Niacina, vitamina administrata in exces ce cauzeaza hepatotoxicitate

Știai că niacina, adică vitamina B3, este contraindicată în doze mari în caz de afecțiuni hepatice, întrucât prezintă risc crescut de hepatotoxicitate? Află mai multe din articolul pe care ți l-am pregătit astăzi.

Niacina sau vitamina B3 are două forme chimice principale, și anume acidul nicotinic și niacinamida (uneori numită nicotinamidă). Ambele forme se găsesc în alimente (piept de pui și de curcan, orez brun, arahide), precum și în suplimente alimentare. Rolul niacinei este de a sintetiza coenzimele nicotinamidă adenin dinucleotidă (NAD) și nicotinamidă adenin dinucleotidă fosfat (NADP), implicate în peste 400 de reacții biochimice din organism, legate în principal de obținerea de energie din alimentele consumate.

Niacina este o vitamină solubilă în apă care, în doze mari, este eficientă în reducerea colesterolului rău - LDL dar și în creșterea colesterolului bun - HDL, de aceea este adesea folosită în tratarea dislipidemiei. Niacina are, însă, și efecte nedorite atunci când e administrată în doze mari, fiind asociată cu leziunile apărute la nivelul ficatului și cu hepatotoxicitatea. 

De aceea, niacina nu este tratament primar pentru colesterolul ridicat, ci se prescrie în principal pentru a ajuta la reglarea nivelului de grăsime din sânge la persoanele care nu tolerează medicamentele cu statine.

În ce doze se administrează niacina?

Doza zilnică recomandată de vitamina B3 este de 14 – 16 mg la adulți, 18 mg la femeile însărcinate și 2 -12 mg la copii. Administrată ca supliment alimentar în dozele indicate, niacina nu prezintă niciun risc pentru sănătate. Totuși, la aceste doze nu are niciun efect asupra colesterolului, așa că în tratamentul pentru colesterolul mărit se folosesc doze mult mai mari, care le depășesc pe cele recomandate în mod obișnuit.

Ce e bine să știi despre niacină și hepatotoxicitate?

Niacina în doze care depășesc 500 mg zilnic duce la creșterea valorilor serice ale aminotransferazei cu până la 20%. La unii pacienți, însă, apare și o scădere a proteinelor serice sintetizate de ficat, scădere care este remediată de întreruperea administrării de vitamina B3.

În cazuri și mai rare, niacina poate cauza hepatotoxicitate serioasă, însă această situație nu este des întâlnită. Pacienții experimentează într-o asemenea situație simptome precum icterul, mâncărimi ale pielii, greață, vărsături și oboseală extremă.

Hepatotoxicitatea apare la administrarea niacinei în doze prea mari

Hepatotoxicitatea din cauza niacinei apare, mai degrabă, în cazurile în care această vitamină este administrată pe o perioadă îndelungată, în doze mari. Dacă faci parte dintre pacienții care își administrează suplimente pe bază de niacină pe o perioadă îndelungată, e bine să mergi la consulturi medicale regulate pentru monitorizarea ficatului pentru a observa dacă apar simptome alarmante.

Un articol medical mai vechi a prezentat cazul unui pacient care a necesitat transplant de ficat după ce a consumat preț de câteva zile consecutiv o cantitate de 5000 mg de niacină, deci mult mai mult decât orice recomandare.

Niacina nu este indicată în boli hepatice grave

Niacina este cotraindicată în caz de afecțiuni hepatice severe, ulcer stomacal sau hemoragii interne.

Hepatotoxicitatea cauzată de unele medicamente sau suplimente precum cel de vitamina B3 poate fi cauzată fie de un mecanism direct hepatotoxic, fie de un mecanism imunologic declanșat de medicamentul respectiv. Hepatotoxicitatea cauzată de excesul de niacină poate duce la hepatită acută sau hepatită acută asociată cu colestază biliară. Odată ce niacina pătrunde în ficat, este metabolizată și, dacă în ficat apar concentrații mari de vitamina B3, pot apărea probleme de sănătate.

Suplimentele cu niacină nu trebuie luate fără acordul medicului

Niacina este prescrisă pentru tratarea colesterolului și a afecțiunilor asociate de mai bine de 50 de ani, însă aceste lucru nu înseamnă că pacienții ar trebui să ia suplimente pe bază de niacină după ureche, fără să ceară în prealabil sfatul medicului curant. Problemele de sănătate pe care administrarea de niacină în exces le poate cauza pot fi mai mari și mai grave decât beneficiile pe care vitamina B3 le poate avea asupra organismului.

Așadar, la fel ca în cazul oricăror suplimente alimentare, discută cu medicul înainte de a lua orice decizie cu privire la administrarea unor astfel de produse. Medicul te poate îndruma să alegi cea mai bună variantă în funcție de afecțiunile tale și de ce tratamente iei în prezent.

Care sunt factorii de risc asociați cu hepatotoxicitatea?

Factorii de risc asociați cu apariția hepatotoxicității sunt genul feminin, vârsta înaintată și indicele de masă corporală (IMC) peste normal. Mai mult de 1000 de medicamente și compuși pe bază de plante provoacă hepatotoxicitate. Cel mai frecvent, această situație este cauzată de paracetamolul la doze prea mari, în timp ce este mai rar întâlnită în cazul adminsitrării de aspirină, tetraciclină sau vitamina A.

Alte medicamente care pot provoca hepatotoxicitate sunt:

  • Unele antibiotice (45,4%): amoxicilină-clavulanat (cel mai frecvent), sulfametoxazol-trimetoprim, ciprofloxacină, izoniazidă;
  • Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS);
  • Suplimente pe bază de plante, dar nu numai: extract de ceai verde, steroizi anabolizanți, suplimente nutritive cu mai multe ingrediente;
  • Medicamente cardiovasculare: statine, amiodaronă;
  • Agenți ai sistemului nervos central: valproat, fenitoină;
  • Medicamente antineoplazice: inhibitori de tirozin kinază, inhibitori ai factorului de necroză tumorală, inhibitori alfa, metotrexat.

Cum se tratează hepatotoxicitatea?

Tratamentul principal pentru hepatotoxicitatea indusă de medicamente este îndepărtarea agentului cauzator. N-acetil-cisteina este tratamentul pentru hepatotoxicitatea intrinsecă secundară toxicității acetaminofenului, deoarece aceasta stimulează regenerarea glutationului ducând la detoxifierea metabolitului toxic.

RECOMANDARILE EXPERTILOR DOC

Cealaltă terapie specifică disponibilă este L-carnitina pentru supradozajul cu acid valproic. Terapia cu glucocorticoizi este utilizată de obicei atunci când aspectul histologic al hepatotoxicității seamănă cu cel al hepatitei autoimune. 

Terapiile simptomatice, cum ar fi sechestranții acizilor biliari pentru hepatotoxicitatea colestatică sau antihistaminice pentru prurit pot fi utilizate cu o oarecare eficacitate. Pentru pacienții cu semne sau simptome de progresie a hepatotoxicității ori de insuficiență hepatică, este necesară internarea în spital. Dacă se suspectează insuficiență hepatică acută, luarea în considerare timpurie a transplantului hepatic este esențială, deoarece riscul de mortalitate este crescut.

Care este prognosticul pacientului cu hepatotoxicitate?

În general, pacienții au un prognostic favorabil după întreruperea medicamentului cauzator, deoarece 90% dintre aceștia se recuperează. În general, aproximativ 10% dintre pacienți progresează spre a necesita un transplant hepatic. În urma transplantului de ficat, rata de supraviețuire este de 66%. 

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

 

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
NIH - Drug Induced Hepatotoxicity
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK557535/
Effect of niacin monotherapy on high density lipoprotein composition and function
https://lipidworld.biomedcentral.com/articles/10.1186/s12944-020-01350-3
Studiul „Effect of niacin monotherapy on high density lipoprotein composition and function”, apărut în Lipids Health Dis 19, 190 (2020). https://doi.org/10.1186/s12944-020-01350-3, autori: Gordon, S.M., Amar, M.J., Jeiran, K. et al.


Te-ar mai putea interesa și...


 

 

 

DE SEZON
Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0