Imagistica in diagnosticul afectiunilor articulare

Cand vine vorba despre diagnosticul afectiunilor articulare, medicul - pe langa examenul fizic complet - va apela si la alte metode si proceduri pentru a detecta inflamatia sau alte modificari la nivelul articulatiilor, cum ar fi: teste de sange si analiza lichidului sinovial. In plus, medicul poate recomanda pacientului una sau mai multe investigatii imagistice.

Ecografia

Ultrasonografia permite recunoasterea efuziunilor articulare care nu sunt usor accesibile (la nivelul soldului, la pacientii obezi, la nivelul umarului).

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Ecografia de inalta rezolutie permite vizualizarea tecilor tendinoase, inflamatia membranei sinoviale, prezenta chistelor sinoviale si eventuale eroziuni articulare.

La nivelul regiunii poplitee, ecografia poate permite diferentierea intre ruptura de chist Baker si tromboflebita profunda de gamba.

Rezonanta magnetica nucleara (RMN)

Imagistica prin rezonanta magnetica nucleara (RMN) permite cu mai mare acuratete evaluarea si detectia precoce a leziunilor decat radiografia. Costurile ridicate reduc accesibilitatea acestei metode.

RMN-ul efectuat in primele 3 luni dupa debutul simptomatologiei bolii articulare permite stabilirea precoce a diagnosticului de poliartrita reumatoida si creste beneficiul terapeutic.

RMN-ul deceleaza eroziuni osoase minime, chiste osoase subcondrale, geode, alterarea cartilajului articular, structurile periarticulare (tendoane, ligamente).

Imagistica structurilor specifice

Imagistica mainii poate include: radiografia, RMN, ecografia si tomografia computerizata (CT).

- Radiografia este principala metoda imagistica pentru mana fiind ieftina, usor de interpretat si permite evaluarea progresiei afectiunii. Dezavantajul este lipsa specificitatii modificarilor radiologice in stadiile precoce, eroziunile fiind vizualizate mai tarziu.

Un aparat radiograf foloseste o doza foarte mica de radiatii pentru a crea imaginile structurilor interne. Radiografia arata oasele si modul in care acestea interactioneaza unele cu altele in zona articulatiilor. Este o masura utila pentru a evalua cat de mult cartilaj exista la capetele oaselor, deformarile si afectiunile prezente (dar care nu sunt usor de observat) de la nivelul oaselor care ar putea duce la artrita, cat si modificarile de la nivelul oaselor care ar putea fi o degenerare de pe urma artritei.

- RMN-ul este mai sensibil decat radiografia in cadrul modificarilor precoce din poliartrita reumatoida. Specialistii spun ca RMN-ul musculoscheletal este o investigatie extrem de utila. RMN-ul foloseste un camp magnetic foarte puternic, radiofrecventa si un calculator pentru a produce imagini detaliate ale corpului pacientului. Avantajul RMN-ului la nivelul sistemului musculoscheletal este ca arata atat oasele, cat si tesuturile din preajma lor, inclusiv cartilajul, ligamentele si "captuseala" interna a articulatiilor.

RMN-ul este folosit frecvent pentru a detecta anomaliile din tesuturile moi care intra in componenta articulatiilor (tesuturi care sunt invizibile pe o radiografie), pentru a determina daca tratamentul este eficient sau nu si pentru ca medicul sa poata observa posibile complicatii ale afectiunilor articulare.

- Ultrasonografia (ecografia) ajuta la stabilirea precoce a diagnosticului. Rezultatele unui studiu sugereaza ca folosirea medicamentelor antiinflamatoare poate masca rezultatul ecografiei in ciuda agravarii bolii.

Ecografia / ultrasonografia musculoscheletala este o procedura care utilizeaza un mic transductor si un gel special, pentru a crea imagini ale corpului pe baza undelor sonore de inalta frecventa. Metoda aceasta poate oferi medicului imagini detaliate ale articulatiilor si ale tesuturilor moi din jurul acestora, in special tesuturile care sunt localizate foarte aproape de suprafata pielii.

Imagistica coloanei implica: radiografia, RMN si CT (tomografia computerizata). Rolul radiografiei simple este de a stabili daca pacientul are factori de risc pentru compresia cordului.

Rolul major al CT-ului si RMN-ului este in evaluarea preoperatorie in doua indicatii principale de interventie chirurgicala: deficit neurologic si durere severa.

Tomografia computerizata este si ea o procedura folosita in diagnosticul afectiunilor articulare. Scanarea CT combina un echipament special cu radiatii X cu un calculator sofisticat, pentru a produce imagini multiple din interiorul corpului. Pentru pacientii care au o forma de artrita, CT-ul este de regula folosit pentru examinarea articulatiilor situate in profunzime si care sunt dificil de evaluat printr-o radiografie conventionala.

Metode folosite la pacientii cu artroza (osteoartrita)

Cand este vorba despre procesele sau procedurile de diagnostic in artroza, expertii apeleaza la radiografie, la imagistica prin rezonanta magnetica nucleara sau la tomografia computerizata (CT) sau la scanari ale oaselor pacientului. Acestea sunt tehnici de imagistica medicala sunt folosite pentru a diagnostica artroza, numita si osteoartrita sau boala degenerativa a articulatiilor.

In plus, lichidul extras de medic din articulatiile afectate poate fi analizat, iar cu ajutorul artroscopiei (procedura care implica introducerea unui artroscop, o camera de filmat de mici dimensiuni, in articulatie), medicul poate sa vada degenerarea de la nivelul acelei articulatii.

 

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

 

Sursa foto: Shutterstock

Bibliografie: American Academy of Physical Medicine and Rehabilitation - https://www.aapmr.org/about-physiatry/conditions-treatments/pain-neuromuscular-medicine-rehabilitation/degenerative-joint-disease

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0