7 lucruri pe care trebuie sa le stii despre glaucom
Rezumat: Glaucomul este un grup de boli ale ochiului care afectează nervul optic și poate duce la pierderea ireversibilă a vederii. Problema este că forma cea mai frecventă evoluează adesea fără simptome în fazele inițiale.
Presiunea intraoculară crescută reprezintă un factor de risc important, dar glaucomul poate apărea și când aceasta se află în limite considerate normale. Diagnosticul precoce, printr-un consult oftalmologic complet, este esențial pentru protejarea vederii.
Tratarea glaucomului poate include picături oftalmice, proceduri cu laser și intervenții chirurgicale. Deși vederea deja pierdută nu poate fi recuperată, tratamentul corect poate încetini considerabil progresia bolii.
1. Ce este glaucomul și de ce este una dintre cele mai serioase boli ale ochiului?
a. Cum afectează nervul optic?
b. Ce legătură există între glaucom și presiunea intraoculară?
2. Care sunt principalele tipuri de glaucom?
a. Cu unghi deschis
b. Cu unghi închis
c. Cu tensiune normală
3. Ce simptome poate avea glaucomul?
a. De ce poate evolua mult timp fără simptome?
b. Ce semne pot indica o urgență oftalmologică?
4. Cine are un risc mai mare de glaucom?
a. Vârsta și antecedentele familiale
b. Diabetul și alte boli asociate
c. Medicamentele care pot crește riscul
5. Cum se diagnostichează glaucomul?
a. Măsurarea presiunii intraoculare
b. Examinarea nervului optic și testarea câmpului vizual
6. În ce constă tratarea glaucomului?
a. Picături oftalmice
b. Tratament cu laser
c. Intervenții chirurgicale
7. Poate fi prevenită pierderea vederii provocată de glaucom?
8. Concluzie
1. Ce este glaucomul și de ce este una dintre cele mai serioase boli ale ochiului?
Glaucomul nu reprezintă o singură afecțiune, ci un grup de boli ale ochiului caracterizate prin deteriorarea progresivă a nervului optic. Acest nerv transmite informațiile vizuale de la retină către creier, motiv pentru care integritatea lui este esențială pentru vedere.
Dacă glaucomul nu este descoperit și tratat, leziunile nervului optic pot avansa treptat. Pierderea vederii produsă în acest mod este ireversibilă, ceea ce explică de ce depistarea precoce este atât de importantă.
a. Cum afectează nervul optic?
Nervul optic este format din fibre nervoase provenite din celulele ganglionare ale retinei. În glaucom, aceste celule și fibrele lor sunt deteriorate progresiv. Pe măsură ce numărul fibrelor funcționale scade, apar zone în care vederea devine deficitară.
De obicei, afectarea începe în câmpul vizual periferic. Creierul poate compensa pentru o perioadă modificările, astfel încât persoana să nu observe imediat că vede mai puțin în lateral.
În stadii avansate, câmpul vizual se poate îngusta considerabil, iar fără tratarea glaucomului boala poate produce deficiențe vizuale severe sau chiar orbire.
b. Ce legătură există între glaucom și presiunea intraoculară?
În interiorul ochiului se produce permanent un lichid numit umoare apoasă. Acesta trebuie să circule și să se dreneze corespunzător pentru ca presiunea intraoculară să rămână într-un interval potrivit pentru ochiul respectiv.
Dacă lichidul nu se elimină suficient de eficient, presiunea poate crește. O presiune intraoculară ridicată reprezintă unul dintre cei mai importanți factori de risc pentru afectarea glaucomatoasă a nervului optic.
Totuși, presiunea crescută nu înseamnă automat glaucom. Unele persoane au hipertensiune oculară fără leziuni ale nervului optic, în timp ce altele dezvoltă glaucom chiar dacă presiunea măsurată se află în limite considerate normale.
2. Care sunt principalele tipuri de glaucom?
a. Cu unghi deschis
Glaucomul primar cu unghi deschis este forma cea mai frecventă. „Unghiul” se referă la zona dintre iris și cornee prin care umoarea apoasă ajunge la sistemul de drenaj al ochiului.
În această formă, unghiul rămâne deschis, dar lichidul nu se evacuează suficient de eficient. Procesul este în general lent, iar boala poate progresa ani întregi fără simptome evidente.
Din acest motiv, multe persoane află că au glaucom în urma unui control oftalmologic făcut din alt motiv.
b. Cu unghi închis
Glaucomul cu unghi închis apare atunci când irisul blochează accesul lichidului către zona de drenaj. Închiderea poate fi cronică sau poate apărea brusc.
Într-un atac acut, presiunea din interiorul ochiului poate crește rapid. Aceasta este o urgență medicală, deoarece nervul optic poate fi deteriorat într-un timp scurt dacă presiunea nu este redusă.
c. Cu tensiune normală
Glaucomul cu tensiune normală este o formă de glaucom cu unghi deschis în care nervul optic este afectat deși presiunea intraoculară nu depășește valorile considerate în mod obișnuit ridicate.
Explicația exactă nu este pe deplin cunoscută. Este posibil ca nervul optic al unor persoane să fie mai vulnerabil la anumite niveluri ale presiunii sau ca vascularizația nervului optic să joace un rol.
Chiar și în această situație, scăderea presiunii intraoculare poate încetini evoluția glaucomului.
3. Ce simptome poate avea glaucomul?
a. De ce poate evolua mult timp fără simptome?
Glaucomul cu unghi deschis progresează lent și, de obicei, nu provoacă durere. În primele stadii, vederea centrală rămâne bună, iar pierderile din câmpul vizual periferic pot trece neobservate.
Pe măsură ce boala avansează, pacientul poate pierde tot mai mult din vederea laterală. În stadiile severe, deplasarea, condusul și orientarea în spațiu pot deveni dificile.
Faptul că simptomele apar târziu este unul dintre motivele pentru care glaucomul este considerat una dintre cele mai periculoase boli ale ochiului. Un consult făcut înainte de apariția simptomelor poate identifica modificările suspecte.
b. Ce semne pot indica o urgență oftalmologică?
Glaucomul acut cu unghi închis poate provoca durere oculară puternică, vedere încețoșată, ochi roșu, durere de cap, halouri colorate în jurul luminilor, greață și vărsături.
Apariția bruscă a unor asemenea simptome impune evaluare medicală imediată. Nu este recomandat ca pacientul să aștepte să vadă dacă simptomele dispar de la sine.
4. Cine are un risc mai mare de glaucom?
Oricine poate dezvolta glaucom, însă riscul nu este identic pentru toate persoanele. Factorii individuali trebuie interpretați împreună de medicul oftalmolog.
a. Vârsta și antecedentele familiale
Riscul crește odată cu înaintarea în vârstă. Antecedentele familiale sunt, de asemenea, importante: persoanele care au rude apropiate cu glaucom prezintă un risc mai mare și ar trebui să discute cu oftalmologul despre frecvența controalelor.
Și anumite caracteristici anatomice sau genetice pot influența riscul. De exemplu, miopia este asociată cu un risc mai mare pentru glaucomul primar cu unghi deschis, în timp ce ochii cu unghiuri anatomice înguste sunt predispuși la închiderea unghiului.
b. Diabetul și alte boli asociate
Diabetul a fost asociat în cercetările epidemiologice cu un risc crescut de glaucom, deși relația dintre cele două afecțiuni este complexă și nu înseamnă că orice persoană cu diabet va dezvolta boala.
Unele afecțiuni cardiovasculare și vasculare, tensiunea arterială foarte scăzută, apneea obstructivă de somn, inflamațiile oculare și anumite boli ale retinei pot fi, de asemenea, relevante în evaluarea riscului individual.
c. Medicamentele care pot crește riscul
Corticosteroizii reprezintă una dintre cele mai importante categorii de medicamente asociate cu creșterea presiunii intraoculare. Efectul poate apărea în special la persoanele susceptibile și depinde de medicament, doză, durata administrării și calea de administrare.
Corticosteroizii administrați sub formă de picături oftalmice prezintă o relevanță deosebită, însă creșterea presiunii a fost descrisă și în cazul altor căi de administrare.
Anumite medicamente pot declanșa și închiderea acută a unghiului la persoanele care au o anatomie oculară predispozantă. De aceea, tratamentele nu trebuie întrerupte din proprie inițiativă, ci discutate cu medicul.
5. Cum se diagnostichează glaucomul?
a. Măsurarea presiunii intraoculare
Presiunea intraoculară se măsoară prin tonometrie. Valoarea obținută este foarte importantă, dar nu poate confirma sau exclude singură glaucomul.
Acest lucru se explică prin faptul că unele persoane au presiune ridicată fără afectarea nervului optic, iar glaucomul cu tensiune normală apare în absența unei presiuni considerate crescute.
Grosimea corneei poate influența interpretarea măsurătorilor, iar medicul poate utiliza și pahimetria pentru evaluarea acesteia.
b. Examinarea nervului optic și testarea câmpului vizual
Oftalmologul examinează nervul optic după dilatarea pupilei și poate utiliza tomografia în coerență optică, cunoscută drept OCT, pentru a analiza structurile nervului optic și stratul fibrelor nervoase retiniene.
Perimetria sau testarea câmpului vizual verifică dacă există zone în care pacientul nu mai percepe corect stimulii vizuali.
Gonioscopia permite evaluarea unghiului dintre iris și cornee și ajută medicul să stabilească dacă acesta este deschis sau îngust. Împreună, aceste investigații permit diagnosticul și monitorizarea evoluției bolii.
6. În ce constă tratarea glaucomului?
a. Picături oftalmice
Picăturile pentru glaucom scad presiunea intraoculară fie prin reducerea producerii umorii apoase, fie prin îmbunătățirea eliminării acesteia.
Există mai multe clase de medicamente, printre care analogii de prostaglandine, beta-blocantele, inhibitorii anhidrazei carbonice, agoniștii alfa-adrenergici și inhibitorii Rho-kinazei. Nu toate sunt potrivite pentru fiecare pacient.
Respectarea tratamentului zilnic este foarte importantă. Faptul că pacientul nu simte o îmbunătățire imediată nu înseamnă că medicamentul nu funcționează, deoarece rolul său este în principal prevenirea deteriorării suplimentare.
b. Tratament cu laser
În glaucomul cu unghi deschis se poate utiliza trabeculoplastia laser selectivă, prescurtată SLT. Laserul acționează asupra sistemului de drenaj pentru a facilita eliminarea lichidului și a reduce presiunea intraoculară.
SLT poate fi utilizată inclusiv ca tratament inițial în anumite situații. Un studiu randomizat cu urmărire de șase ani a arătat un control bun pe termen lung și o nevoie mai mică de intervenție chirurgicală la pacienții tratați inițial prin SLT comparativ cu cei care începuseră cu picături.
În glaucomul cu unghi închis se poate realiza iridotomia periferică laser. Printr-o mică deschidere realizată în iris, procedura ajută umoarea apoasă să circule și reduce riscul blocării unghiului.
c. Intervenții chirurgicale
Dacă presiunea nu este controlată suficient prin alte metode sau glaucomul este avansat, medicul poate recomanda intervenția chirurgicală.
Trabeculectomia creează o nouă cale prin care lichidul poate părăsi interiorul ochiului. O altă posibilitate este implantarea unui mic dispozitiv de drenaj care ajută la eliminarea umorii apoase.
Există și intervenții minim invazive pentru glaucom, cunoscute sub abrevierea MIGS. Acestea folosesc incizii mici și tind să aibă o recuperare mai rapidă, fiind utilizate în special în anumite forme ușoare sau moderate ale bolii.
MIGS nu înlocuiește însă automat chirurgia clasică. Alegerea depinde de cât de mult trebuie redusă presiunea, severitatea bolii, anatomia ochiului și eventualele alte probleme oculare.
7. Poate fi prevenită pierderea vederii provocată de glaucom?
Nu există în prezent o metodă prin care toate formele de glaucom să poată fi prevenite. În schimb, pierderea importantă a vederii poate fi prevenită sau limitată în multe situații prin depistare timpurie și tratament corespunzător.
Controalele oftalmologice sunt cu atât mai importante cu cât glaucomul cu unghi deschis poate evolua fără simptome. Persoanele cu risc crescut pot avea nevoie de examinări mai frecvente decât populația generală.
Pentru pacientul deja diagnosticat, respectarea picăturilor, efectuarea controalelor programate și repetarea investigațiilor recomandate permit medicului să observe dacă boala continuă să progreseze.
Este importantă și informarea membrilor familiei. Deoarece antecedentele familiale reprezintă un factor de risc, rudele apropiate ale unei persoane cu glaucom ar trebui să discute cu un oftalmolog despre necesitatea controalelor periodice.
8. Concluzie
Glaucomul este una dintre acele boli ale ochiului în care absența simptomelor nu înseamnă neapărat că vederea nu este în pericol. Forma cea mai frecventă poate afecta lent nervul optic înainte ca pacientul să observe schimbări importante.
Un control oftalmologic complet poate identifica boala într-o etapă în care vederea este încă bine conservată. Măsurarea presiunii intraoculare este importantă, dar trebuie completată de evaluarea nervului optic și a câmpului vizual.
Tratarea glaucomului a evoluat considerabil și poate include picături, laser, operații clasice sau proceduri minim invazive. Deși glaucomul nu poate fi vindecat în sensul refacerii nervului optic deja deteriorat, controlul bolii poate păstra vederea pentru mult timp.
Întrebări și răspunsuri
Întrebare: În ce constă operația de glaucom?
Răspuns: Operația urmărește în principal să reducă presiunea intraoculară prin îmbunătățirea drenajului lichidului din ochi. Se poate realiza o nouă cale de drenaj, se poate implanta un mic tub sau se pot utiliza tehnici minim invazive.
Întrebare: Se poate vindeca glaucomul?
Răspuns: Glaucomul nu poate fi vindecat astfel încât vederea deja pierdută să fie recuperată. Tratamentul poate însă controla presiunea și poate încetini sau opri deteriorarea suplimentară a nervului optic.
Întrebare: Glaucomul apare numai dacă ai tensiune oculară mare?
Răspuns: Nu. Presiunea intraoculară crescută este un factor important de risc, dar există și glaucom cu tensiune normală. În plus, unele persoane au presiune oculară crescută fără să dezvolte glaucom.
Întrebare: Care sunt primele simptome ale glaucomului?
Răspuns: Glaucomul cu unghi deschis nu are adesea simptome la început. În timp poate apărea pierderea vederii periferice. Durerea oculară bruscă, ochiul roșu, vederea încețoșată, greața și vărsăturile pot indica glaucom acut cu unghi închis.
Întrebare: Cât de des trebuie controlat glaucomul?
Răspuns: Frecvența controalelor este stabilită individual de oftalmolog, în funcție de tipul și severitatea bolii, presiunea intraoculară, rezultatele investigațiilor și răspunsul la tratament. Persoanele cu risc crescut au nevoie, de asemenea, de evaluări periodice.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Pub Med - Six-Year Rate of Visual Field Progression in the Laser in Glaucoma and Ocular Hypertension Trial
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/41043781/
Studiul „Six-Year Rate of Visual Field Progression in the Laser in Glaucoma and Ocular Hypertension Trial”, apărut în Ophthalmology. 2026 Feb;133(2):169-177. doi: 10.1016/j.ophtha.2025.09.023. Epub 2025 Oct 1, autori: Giovanni Montesano et al.
Pub Med - The Efficacy and Safety of Minimally Invasive Glaucoma Surgery for Primary Open-Angle Glaucoma: A Systematic Review
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/41682171/
Studiul „The Efficacy and Safety of Minimally Invasive Glaucoma Surgery for Primary Open-Angle Glaucoma: A Systematic Review”, apărut în Healthcare (Basel). 2026 Jan 27;14(3):319. doi: 10.3390/healthcare14030319, autori: Jill Gottehrer, Pinakin Gunvant Davey
Te-ar mai putea interesa și...
