Despre deficiența de tiamină
-Ce este tiamina
-Cum apare deficiența de tiamină 
-Simptome ale deficienței de tiamină
-Complicații ale deficienței de tiamină
-Cauze și factori de risc ale deficienței de tiamină
-Cauze dobândite
-Afecțiuni

De câte feluri este beri-beri
-Beri-beri umed
-Beri-beri uscat
-Beri-beri infantil
-Ce este sindromul Wernicke-Korsakoff

Diagnostic și tratament
-Diagnostic – protocol și investigații
-Tratament - opțiuni
-Prevenție
-Metode de prevenție
-Alimentație
-Suplimente alimentare

Despre deficiența de tiamină

Ajungem să conștientizăm importanța vitaminelor mai ales când ne confruntăm cu deficit și cu problemele de sănătate cauzate de acesta. Beri-beri este o afecțiune cauzată de carența de tiamină în corp, de aceea este cunoscută și ca deficiența de tiamină si este  marcată de modificări inflamatorii sau degenerative ale nervilor, sistemului digestiv și inimii și cauzată de lipsa din aport alimentar, dar si de incapacitatea de a asimila tiamina. De altfel, etimologia cuvântului Beri-Beri provine din dialectul Sinhalese, traducându-se prin ”slăbiciune extremă”. Există două tipuri specifice de Beri-Beri la adulți, umed și uscat, și o afecțiune a copiilor, numită Beri-Beri infantil. 

Ce este tiamina 

Tiamina sau vitamina B1 este o vitamină solubilă în apă indispensabilă bunei funcționări a sistemelor nervos, digestiv, muscular și cardiac. Principalele roluri ale tiaminei în organismul uman sunt procesarea carbohidraților, crearea glucozei, asigurarea contracțiilor musculare și stimularea formării acizilor necesari în digestie.

Tiamina este cunoscută și ca vitamina bunei dispoziții datorită proprietăților antinevritice pe care le are, al rolului său esențial în mielinizarea nervilor periferici și în asigurarea unei activități cerebrale normale. De asemenea, corpul uman are nevoie de tiamină pentru a crea trifosfatul de adenozină, complex organic necesar pentru transformarea alimentelor ingerate în energie.

Cum apare deficiența de tiamină

Deficiența de tiamină oprește corpul din desfășurarea normală a proceselor enumerate mai sus, ceea ce duce la scăderea performanței de funcționare a corpului și la dezvoltarea anumitor afecțiuni.
Deficiența de tiamină poate apărea din motive diferite, dictate de stilul de viață, istoricul afecțiunilor sau chiar pe fond genetic, însă principalele motive rămân alimentația săracă în vitamina B1 și/sau consumul frecvent și excesiv de alcool. 

Un aspect îngrijorător în această afecțiune stă în faptul că deficiența de tiamină se produce rapid în corp. Așadar, odată instalată, afecțiunea duce la ”golirea” resurselor de tiamină din corp într-un timp foarte scurt, mai precis între 2 și 3 săptămâni. Acest lucru face necesară intervenția imediată cu un tratament adecvat, pentru ca boala să nu avanseze. 

Simptome ale deficienței de tiamină

Simptomele cele mai des întâlnite ale deficienței de tiamină sunt dificultatea în respirație, durerile musculare, adesea însoțite de înțepături la nivelul membrelor, ritmul cardiac accelerat și starea de slăbiciune generală.

Complicații ale deficienței de tiamină

O complicație aparte a deficitului de tiamină poate apărea la femeile însărcinate, unde nivelul scăzut de tiamină poate cauza apariția unor afecțiuni neurologice, precum neuropatia periferică, sindromul Wernicke-Korsakoff (caracterizat prin tulburări cognitive specifice), ale unor afecțiuni cardiace sau chiar a anorexiei. 

Beriberi duce la afectiuni ale inimii, pana la insuficiență cardiacă,  ca urmare a scăderii funcției cardiace din cauza metabolismului celular afectat. Deficitul de tiamină afectează producția de adenozin trifosfat (ATP), ducând la acumularea de adenozină. Rezultatele ecocardiografice pentru beriberi cardiac sunt foarte asemănătoare cu cele pentru alte forme de cardiomiopatie dilatativă, adică o reducere a funcției sistolice ventriculare  și mărirea ventricului stang,  cu sau fără regurgitare valvulară.

În cazurile de deficiență de tiamină severă, netratată în timp util, această afecțiune poate genera complicații cardiace sau ale sistemului nervos care pot pune în pericol viața pacientului și pot determina, în cele din urmă, decesul acestuia. Tratamentul din timp este esențial pentru o bună recuperare a persoanei afectate.

Cauze și factori de risc ale deficienței de tiamină

Cauze dobândite

Din cauza faptului că principala cauză a acestei afecțiuni este deficitul de tiamină, Beri-Beri este rar întâlnită în regiunile cu acces la alimente bogate în vitamina B1, precum țările mediteraneene. Astfel, beri-beri este în special întâlnită în regiunile în care alimentația este bazată pe alimente procesate, sărace în tiamină. În prezent, atât în Europa, cât și în America Centrală, majoritatea alimentelor cu conținut ridicat de carbohidrați și fibre, precum pâinea și cerealele, au un adaos de tiamină, tocmai pentru a evita apariția acestei deficiențe în rândul consumatorilor. 

Vitamina B1, tiamina  permite organismului sa foloseasca carbohidratii ca energie. Este esențială pentru metabolismul glucozei și joacă un rol cheie în funcționarea nervilor, mușchilor și inimii.

O altă cauză frecventă, în prezent cauza principală în țările dezvoltate, deficiența de tiamină este abuzul de alcool, ceea ce îngreunează capacitatea corpului de a absorbi și de a reține tiamina. Conform unui articol publicat în National Institutes of Health, aproximativ 80% dintre persoanele care consumă băuturi alcoolice în mod abuziv vor avea, la un moment dat în viață, deficiență de tiamină.
Nu în ultimul rând, malnutriția sau dietele de slăbit drastice, sărace în carbohidrați, pot determina apariția deficienței de tiamină într-un interval de timp foarte scurt. 

Pe lângă aceste cauze dobândite, există și o serie de factori de risc specifici. Printre aceștia se numără chirurgia bariatrică, înaintarea în vârstă (care duce la scăderea capacității de asimilare a tiaminei), consumul de medicamente diuretice, anumite tratamente renale, printre care dializa renală, lipsa puterii financiare pentru întreținerea unei diete alimentare sănătoase și sarcina.

Afecțiuni

Există și o serie de boli asociate cu deficiența de tiamină, printre care hipertiroidisimul, HIV/SIDA, boala Crohn și afecțiunile hepatice. 

Alte cauze

Pe lângă acestea, există și predispoziția genetică pentru Beri-Beri. Deși foarte rară, aceasta împiedică organismul să asimileze tiamina din alimente și/sau suplimente.

De câte feluri este Beri-Beri

Simptomatica deficienței de tiamină este dictată de tipul de Beri-Beri. Așadar, există două tipuri specifice de Beri-Beri, care se manifestă la adulți, și anume uscat și umed. În cazul copiilor, vorbim de Beri-Beri infantil.

Beri-Beri umed

Beri-Beri umed afectează sistemul cardiac și sistemul circulator, cauzând apariția retenției de apă în țesuturi și îngreunarea circulației sangvine. Acesta poate fi acut sau cronic. Beri-Beri umed acut este caracterizat prin deteriorarea rapidă a cordului, ceea ce poate duce la insuficiență cardiacă, dacă nu este tratat din timp. Forma cronică a acestei afecțiuni se manifestă prin apariția vasodilatației, ca reacție la insuficiența cardiacă, și progresarea acesteia până la instalarea pleureziei.

Beri-Beri umed se manifestă prin afectarea respirației (tăierea subită a respirației în timpul exercițiului fizic, dificultatea de a respira normal), accelerarea ritmului cardiac și inflamația membrelor inferioare. Un indicator al acestei forme de Beri-Beri este gradul crescut de acid lactic în organism. 

Beri-Beri uscat

Beri-Beri uscat vizează sistemul nervos și pe cel muscular și poate duce, în timp, la degenerescență nervoasă. Se manifestă prin afectarea graduală a sistemelor senzorial, motor și autonom, iar netratat, poate fi fatal. Simptomele specifice includ slăbiciunea membrelor inferioare, adesea însoțită de înțepături la nivelul mâinilor și al tălpilor sau amorțirea frecventă a acestora. Alte simptome sunt: durere musculară generalizată, stare de confuzie, dificultăți în exprimare, stare de greață, însoțită de vărsături și, în cazuri severe, paralizie. 

Beri-Beri infantil

O altă formă de Beri-Beri este cea infantilă, afecțiune care se manifestă preponderent în țările subdezvoltate și apare, în mod special, pe fondul malnutriției. Incidența deficienței de tiamină infantilă în țările dezvoltate este foarte rară și poate apărea în urma  alăptării, dacă mama are deficiență de tiamină, sau formula de lapte cu care este hrănit bebelușul nu conține suficientă vitamină B1. 

Există 3 forme distincte ale acestei afecțiuni, și anume:

• Forma pur cardiologică sau pernicioasă, care apare la copiii cu vârste cuprinse între o lună și 3 luni și se manifestă prin insuficiență cardiacă acută. Dacă nu se intervine cu un tratament pe bază de tiamină în timp scurt, copilul poate muri în 2-4 ore. 
• Forma afonică este specifică bebelușilor de 4-6 luni și nu se manifestă la fel de violent ca cea pernicioasă. Un simptom specific este pierderea vocii, care se redobândește imediat după administrarea unui tratament cu tiamină. 
• Forma pseudomeningitică apare la copiii de 7-9 luni, cu simptome specifice de meningită, însoțite de vărsături, convulsii și transpirații. Este nevoie de intervenție medicală imediată, pentru a evita leziunile neurologice permanente.

Ce este sindromul Wernicke-Korsakoff

În cazuri extreme sau în situații speciale la femeile însărcinate, Beri-Beri este asociată cu sindromul Wernicke-Korsakoff, o boală genetică recesivă care apare, de regulă, la persoanele care suferă de alcoolism și/sau subnutriție. Encefalopatia Wernicke și sindromul Korsakoff sunt două forme de lezionare cerebrală diferite, care se manifestă, de regulă, împreună, și sunt, în principiu, generate de deficiența de tiamină.  De obicei, primele simptome care apar la pacienți aparțin encefalopatiei Wernicke. 

Astfel, encefalopatia Wernicke este responsabilă pentru deteriorarea talamusului și a hipotalamusului și se manifestă prin stare de confuzie, pierderea memoriei, pierderea capacității de coordonare și anumite probleme de vedere (vederea dublă sau mișcări convulsive ale ochilor). 

Sindromul Korsakoff este rezultatul traumatismului permanent al componentei cerebrale responsabile pentru stocarea amintirilor și se manifestă prin pierderea de memorie, incapacitatea de a crea noi amintiri, halucinații. În situația în care acest sindrom este diagnosticat, prognosticul pacientului nu este unul pozitiv, deoarece leziunile nervoase cauzate de Wernicke-Korsakoff sunt, în cele mai multe cazuri, permanente. 

Diagnostic și tratament

Diagnostic – protocol și investigații

Boala Beri-Beri poate fi diagnosticată pe baza unui examen clinic însoțit de teste de sânge sau urină. Pentru a stabili forma de Beri-Beri și pentru a înlătura factorul genetic, se poate administra o doză de tiamină pentru a măsura capacitatea de asimilare a acesteia de către organism. Pe parcursul examenului clinic sunt testate memoria, capacitatea de coordonare a membrelor, reflexele și reacția la diverși stimuli, precum și ritmul cardiac, pulsul și tensiunea. În funcție de stadiul și natura bolii, un examen neurologic poate fi necesar. 

Tratament - opțiuni

Scopul tratamentului pentru Beri-Bericonstă atât în creșterea nivelului de tiamină în organism, cât și de stimulare a capacității de absorbție a vitaminei B1 din alimente. Atât timp cât afecțiunea nu este gravă, tratamentul pentru Beri-Berieste unul ușor, axat pe un regim alimentar bogat în vitamina B1 și/sau suplimente alimentare cu tiamină. În situații de deficiență de tiamină avansată pot fi necesare injecțiile intravenoase cu vitamina B1. 

În cazul insuficienței cardiace instalate, se poate impune și un regim tonic cardiac (sărac în sare și grăsimi), precum și o schemă de tratament specifică. Pe parcursul tratamentului, medicul poate solicita repetarea analizelor de sânge la anumite intervaluri de timp, pentru a monitoriza nivelul de tiamină asimilat în cursul tratamentului. De asemenea, este foarte posibil ca tratamentul să fie prelungit de medic, chiar și după restabilirea unor niveluri normale de tiamină în corp, tocmai pentru a asigura stabilizarea acestora și pentru a evita o recidivă. În acest caz, de obicei, odată ce nivelul de tiamină este readus la normal, dozajul tratamentului va fi micșorat. 

Este important de reținut faptul că intervenția medicală din timp este esențială pentru redresarea posibilelor traume nervoase sau cardiace cauzate de Beri-Beri. În cazul persoanelor cu deficiență de tiamină netratată, extinsă pe o perioadă lungă de timp, anumite simptome pot deveni permanente.

Prevenție

Metode de prevenție

Pentru a evita neplăcerile bolii Beri-Beri, alimentația bogată în vitamina B1 și/sau suplimentele alimentare sunt cele mai bune metode de prevenție.  Iata care sunt valorile  unui aport zilnic,  recomandat pentru grupul de vârstă 
       Varsta           gen:     Feminin  Masculin 

• 0-6 luni                      0,2     0,2
• 7-12 luni                    0,3     0,3 
• 1-3 ani                       0,5     0,5
• 4-8 ani                       0,6     0,6
• 9-13 ani                     0,9     0,9
• 14-18 ani                   1.0     1.2
• 19 ani și peste           1.1     1.2
• Sarcina și alăptarea  1,4       n/a

Alimentație

În mod normal, o persoană care are grijă să își asigure o dietă echilibrată, bogată în vitamine și variată din punct de vedere ale macronutrienților de bază (proteine, carbohidrați, grăsimi), nu are de ce să-și facă probleme în privința avitaminozei de orice tip. În ceea ce privește deficiența de tiamină, este recomandat de avut în vedere alimentele bogate în B-uri. Așadar, este bine să avem, cât se poate de des, în farfurie, alimente precum: fasole, mazăre, năut, nuci și semințe, lactate, cereale integrale, oua, carne de pui și de porc, fructe de mare (cu moderație), precum și dovleac, spanac sau varză de bruxelles. Un ou de 50 g contine de exemplu  0.030 mg de vitamina B1. Felul în care sunt gătite alimentele poate altera conținutul de tiamină. Așadar, gătitul la temperaturi înalte, de regulă prin fierbere, poate determina pierderea conținutului de tiamină. 

O altă modalitate de a vă asigura aportul necesar de B-uri este prin consumul de alimente, în special de carbohidrați, precum pâine și cereale, îmbogățite cu vitamina B. Acestea sunt, de regulă, semnalate pe etichetă.  Femeile înărcinate sau care alăptează trebuie să fie în special atente la consumul de alimente bogate în B-uri, deoarece își împart aportul vitaminic cu cel mic. În cazul bebelușilor care sunt hrăniți cu formulă de lapte, este foarte important ca acesta să fie procurat dintr-o sursă sigură și să fie îmbogățit cu necesarul de vitamine recomandat pentru nou-născuți. Iata care este coninutul in miligrame al tiaminei in functie de alimente:

• Linte, fiartă ½ cană 0,17
• Mazăre verde, fiartă ½ cană 0,21
• Carne de porc, slabă 3 oz 0,81
• Cereale fortificate pentru micul dejun, grâu, umflat 1 cană 0,31
• Cereale de mic dejun din germeni de grâu, prăjite, simplă 1 cană 1,88
• Pâine albă, îmbogățită 1 felie 0,23
• Pâine integrală 1 felie 0,10
• Nuci pecan 1 uncie 0,19
• Spanac ½ cană 0,09
• Cantalup ½ fruct 0,11
• Lapte 1 cană 0,10
• Ou, fiert, fiert tare 1 mare 0,03
• Portocala 1 fruct 0,11
• Orez brun, bob lung, gătit 1 cană 0,19
• Orez alb, îmbogățit, gătit 1 cană 0,26
• Orez alb, neîmbogățit, gătit 1 cană 0,04

Nu în ultimul rând, una dintre cele mai importante metode de prevenție este consumul moderat de alcool. Acest lucru ajută la asimilarea propice a tiaminei în corp. Dacă alcoolul nu poate fi evitat, o opțiune bună pentru asigurarea aportului zilnic de B-uri sunt suplimentele alimentare. 

Suplimente alimentare

O modalitate eficientă de a îmbogăți aportul de vitamină B1 este prin suplimente alimentare. Atât complexurile de B-uri, cât și cele pe bază de tiamină pură, sunt deosebit de utile. Pentru a vedea efecte, este important ca suplimentele alimentare de orice fel să fie luate pe o perioadă minimă de 2 săptămâni, în mod regulat. Durata maximă poate fi stabilită cu medicul sau, în lipsa unui consult pentru acest aspect, se poate respecta durata recomandată în prospect. Aceasta este, de obicei, de 3 luni. 

Complexul de B-uri și suplimentele cu conținut ridicat de tiamină pot fi luate, în mod normal, de 2 ori pe an, însă durata și frecvența pot fi stabilite cel mai precis de către medicul specialist. Dacă doriți să vă suplimentați aportul de vitamina B fără a cere sfatul medicului, perioadele indicate sunt toamna spre iarnă și/sau primăvara spre vară. 

În ceea ce privește femeile însărcinate, acestea pot lua suplimente alimentare cu tiamină, însă nu este recomandat să fie luate fără avizul medicului.  Dacă sunteți însărcinată și doriți să vă asigurați necesarul de vitamine cu ajutorul suplimentelor, este important să vă consultați cu medicul specialist pentru efectuarea unei hemograme, identificarea carențelor vitaminice și, pe baza acestora, crearea unui regim de suplimente personalizat pentru nevoile dvs.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie: 
MedicineNet - Medical Definition of Infantile beriberi
https://www.medicinenet.com/script/main/art.asp?articlekey=25312
Healthline - Wernicke-Korsakoff Syndrome (WKS)
https://www.healthline.com/health/wernicke-korsakoff-syndrome
Medical News Today - Everything you need to know about beriberi
https://www.medicalnewstoday.com/articles/325261
Medscape - Beriberi (Thiamine Deficiency)
https://emedicine.medscape.com/article/116930-overview
Nation Institutes of Health - Thiamin
https://ods.od.nih.gov/factsheets/Thiamin-HealthProfessional/