Ceața, aerul rece și umed – cum îi afectează pe pacienții alergici și cardiaci?
Ceața, aerul rece și umed – cum îi afectează pe pacienții alergici și cardiaci?
Ceața, aerul rece și umed – cum îi afectează pe pacienții alergici și cardiaci?
Este cunoscut faptul că temperatura scăzută a mediului ambiant este asociată cu răcirea corpului și răspunsuri fiziologice, care provoacă disconfort, scad performanțele fizice și cognitive și agravează evoluția bolilor cronice cum ar fi și în cazul pacienților alergici și cardiaci.
Oamenii de știință au studiat calitatea vieții astmaticilor și a celor cu rinită alergică coexistentă și au observat că aveau o calitate mai scăzută a vieții decât cei cu astm bronșic. Simptomele foarte frecvente ale bolii pot provoca dizabilități funcționale și totodată, s-a raportat că aproape jumătate dintre persoanele cu rinită alergică au simptome pe tot parcursul anului. De asemenea, studiile anterioare în cazul rinitei alergice au sugerat că boala are mai multe efecte asupra vieții cotidiene cum ar fi epuizarea în timpul zilei și consecințe socio-economice din cauza absenței la școală sau la serviciu.
Mai mult decât atât, temperatura aerului ambiant este un indicator-cheie care afectează sănătatea umană, inclusiv în privința riscurilor de mortalitate ale bolilor cardiovasculare. Peste 422 de milioane de persoane din lume suferă de diabet și boli cardiovasculare care pot provoca în mod direct sau indirect consecințe grave, cum ar fi insuficiența cardiacă congestivă, infarct, accident vascular cerebral și insuficiență renală.
Condițiile climatice și simptomele nazale
Vremea rece afectează epiteliul respirator, induce hiperreactivitate bronșică și îngustarea căilor respiratorii. Răcirea și uscarea epiteliului respirator pot induce inflamații cronice, care sunt susceptibile de a crește simptomele respiratorii. Totodată, vremea rece poate agrava și mai mult simptomele în rândul pacienților care au și alte boli respiratorii subiacente.
Aerul rece afectează căile respiratorii provocând răcirea și uscarea. Rinoreea, congestia și strănutul sunt răspunsuri frecvente pe termen scurt la respirația nazală cu aer rece. Adulții care au unele boli respiratorii manifestă mai multe simptome respiratorii odată cu expunerea la frig decât persoanele sănătoase, iar persoanele care raportează sensibilitate la aerul rece pot fi sau nu atopice, cu predispoziție spre anumite manifestări alergice. La unii oameni, expunerea la aerul rece poate fi singurul factor declanșator al simptomelor nazale.
De asemenea, pacienții cu rinită indusă de aerul rece se pot încadra în două categorii: cei care raportează sensibilitatea la aerul rece printre multe afecțiuni ale sinusului nazal, precum cei care suferă de rinită cronică și cei care raportează sensibilitatea nazală la aer rece ca o problemă singulară. O funcție majoră a nasului este încălzirea și umidificarea aerului inhalat. Capacitatea mucoasei nazale de a furniza căldură aerului inhalat poate fi atribuită în mare măsură structurii și funcției sale.
Persoanele care au o sensibilitate nazală la aerul rece pot avea o capacitate redusă de a compensa pierderea de apă care apare în timpul expunerii la aerul rece. Prin urmare, simptomele rinitei provocate de aerul rece pot reflecta activarea mecanismelor compensatorii pentru restabilirea homeostaziei mucoasei.
Mucoasa nazală posedă o capacitate intrinsecă de umidificare a aerului inspirat. Pe măsură ce nasul se încălzește și umidifică aerul inhalat, mucoasa pierde căldură și apă. Căldura se pierde nu numai în procesul de încălzire, ci și în cel de umidificare, deoarece vaporizarea apei necesită căldură. La temperatura camerei, umiditatea relativă și rata de ventilație normală, funcțiile de bază ale mucoasei, asigură pierderi de căldură și apă. Viteze crescute de ventilație cum ar fi în timpul practicării sporturile de iarnă, măresc semnificativ pierderile de căldură și apă și precipită procesul compensator.
Când temperatura ambiantă scade semnificativ, conținutul de apă din aerul inhalat este, de asemenea, mai mic. Umiditatea relativă a aerului din nazofaringe este în mod constant în jur de 100%, indiferent de temperatura și fluxul de aer inhalat. Cu toate acestea, temperatura aerului la nivelul nazofaringelui variază semnificativ, în funcție de temperatura aerului care pătrunde în nări și volumul fluxului de aer. Dacă umiditatea relativă rămâne constantă, temperatura variabilă indică un conținut absolut variabil de apă.
Inhalarea aerului rece stimulează nervii senzoriali și generează un răspuns secretor colinergic. Activarea nervului senzorial generează un reflex colinergic care duce la rinoree, iar prin urmare, agenții anticolinergici sunt extrem de eficienți în tratarea rinitei cu aer rece.
Rinita indusă de aerul rece este frecvent întâlnită la persoanele cu rinită cronică alergică sau non-alergică și a celor fără boală nazală cronică. Aceasta se caracterizează prin rinoree, congestie nazală și senzația de arsură în interiorul nasului, simptome care apar în câteva minute de la expunerea la aerul rece și care dispar la scurt timp după ce expunerea este încheiată. Rinita indusă de aerul rece se accentuează totodată, în condiții de vânt.
Dintre indivizii cu rinită cronică, mai mult de 50% dintre cei cu boală alergică permanentă raportează aerul rece ca declanșator al simptomatologiei, iar expunerea la aerul rece generează răspunsuri mai puternice la aceste persoane comparativ cu cele sănătoase. Totodată, persoanele cu astm și rinită alergică sunt mai sensibile la expunerea cu aer rece, comparativ cu persoanele care au doar rinită alergică. În plus, la fel ca pacienții cu rinită alergică, cei cu rinită cronică non-alergică au un răspuns simptomatic mucosal mai puternic la expunerea cu aer rece comparativ cu pacienții sănătoși. Acest răspuns ar restabili rapid homeostazia mucoasei și ar preveni leziunile epiteliale.
Mai multe caracteristici suplimentare sunt specifice pentru persoanele cu rinită indusă de aerul rece, inclusiv:
1) o responsivitate crescută la stimulii hipertonici;
2) tonicitate crescută a secrețiilor nazale la sfârșitul unei expuneri la aerul rece;
3) un număr crescut de celule epiteliale în lavajul nazal la sfârșitul expunerii la aerul rece.
Hipertonicitatea poate răni epiteliul și poate duce la simptomele rinitei induse de aerul rece, rinoreea și congestia nazală, care sunt menite să restabilească homeostazia mucoasei. De asemenea, oamenii de știință au sugerat că expunerea repetată la aerul rece poate avea efecte permanente asupra căilor respiratorii prin deteriorarea epiteliului căilor respiratorii și modificarea structurii și funcției pereților acestora căilor.
Condițiile climatice și pacienții cardiaci
Odată cu preocuparea și studierea la nivel mondial a bolilor cardiovasculare cauzate de temperaturi scăzute, expunerea la aerul rece a fost recunoscută ca un factor important de risc din punct de vedere meteorologic, care afectează creșterea morbidității și mortalității în privința bolilor cardiovasculare. Un studiu 1 al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) a arătat că incidența tulburărilor hipertensive și a bolilor cardiovasculare conexe în nordul mai rece al Chinei este semnificativ mai mare decât cea din sudul mai cald al Chinei.
De asemenea, mai multe studii epidemiologice au demonstrat că expunera la aerul rece poate duce la creșterea tensiunii arteriale și a incidenței bolilor cardiovasculare asociate hipertensiunii, cum ar fi accidentul vascular cerebral și infarctul miocardic. Astfel de evenimente pot fi legate de impactul frigului asupra factorilor de risc ai bolilor cardiovasculare cum ar fi tensiunea arterială, vâscozitatea sângelui integral, fibrinogenul sau factorul I al coagulării și lipidele, printre altele.
Literatura de specialitate arată creșterea tensiunii arteriale, a colesterolului plasmatic, a fibrinogenului plasmatic, precum și a celulelor roșii și albe din sânge, în timpul iernii sau la expunerea la frig.
Pe baza rezultatelor unui studiu2 efectuat în 2014, oamenii de știință au conluzionat următoarele aspecte:
(1) Având în vedere influența pe care o are expunerea la aerul rece, asupra bolilor cardiovasculare și cerebrovasculare, endotelina (ET-1), dopamina (DA) și angiotensina II (ANG-II) sunt cei mai sensibili indicatori și au cel mai mare impact.
(2) Calea prin care expunerea la aerul rece a dus la o creștere a tensiunii arteriale la pacienții cu boli cardiovasculare și la subiecții sănătoși este activarea sistemului nervos simpatic (SNS), care a determinat creșterea angiotensinei II (ANG-II), eliberarea de noradrenalină sau norepinefrină (NE), și stimulează sistemul renină-angiotensină (RAS). Efectul rezultat prin interacțiunea acestor sisteme a dus la o creștere a tensiunii arteriale. Impactul expunerii la aerul rece asupra modificării tensiunii arteriale la pacienții cardiovasculari a fost mai semnificativ decât la persoanele sănătoase, iar efectul înregistrat în cazul pacienților cardiovasculari a durat mai mult.
(3) Aerul rece poate provoca metabolizare și secreție semnificativă de mioglobină (Mb) și troponină cardiacă I (cTnI); mioglobina (Mb) și troponină cardiacă I (cTnI) au rămas la niveluri relativ ridicate la sfârșitul expunerii la aer rece. Acest lucru a arătat că expunerea la aerul rece poate provoca vătămarea celulelor umane ale inimii, vătămarea ce nu poate fi remediată rapid.
(4) Metabolismul și secreția de endotelină (ET-1) au crescut semnificativ în timpul expunerii la aer rece și după încheierea acesteia au scăzut la niveluri mai mici decât cele înregistrate dinaintea expunerii. Acest lucru a indicat faptul că expunerea la aerul rece poate provoca vătămarea celulelor creierului, celulelor nervoase umane, însă daunele sunt reparate rapid.
Mai mult decât atât, un alt studiu efectuat în 2012, a demonstrat că presiunea arterială sistolică, vâscozitatea sângelui integral și nivelul plasmatic al norepinefrinei, angiotensinei, lipoproteinelor cu densitate scăzută, colesterolului total și fibrinogenului în grupurile de tratament au crescut semnificativ în comparație cu grupurile de control.
De asemenea, rezultatele studiul menționat indică și faptul că:
(1) niveluri mai ridicate ale presiunii arteriale sistolice (systolic blood pressure, SBP), ale vâscozității sângelui integral (whole blood viscosity,WBV) și ale colesterolului rău/bun (low-density lipoprotein cholesterol/ high-density lipoprotein cholesterol, LDL / HDL), dar și colesterolul total (TC) și fibrinogenul (FG) pot indica riscuri mai mari în cazul pacienților care suferă de boli cardiovasculare (BCV) în timpul expunerii la aerul rece;
(2) aerul rece poate exercita impacturi continue asupra presiunii arteriale sistolice (SBP) și a altor factori de risc pentru cei cu boli cardiovasculare (BCV).
Stresul produs de expunerea la temperaturi scăzute contribuie la creșterea tensiunii arteriale. Cercetările arată că o expunere bruscă la frig poate crește tensiunea arterială a oamenilor cu 20 mmHg, mai ales atunci când în același timp, există dureri provocate de frig. În fapt, mai multe studii epidemiologice au indicat că tensiunea arterială este permanent crescută în timpul sezonului rece. Aceste creșteri ale tensiunii arteriale induse de frig s-au dovedit a fi legate de creșterea concentrațiilor norepinefrinei (NE), epinefrinei (EPI) și angiotensinei II (ANG-II) după expunerea la temperaturi scăzute.
Ca vasoconstrictoare, norepinefrina (NE), epinefrina (EPI) și angiotensina II (ANG-II) sunt componente esențiale ale sistemului nervos simpatic (SNS) și ale sistemul renină-angiotensină sau RAS (sistem responsabil pentru reglarea presiunii sanguine și al homeostaziei fluidelor și electroliților) , a cărui activare ar putea duce la creșterea tensiunii arteriale.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
1.Studiul „Stroke incidence, case fatality, and mortality in the WHO MONICA project” publicat în „Stroke” 26.3 (1995): 361-367, autori: Thorvaldsen, Per, et al.
2.Studiul „Effects of moderate strength cold air exposure on blood pressure and biochemical indicators among cardiovascular and cerebrovascular patients.,” publicat în: „ International Journal of Environmental Research and Public Health” 11.3 (2014): 2472-2487, autori: Zhang, Xiakun, et al.
3.Studiul „Effects of cold air on cardiovascular disease risk factors in rat.”, publicat în „International journal of environmental research and public health” 9.7 (2012): 2312-232, autori: Luo, Bin, et al.
Te-ar mai putea interesa și...
