiune cunoscută sub numele de pseudartroză. Un studiua constatat rate de pseudartroză de până la 20% în unele cazuri, în special în rândul fumătorilor sau al pacienților cu osteoporoză. Acest lucru poate duce la dureri persistente și poate necesita intervenții chirurgicale suplimentare.
Boala segmentului adiacent
Boala segmentului adiacent apare atunci când segmentele spinale adiacente unei zone fuzionate sunt supuse unui stres crescut, ceea ce duce la degenerare în timp. O meta-analiză a raportat o incidență a bolii segmentului adiacent de 5-19% în termen de cinci ani de la fuziune. Această afecțiune poate provoca noi dureri sau simptome neurologice, necesitând potențial intervenții suplimentare.
Cheaguri de sânge
Tromboza venoasă profundă și embolia pulmonară sunt riscuri asociate cu imobilitatea prelungită după intervenția chirurgicală. Specialiștii subliniază faptul că tromboza venoasă profundă se poate forma la nivelul picioarelor și, dacă un cheag ajunge la plămâni, poate pune viața în pericol. Măsurile preventive includ mobilizarea timpurie, purtarea de ciorapi compresivi și medicamente anticoagulante, cum ar fi aspirina sau heparina.
Rupturi durale
O ruptură durală implică o ruptură a durei spinale, învelișul protector al măduvei spinării, care duce la scurgeri de lichid cefalorahidian. Aceasta poate provoca dureri de cap, meningită sau alte complicații, deși majoritatea rupturilor sunt reparate în timpul intervenției chirurgicale.
Complicații ale anesteziei
Majoritatea intervențiilor chirurgicale la nivelul coloanei vertebrale necesită anestezie generală, care prezintă riscuri precum reacții alergice, probleme respiratorii sau complicații legate de afecțiuni preexistente. Aceste riscuri sunt în general scăzute, dar trebuie discutate cu anestezistul.
Durere cronică
Unii pacienți pot prezenta dureri persistente sau noi după intervenția chirurgicală, fie din cauza ameliorării incomplete a afecțiunii inițiale, fie a complicațiilor chirurgicale.
Formarea țesutului cicatricial
Țesutul cicatricial se poate forma în jurul nervilor sau al locului chirurgical, comprimând potențial nervii și provocând durere sau simptome neurologice.
Eșecul implantului
Intervențiile chirurgicale care implică hardware, cum ar fi șuruburi sau tije, prezintă un risc de slăbire, rupere sau iritație a implantului. Acest lucru poate duce la durere sau la necesitatea unei intervenții chirurgicale de revizie.
Sângerare
Pierderea excesivă de sânge în timpul intervențiilor chirurgicale reprezintă un risc, deși tehnicile moderne, cum ar fi abordările minim invazive, au redus acest risc. Sângerarea semnificativă poate necesita transfuzii sau intervenții suplimentare.
4. Complicațiile herniei de disc operate
Evoluţia post-operatorie nefavorabilă nu se corelează cu procedeul chirurgical în sine sau cu cantitatea de ţesut cicatricial epidural dezvoltat post-operator şi este cunoscută ca sindromul de eșec al intervenției chirurgicale pe coloană (FBSS).
Acesta este caracterizat de durere cu grade variate de incapacitate funcțională după intervenție operatorie. Principalele cauze de sindromul de eșec al intervenției chirurgicale pe coloană sunt:f ibroză epidurală /hernia de disc recidivată sau reziduală /stenoza de canal rahidian sau a găurii de conjugare /spondilita/discită/spondilodiscita /epidurită/ radiculită/ arahnoidita /pseudomeningocelul.
Diferenţierea între ţesutul cicatricial şi hernia de disc recidivată/reziduală este realizată cu mare acurateţe prin Rezonanţă Magnetică. Uneori în caz de urgenţă se impune intervenţia de urgenţă chiar în absenţa unei cauze documentate imagistic.
Aceste complicaţii pot fi complicații precoce sau post-operatorii imediate și complicații tardive.
• Complicații precoce: sindromul infecţios/persistenţa sau agravarea simptomelor pre-operatorii/apariţia unui deficit radicular/sindromul de coada de cal sau paraplegia/hematomul postoperator/pseudomeningocelul/ epidurită.
• complicații tardive: decompresie insuficientă/instabilitate postoperatorie la nivelul segmentului operat/fractura istmului restant/desprinderea materialului introdus intraoperator și pseudartroza prin eșec al artrodezei/stenoze degenerative la nivelul etajelor adiacente.
În afara complicațiilor locale există și complicații datorate unor erori ale chirurgiei discale: erori de etaj operat/erori de diagnostic/ fragment discal exclus omis în examenul preoperator sau expulzat în mod secundar/stenoza laterală neeliberată/ dureri de cauza nondiscală vasculară sau articulare/ recidiva herniară /fibroză epidurala postoperatorie/ stenoza osoasă secundară/fractura istmului restant/ discopatie inflamatorie degenerativă la nivelul etajului operat.
Evaluarea complicațiilor și a eventualei persistenței sau diversificării simptomatologiei de la nivelul coloanei vertebrale necesită investigație IRM cu injectare de contrast paramagnetic pe cale intravenoasă și prin evaluarea prizei de contrast în funcție de perioada scursă de la intervenția chirurgicală.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Studiul „Incidence of Surgical Site Infection After Spine Surgery: A Systematic Review and Meta-analysis”, 2020, autori: Jiaming Zhou, Rui Wang, Xiaoyang Huo, Wuyi Xiong, Liang Kang, Yuan Xue
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/31464972/
Studiul „The most commonly injured nerves at surgery: A comprehensive review”, Clin Anat. 2021 Mar., autori: Elizabeth Sharp, Melissa Roberts, Agnieszka Żurada-Zielińska, Anna Zurada
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/33090551/
OrthoInfo, AAOS - Spinal Fusion
https://orthoinfo.aaos.org/en/treatment/spinal-fusion/
National Library of Medicine - Laminectomy
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK542274/
Te-ar mai putea interesa și...
