Ce trebuie să știi despre suflul sistolic la copii, dar și la adulți

Suflurile sistolice sunt frecvente la sugarii sănătoși, copii și adolescenți. Aceste sufluri sunt adesea inocente, fără să ascundă prezența unei patologii și sunt produse de fluxul normal de sânge prin inimă. Cele mai frecvente murmure inofensive, ce nu sunt asociate cu anomalii anatomice sau fiziologice, includ așa-numitul murmurul lui Still, sufluri care provin de la supapele pulmonare și aortice cauzate de „fluxul” și zumzetul venos. 

Un murmur reprezintă o serie de vibrații cu durată variabilă, care se poate asculta cu un stetoscop în peretele toracic, care provine din inimă sau din vasele mari. Suflul sistolic este suflul cardiac care apare în timpul contracției mușchiului cardiac. Totodată, există și suflul diastolic, care apare atunci când mușchiul cardiac se relaxează, precum și suflul continuu, prezent atât în timpul contracției, cât și în timpul relaxării inimii. Suflurile sistolice care sunt cele mai puternice în zona mitrală au stârnit mult interes în ultimii 20 de ani.

Suflul sistolic poate fi de natură fiziologică ceea ce înseamnă că poate fi un simptom inofensiv, care nu prezintă niciun risc pentru sănătate, dar și de natură patologică, ce poate reprezenta un semn al unei probleme cardiace.

Cum identifici suflul sistolic inofensiv

Suflul sistolic inofensiv este întâlnit frecvent la nou-născuți, la copiii mici și în general dispare odată cu înaintarea în vârstă. Suflul sisolic inofensiv apare atunci când sângele curge mai repede decât ar trebui prin inimă. Această trecere rapidă a sângelui poate produce un zgomot slab în anumite condiții precum:
•    activități fizice intense;
•    sarcină;
•    stări de febră;
•    anemie;
•    hipertiroidism;
•    perioade de creștere rapidă precum cele din perioada adolescenței.

Suflul sistolic iofensiv poate să dispară în timp ori poate persista fără să cauzeze alte probleme de sănătate.

Alte cauze ale suflului sistolic ar putea fi: 
•    stenoza aortică (îngustarea deschiderii valvei aortice);
•    cardiomiopatia hipertrofică (îngroșarea anormală a mușchiului cardiac);
•    regurgitarea mitrală sau insuficiența mitrală (inversarea anormală a fluxului sangvin de la ventriculul stâng la atriul stâng); 
•    prolapsul de valvă mitrală (mică anormalitate a valvei mitrale, cunoscută și sub denumirea de sindromul valvei mitrale lăsate sau balonate);
•    defectul septal ventricular (malformație comună înnăscută și caracterizată de prezența unui orificiu între ventriculi);
•    stenoza pulmonară (îngustarea orificiului valvular pulmonar);
•    regurgitarea tricuspidiană (insuficiența valvei tricuspide);
•    defectul septal atrial (lipsa de substanţă la nivelul septului interatrial ce implică o comunicare directă între cele doua atrii);
•    septicemia;
•    insuficiența renală. 

La copii și adolescenți, diagnosticul unui suflu sistolic inocent se poate identifica, dacă sunt îndeplinite cele patru criterii: 
•    absența unor constatări anormale ale examenului fizic, cu excepția murmurului; 
•    revizuirea negativă a sistemelor organismului cum ar fi situația în care, spre exemplu, copilul este asimptomatic; 
•    istoricul familial, medical negativ pentru caracteristicile care cresc riscul de a dezvolta boli structurale ale inimii; 
•    trăsăturile caracteristice la examinarea medicală cu stetoscopul sunt specifice unui suflu sistolic inofensiv. 

Caracteristicile care sunt mai susceptibile să fie asociate cu un suflu inocent includ:
•    un suflu sistolic mai degrabă decât diastolic; 
•    un sunet slab, cu durată scurtă; 
•    o intensitate variabilă cu fazele respirației și posturii (se aude mai pronunțat în decubit dorsal, când pacientul este așezat pe spate, în poziția de odihnă); 
•    un murmur care devine mai puternic odată cu efectuarea de exerciții fizice, cu manifestarea anxietății sau fricii.

Cum identifici suflul sistolic anormal

La copii, suflul sistolic apare în urma unor probleme congenitale sau din naștere, de natură cardiacă cum ar fi:
•    găuri în pereții inimii;
•    anomalii la nivelul valvelor (stenoza de valvă, regurgitarea de valve, prolapsul valvei, scleroza de valve);
•    endocardita.

În plus, printre cauzele suflului sistolic la adulți s-ar enumera: bolile sau infecțiile ce deteriorează structura inimii, mai ales valvele, precum calcificarea/îmbătrânirea, endocardita, febra reumatică ori o complicație a infarctului miocardic.

Suflul sistolic anormal poate fi identificat prin simptome ca:
•    murmur, șuierat puternic în piept;
•    sunete anormale produse de inimă;
•    murmur de gradul 3/6, când se aude ușor cu stetoscopul sau un murmur mai puternic, până la o intensitate de 6/6, când este însoțit de freamăt și poate fi auzit fără ca stetoscopul să intre în contact cu peretele toracic. 

Factorii de risc care contribuie la apariția suflului sistolic la adulți:
•    istoricul familial; dacă rudele de sânge au sau au avut probleme cardiace în copilărie, atunci crește riscul de a dezvolta suflul sistolic la vârsta adultă;
•    anumite probleme medicale; hipertensiunea, hipertiroidismul, febra reumatică, lupusul ori artrita reumatoidă cresc riscul de a dezvolta suflul sistolic la maturitate.

Factorii de risc care contribuie la apariția suflului sistolic la copii:
•    boli ale mamei în timpul sarcinii cum ar fi infecția cu rubeolă ori diabetul zaharat ce pot determina apariția suflului sistolic la bebeluși;
•    tratamentele medicamentoase administrate în timpul sarcinii, inclusiv alcoolul sau drogurile consumate în timpul sarcinii dăunează fătului și provoacă apariția unor probleme cardiace chiar și a suflului sistolic.

Vizita la medic în cazul suflului sistolic

Daca bănuiești că tu sau copilul tău ați putea suferi de suflu sistolic, este important să consulți un medic. Pentru că timpul petrecut în cabinet este limitat, este recomandat să îți notezi simptomele care au apărut, chiar și pe cele care aparent nu au legătură cu problemele cardiace. De asemenea, notează-ți și istoricul familial în privința afecțiunilor cardiace și scrie o listă cu toate vitaminele, suplimentele alimentare și medicamentele luate de către persoana care poate suferi de suflu sistolic. 

Mai mult decât atât, nou-născuții prezintă un risc mai mare de a suferi de boli cardiace structurale grave, care se prezintă ca un murmur asimptomatic. Din cauza probabilității mai mari de dezvoltare a bolilor cardiace structurale, la nou-născuții și sugarii asimptomatici cu sufluri sistolice sau cardiace, este recomandată trimiterea la un medic cardiolog pediatric și/sau pentru efectuarea unei ecocardiografii.

Diagnosticarea suflului sistolic

Auscultația reprezintă testul de stabilire a diagnosticului ce presupune ascultarea sunetele interne ale corpului, de obicei folosind un stetoscop. Auscultația a fost multă vreme una dintre cele mai importante mijloace de evaluare a bolilor de inimă. Cea mai frecventă constatare anormală la examenul cardiac este un murmur sistolic, care apare la 80% până la 96% dintre copii și la 15% până la 44% dintre adulți.

De regulă, pentru a se pune acest diagnostic este necesară o simplă examinare fizică a pacientului prin ascultarea bătăilor inimii cu stetoscopul. Pentru un diagnostic clar, dacă suflul sistolic este unul anormal, și nu unul inofensiv, în unele cazuri, pe lângă examenul clinic, poate fi indicată o evaluare suplimentară, care necesită efectuarea unor investigații mai amănunțite precum: radiografia toracică, electrocardiograma, ecocardiograma ori coronarografia sau cataterizarea cardiacă.

Cu excepția nou-născuților simptomatici ce prezintă afecțiuni cardiace congenitale, evaluarea unui suflu sistolic reprezintă cel mai comun motiv pentru care pacienții sunt trimiși să consulte un medic cardiolog. Studiile anterioare au arătat că, în urma examenului clinic, diagnosticul unui suflu sau murmur sistolic este corect cu o frecvență mai mare de 95%.

La adulții cu un suflu sistolic de cauză necunoscută, un suflu sistolic funcțional poate fi de obicei, distins de un suflu sistolic organic. Cu toate acestea, capacitatea examenului cardiac de a evalua cauza exactă a murmurului este limitată. În această situație, ecocardiografia oferă un diagnostic definitiv și este recomandată pentru evaluarea oricărui suflu sistolic cu potențial patologic și pentru evaluarea suflurilor sistolice neonatale, deoarece acestea sunt mai susceptibile de a fi manifestări ale bolii cardiace structurale. Astfel, ecocardiografia trebuie efectuată la pacienții cu sufluri sistolice de cauză necunoscută, care sunt suspectați de a avea boli cardiace semnificative.

Tratamentul suflului sistolic

La pacienții care prezintă sufluri sistolice inocente, nepatologice nu este necesar un tratament, ci doar la aceia care prezintă un suflu cardiac anormal, patologic, iar în această situație este nevoie de un tratament medicamentos sau chirurgical în funcție de afecțiunea cardiacă care stă la bază. 


Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie: 
Cardiology in the young:  „The diagnosis of innocent murmurs in childhood”, https://www.cambridge.org/core/journals/cardiology-in-the-young/article/abs/diagnosis-of-innocent-murmurs-in-childhood/8FB5A3217008D514DBD3C94A3456F306 
American family physician:  „Evaluation and management of heart murmurs in children”, https://www.aafp.org/afp/2011/1001/p793.html
The American journal of medicine:  „Echocardiography in the evaluation of systolic murmurs of unknown cause”, https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0002934300003612  


Te-ar mai putea interesa și...


 

 

 

Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0