Insuficienta cardiaca: informatii complete, cauze si tratament

1. Despre insuficiența cardiacă
a. Ce este insuficiența cardiacă?
b. Care sunt cauzele insuficienței cardiace?
c. Care sunt simptomele insuficienței cardiace?
d. Tipuri de insuficiență cardiacă
e. Clasificarea NYHA a insuficienței cardiace
f. Tipuri de investigații pentru diagnosticarea insuficienței cardiace
g. Evoluția insuficienței cardiace
2. Boli asociate cu insuficiența cardiacă
3. Tratarea insuficienței cardiace
a. Planul de urmărire și îngrijire pentru insuficiența cardiacă
b. Tratament medicamentos pentru insuficiența cardiacă
c. Tratament chirurgical pentru insuficiența cardiacă
d. Tratament intervențional pentru insuficiența cardiacă
e. Tratament naturist pentru insuficiența cardiacă
f. Dieta în insuficiența cardiacă
4. Prevenția insuficienței cardiace

RECOMANDARILE EXPERTILOR DOC

Despre insuficiența cardiacă

Insuficiența cardiacă nu înseamnă că inima a încetat să funcționeze, ci mai degrabă înseamnă că puterea de pompare a inimii este mai slabă decât în mod normal. Odată ce se instalează boala, sângele străbate inima și corpul la o viteză mai redusă, iar presiunea sângelui în inimă crește. Drept rezultat, inima nu poate pompa o cantitate suficientă de oxigen și de nutrimente pentru a întruni nevoile organismului.

Ce este insuficiența cardiacă?

Insuficiența cardiacă, cunoscută uneori și sub numele de insuficiență cardiacă congestivă, apare atunci când mușchiul inimii nu pompează sângele la fel de bine pe cât ar trebui. Anumite afecțiuni, în timp, vor slăbi inima, iar aceasta nu va mai funcționa eficient.

Uneori, inima se dilată și devine slăbită. Alteori, poate fi rigidă și mușchiul devine îngroșat. În timp, inima nu mai poate ține pasul cu volumul de muncă. Atunci când se întâmplă acest lucru, nu există o cantitate suficientă de sânge bogat în oxigen care să ajungă la creier și la mușchi, iar lichidele încep să se acumuleze în plămâni și în alte țesuturi. Lipsa de oxigen în sânge provoacă principalele simptome ale insuficienței cardiace.

Care sunt cauzele insuficienței cardiace?

Cauza insuficienței cardiace este un mușchi cardiac slăbit sau îngroșat. De exemplu, oricare dintre următorii factori pot afecta sau pot slăbi inima și pot duce la insuficiență cardiacă. Unele dintre aceste afecțiuni pot fi prezente fără ca pacientul să știe acest lucru:

Boala arterială coronariană (cunoscută și sub numele de cardiopatie ischemică) și atacul de cord - în timp, în arterele care alimentează mușchiul inimii cu sânge se formează depuneri de plăci de aterom, care determină un flux sangvin scăzut; în urma unui atac de cord (numit și infarct miocardic), dacă leziunile provocate sunt semnificative, acesta poate duce la slăbirea mușchiului inimii.
Hipertensiunea (sau tensiunea arterială mare) - în acest caz, inima trebuie să „muncească” mai mult decât în mod normal pentru a transporta sângele prin tot corpul.
Valvele cardiace au defecte - o valvă care are malformații forțează inima să pompeze mai mult, pentru a menține fluxul sangvin la un nivel stabil. În timp, această muncă suplimentară slăbește inima.
Defecte și leziuni ale mușchiului inimii (cardiomiopatii) - deteriorarea inimii poate avea multe cauze, inclusiv câteva boli, infecții, abuzul de alcool și efectele toxice ale drogurilor precum cocaina și unele medicamente folosite pentru chimioterapie.
Miocardita - este o inflamație a mușchiului inimii (miocardului); cel mai frecvent, este cauzată de un virus.
Malformații cardiace congenitale - defectele de la nivelul inimii cu care pacientul se naște, dacă inima și valvele ei nu s-au format corect, părțile sănătoase ale mușchiului vor fi nevoite să muncească mai mult pentru a pompa sângele în inimă, lucru care va duce la insuficiență cardiacă.
Aritmii cardiace (tulburări de ritm cardiac) - ritmul cardiac anormal poate face ca inima să bată prea repede, factor care creează o sarcină suplimentară pentru mușchiul inimii. În timp, inima poate să devină mai slabă, ducând la insuficiență cardiacă.
Alte boli - de exemplu, bolile cronice precum diabetul, HIV, hipertiroidismul, hipotiroidismul sau o acumulare de fier sau de proteine în organism pot contribui la insuficiență cardiacă.
Alte cauze ale insuficienței cardiace acute sunt virusurile care atacă mușchiul inimii, infecțiile severe, reacțiile alergice, cheagurile de sânge formate în plămâni, folosirea anumitor medicamente sau orice boală care afectează întregul corp.

Care sunt simptomele insuficienței cardiace?

Principalele simptome ale insuficienței cardiace sunt oboseala, dificultățile de respirație și dificultăți în îndeplinirea sarcinilor care necesită efort. De obicei, simptomele se înrăutățesc pe timpul nopții, când pacientul stă nemișcât, întins.
O listă mai amplă a semnelor și simptomelor insuficienței cardiace include:

dificultăți de respirație
oboseală
amețeală, vertij
intoleranță la efort, la exercițiile fizice solicitante
pierderea poftei de mâncare
greață
tuse (sau tuse cronică)
hârâit în timpul respirației
inima bate puternic
confuzie
probleme de gândire
glezne umflate
abdomen umflat
durere în piept (angină)

Tipuri de insuficiență cardiacă

Inima are patru camere prin care sângele este pompat și circulă. Sângele proaspăt oxigenat este pompat de la plămâni până la atriul stâng și ventriculul stâng și iese prin aortă, pentru a circula către restul corpului. După ce oxigenul a fost utilizat, sângele se întoarce prin vene către atriul drept și ventriculul drept, spre plămâni, pentru a fi din nou oxigenat. Astfel, insuficiența cardiacă este clasificată în mai multe tipuri, în funcție de: partea afectată, de mecanismul prin care s-a produs, de cât de agresivă este etc.

Insuficiența cardiacă în funcție de partea afectată

Boala poate să implice sau să afecteze partea stângă (ventriculul stâng), partea dreaptă (ventriculul drept) sau ambele părți ale inimii (insuficiență cardiacă globală). În general, boala începe să afecteze partea stângă, în special ventriculul stâng - cel care e considerat principala „cameră de pompare” a inimii.

Insuficiența cardiacă dreaptă înseamnă că lichidele se pot acumula în abdomen, picioare și laba piciorului, provocând umflarea acestor zone (edemul). În insuficiența cardiacă dreaptă, examinarea fizică a pacientului va scoate la iveală edemul periferic, ascita (acumularea de lichid în abdomen) și mărirea ficatului.

Insuficiența cardiacă stângă înseamnă că lichidele se pot acumula în plămâni, provocând dificultăți de respirație. Insuficiența cardiacă pe partea stângă a inimii face ca sângele să fie blocat în plămâni, provocând astfel simptome respiratorii și oboseală, din cauza unei cantități insuficiente de sânge oxigenat.

Insuficiența cardiacă globală se mai numește și biventriculară. Dacă o persoană cu insuficiență cardiacă la un singur ventricul trăiește suficient de mult, boala va avea tendința să progreseze într-o insuficiență cardiacă la ambele ventricule.

Insuficiența cardiacă în funcție de mecanismul producerii

În funcție de mecanismul producerii, insuficiența cardiacă poate fi sistolică sau diastolică.

Insuficiența cardiacă sistolică sau disfuncția sistolică descrie incapacitatea inimii de a pompa în mod eficient, după ce s-a umplut cu sânge. Adesea, acest lucru apare dacă inima este slăbită sau mărită. Acest lucru se poate întâmpla pe oricare parte a inimii. În acest caz, ventriculul stâng nu se poate contracta suficient de tare, indicând o problemă în ceea ce privește puterea de pompare a inimii.

Insuficiența cardiacă diastolică se produce atunci când mușchiul inimii este mai rigid decât în mod normal. Deoarece inima este rigidă, nu se umple cu sânge în mod corespunzător. Acest lucru este cunoscut sub numele de disfuncție diastolică. Deoarece inima nu se umple cu sânge, nu poate transporta la fel de mult sânge către corp pe cât ar fi necesar. Acest lucru se poate întâmpa pe oricare parte a inimii.

Insuficiența cardiacă în funcție de agresivitatea afecțiunii

În funcție de cât de agresivă este afecțiunea și de timpul în care se dezvoltă (pe termen scurt sau pe termen lung), insuficiența cardiacă poate fi cronică, acută, congestivă sau decompensată.

Insuficiența cardiacă cronică este o afecțiune foarte gravă. Din păcate, nu există niciun leac, doar gestionarea problemelor pe care le poate cauza. Apare atunci când mușchiul inimii ajunge să fie deteriorat, lezat, foarte slab și, din această cauză, nu mai pompează sângele în mod corespunzător. Odată ce inima este atât de afectată, nu se mai poate vindeca.

Insuficiența cardiacă acută are loc atunci când inima nu poate pompa brusc o cantitate suficientă de sânge pentru a întruni nevoile organismului. În cazul insuficienței cardiace acute, picioarele și abdomenul se pot umfla brusc, iar pacientul poate să ia rapid în greutate, din cauza retenției de lichide (chiar și 1-1,5 kilograme într-o perioadă de 24 de ore sau chiar 2,5 kilograme în decurs de o săptămână). De asemenea, pacientul poate să simtă greață sau că își pierde pofta de mâncare. Netratată, insuficiența cardiacă poate duce la un atac de cord.

Insuficiența cardiacă congestivă necesită asistență medicală la momentul oportun. Pe măsură ce fluxul de sânge care iese din inimă încetinește, sângele care se întoarce în inimă, prin vene, se acumulează, provocând congestii în țesuturile din corp. Adesea se produce edemul (umflarea țesuturilor). Cel mai adesea, se umflă picioarele și gleznele, însă edemul se poate produce și în alte părți ale corpului.

Uneori, lichidul se acumulează în plămâni și afectează respirația, provocând dificultăți de respirație, mai ales când pacientul este întins, dacă merge la culcare. Acesta se numește edem pulmonar și, dacă este lăsat netratat, poate cauza tulburări respiratorii. Insuficiența cardiacă afectează, de asemenea, capacitatea rinichilor de a elimina sodiul și apa.

Insuficiența cardiacă decompensată acută poate fi definită ca un debut brusc sau treptat al semnelor insuficienței cardiace, care necesită vizite neplanificate la cabinetul medicului specialist, vizite la urgență sau chiar spitalizarea pacientului. Insuficiența cardiacă decompensată acută este o înrăutățire bruscă a simptomelor bolii, care de obicei includ dificultățile de respirație (dispneea), umflarea picioarelor și labei piciorului și oboseala.

Insuficiența cardiacă decompensată este cauzată de congestia severă a mai multor organe, care sunt afectate de acumularea de lichid, care nu este circulat așa cum trebuie, din cauza inimii care nu funcționează adecvat. O insuficiență cardiacă decompensată poate fi cauzată de infarctul miocardic, un ritm cardiac anormal, o infecție sau de o boală a tiroidei.

Clasificarea NYHA a insuficienței cardiace

New York Heart Association (NYHA) împarte etapele insuficienței cardiace în patru clase:

Clasa I (insuficiență cardiacă ușoară): pacientul nu are limitări, activitățile normale pot fi efectuate.
Clasa a II-a (insuficiență cardiacă ușoară): pacientul are câteva limitări și simptome ușoare odată cu activitatea, dar nu există simptome atunci când este în repaus.
Clasa a III-a (insuficiență cardiacă moderată): pacientul are limitări vizibile în activitatea sa, se simte confortabil numai când este în repaus.
Clasa a IV-a (insuficiență cardiacă severă): simptomele insuficienței cardiace apar la orice nivel de activitate fizică și pacientul se simte inconfortabil chiar și atunci când este în repaus, când se odihnește.

Tipuri de investigații pentru diagnosticarea insuficienței cardiace

Insuficiența cardiacă poate fi diagnosticată prin mai multe tipuri de investigații:

Examenul clinic al pacientului

Este important să mergi la controale regulate, chiar dacă nu observi niciun fel de simptom care iese din tipare. Dacă însă observi orice semne potențiale ale unei insuficiențe cardiace, discută cu un medic specialist. Medicul îți va adresa întrebări despre istoricul tău medical și despre simptomele tale, îți va măsura tensiunea arterială, te va cântări, îți va asculta inima și plămânii folosind un stetoscop.

Analize și teste de laborator pentru diagnosticarea insuficienței cardiace

După examenul clinic, medicul poate să recomande unele teste și analize de laborator, care îl vor ajuta să pună diagnosticul corect. Poate fi nevoie de o mostră de sânge, pentru a verifica în urma analizelor de laborator funcția rinichilor, ficatului și a glandei tiroide și pentru a căuta indicii care arată prezența altor boli ce afectează inima pacientului.

Un test de sânge (din categoria markerilor cardiaci) este indicat pentru a verifica o substanță chimică din categoria peptidelor natriuretice, numită NT-proBNP. Mostra de sânge este apoi analizată pentru a vedea nivelurile unor substanțe importante, cum ar fi sodiul și potasiul (numiți uneori și electroliți), albumina (un tip de proteină), creatinina (care are legătură cu funcția rinichilor) și anumiți biomarkeri (care ajută la diagnosticarea insuficienței cardiace și prezic efectul acesteia).

De asemenea, medicul poate indica o electrocardiogramă (ECG). Acest test înregistrează activitatea electrică a inimii, prin intermediul unor electrozi atașați de pielea persoanei. Impulsurile electrice sunt înregistrate ca niște unde și sunt reprezentate pe un monitor sau tipărite pe hârtie.

Acest test îl ajută pe doctor să diagnosticheze problemele de ritm cardiac și să identifice leziunile pe care le-a suferit inima în urma unui atac de cord (și care ar putea fi, de fapt, o insuficiență cardiacă). Ecocardiograma este un alt test important, pentru a diagnostica insuficiența cardiacă. O ecocardiogramă ajută medicul să facă distincția între insuficiența cardiacă sistolică și cea diastolică.

Investigații imagistice pentru diagnosticarea insuficienței cardiace

Radiografia toracică este o investigație extrem de importantă și arată o imagine a pieptului, în care se pot vedea nu doar inima și plămânii, ci și oasele pieptului. Radiografia aceasta nu arată interiorul structurilor inimii, ci localizarea, mărimea și forma inimii, plămânilor și a vaselor de sânge. Tomografia computerizată (CT) și imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) sunt alte două teste care pot fi folosite pentru a diagnostica problemele inimii, inclusiv insuficiența cardiacă.

Evoluția insuficienței cardiace

Mulți pacienți se întreabă care este prognosticul și speranța de viață pentru o persoană cu insuficiență cardiacă. Cursul pe care îl poate urma boala este foarte variabil. Persoanele care se gândesc la factorii lor de risc și îi abordează din timp și încep apoi să facă modificări în stilul de viață s-ar putea să se considere norocoase, deoarece este posibil ca insuficiența cardiacă să nu progreseze niciodată.

Cu toate acestea, dacă pacientul nu face unele schimbări, dacă nu își ia medicamentele sau dacă nu corectează acele cauze care stau la baza bolii, atunci aceasta poate deveni o afecțiune progresivă și, în cele din urmă, se va dovedi fatală.

Boli asociate cu insuficiența cardiacă

Un singur factor de risc poate fi suficient pentru a cauza insuficiența cardiacă, însă o combinație de factori de risc, este și mai periculoasă. Tocmai de aceea, este important să cunoști acele boli asociate, considerate factori de risc:

Hipertensiunea arterială
Boala arterială coronariană;
Infarctul miocardic;
Diabetul;
Sindromul de apnee în somn;
Malformațiile congenitale de cord;
Bolile valvulare cardiace, numite și bolile valvelor inimii;
Virusurile;
Obezitatea;
Aritmia cardiacă sau bătăile neregulate ale inimii.

Tratarea insuficienței cardiace

La unii pacienți, funcția inimii se va îmbunătăți odată cu alegerea tratamentului corespunzător. Cu toate acestea, insuficiența cardiacă poate pune viața în pericol. Pacienții cu simptome severe pot avea nevoie de transplant de inimă sau de un dispozitiv ventricular care asistă mușchiul inimii și îl ajută să funcționeze mai bine.

Planul de urmărire și îngrijire pentru insuficiența cardiacă

Medicul poate sugera o serie de medicamente și unele modificări în stilul de viață. Ar trebui ca pacientul:

să facă exerciții fizice în mod regulat;
să renunțe la fumat;
să trateze hipertensiunea arterială;
să trateze colesterolul mărit;
să nu mai consume alcool.

Tratament medicamentos pentru insuficiența cardiacă

Este important să iei medicamentele exact așa cum ți-a indicat medicul. Cele mai cunoscute tipuri de medicamente care tratează insuficiența cardiacă sunt:

inhibitorii sau medicamente care inhibă aldosteronul, un component important din sistemul renină-angiotensină-aldosteron.
inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA);
blocantele receptorilor angiotensinei II;
inhibitorii receptorilor angiotensinei;
medicamentele beta-blocante;
medicamentele vasodilatatoare;
blocantele canalelor de calciu (doar dacă nu ai insuficiență cardiacă sistolică);
digoxina;
diureticele.

Obiectivele tratamentului pentru pacienții cu insuficiență cardiacă cronică sunt prelungirea vieții, prevenirea decompensării acute și reducerea simptomelor, permițându-i astfel pacientului o paletă mai largă de activități fizice. Există unele strategii comportamentale, medicale și dispozitive speciale care pot oferi o îmbunătățire semnificativă a prognosticului, inclusiv o ameliorare a simptomelor, o toleranță la exercițiile fizice și o reducere a riscului de spitalizare sau de deces.

Dacă pacientul nu are simptome de insuficiență cardiacă, dar a fost diagnosticat cu disfuncție sistolică ventriculară stânga, tratamentul include, în funcție de starea pacientului: medicamente precum beta-blocantele, IECA sau blocanții receptorilor de angiotensină II, intervenții chirurgicale pentru repararea arterelor coronare și pentru repararea sau înlocuirea valvelor inimii, un implant de defibrilator cardiac.

Când insuficiența cardiacă progresează și ajunge într-un stadiu avansat, pacientul trebuie să ia o serie de decizii dificile, fie că își dorește să primească un tratament agresiv, fie că se gândește la calitatea vieții sale, care este mai importantă decât perioada pe care o mai are de trăit. Insuficiența cardiacă este considerată avansată atunci când terapiile convenționale aplicate la nivelul inimii și strategiile prin care se țin sub control simptomele nu mai funcționează.

Dispozitivele mecanice care ajută circulația sângelui, cum ar fi dispozitivele pentru asistarea ventriculelor și inimile artificiale pot crea un „pod” pentru pacient, spre calea către transplantul de inimă. În plus, dispozitivele de asistență ventriculară sunt folosite din ce în ce mai mult ca terapie permanentă.

Tratament chirurgical pentru insuficiența cardiacă

Pacienții cu cele mai severe tipuri de insuficiență cardiacă pot fi candidații pentru instalarea unor dispozitive pentru asistarea ventriculelor. În unele condiții, transplantul de inimă poate fi luat în considerare, la capitolul chirurgie. Deși acesta poate rezolva problemele asociate cu boala, persoana trebuie, în general, să rămână pe un tratament cu imunosupresoare, pentru a preveni respingerea inimii. O limitare majoră a acestei opțiuni de tratament este lipsa inimilor disponibile pentru transplant. În unele cazuri, medicii recomandă intervenția chirurgicală pentru a trata o cauză care stă la baza problemei care a dus la instalarea insuficienței cardiace.

Unele dintre tratamentele chirurgicale care au fost folosite pe anumiți pacienți cu insuficiență cardiacă sunt:

operația de bypass coronarian, numită și operație pe cord deschis - în această procedură, vasele de sânge de la picior, braț sau piept sunt folosite pentru a ajuta o arteră blocată din inimă să permită sângelui să circule prin inimă mai bine.
operația de înlocuire sau reparație a valvelor inimii - dacă o valvă afectată cauzează insuficiență cardiacă, medicul poate recomanda repararea sau înlocuirea ei. Se poate modifica valva originală (valvuloplastia cardiacă) pentru a elimina problema.

Tratament intervențional pentru insuficiența cardiacă

Noile tehnologii care au la bază dispozitive minim-invazive pot să ofere opțiuni de tratament pentru pacienții cu insuficiență cardiacă. Aceste tehnologii minim-invazive sunt disponibile în multe forme: dispozitive care schimbă structura unei inimi mărite, dispozitive care ameliorează presiunea intra-cardiacă sau pacemakere care controlează implicarea sistemului nervos simpatic. Pe lângă noile tehnologii, medicii pot recomanda variante clasice de dispozitive medicale:

implantul de defibrilator cardiac - este un dispozitiv implantat sub piele, în piept, cu fire care duc la venele și la inima pacientului. Acesta monitorizează ritmul cardiac. Dacă inima începe să bată la un ritm periculos sau dacă inima se oprește, defibrilatorul încearcă să o aducă la un ritm normal. Acesta poate funcționa și ca un pacemaker și poate accelera bătăile inimii dacă aceasta bate prea încet.
terapia de resincronizare cardiacă, o metodă la care se apelează în stadiile avansate ale insuficienței cardiace; un pacemaker biventricular trimite impulsuri electrice către ambele camere inferioare ale inimii (ventriculul stâng și ventriculul drept), astfel încât acestea să poată pompa sângele într-o manieră mai eficientă și mai coordonată.
pompe pentru circulația extracorporală - sunt dispozitive mecanice implantate în abdomen sau în piept, care sunt legate de inima slăbită pentru a o ajuta să pompeze sângele către restul corpului.

Tratament naturist pentru insuficiența cardiacă

Este important ca pacientul să discute cu medicul specialist înainte de a lua orice tip de suplimente sau remedii din plante. În cazul insuficienței cardiace, suplimente potențial utile pot fi:

o formulă cu vitamine și minerale, precum vitamina D3 și uleiul de pește;
vitamina B1 - o carență de vitamina B1 este comună la pacienții cu insuficiență cardiacă congestivă, iar această deficiență poate duce la retenția de sodiu, la dilatarea vaselor de sânge și la agravarea insuficienței cardiace.
magneziul - o carență de magneziu este, de asemenea, des întâlnită la persoanele cu insuficiență cardiacă congestivă. Nivelul de magneziu din sânge este corelat cu capacitatea mușchiului inimii de a produce suficientă energie pentru a bate în mod corespunzător.
coenzima Q10 - joacă un rol esențial în producerea de energie în interiorul mușchiului inimii. Numeroase studii au arătat că această coenzimă (din suplimente alimentare) este extrem de eficientă în tratamentul insuficienței cardiace.
carnitina - este un compus asemănător vitaminelor care stimulează descompunerea grăsimilor de mitocondrii, acele unități din celule care produc energie. Mai multe studii clinice au arătat că aceasta îmbunătățește funcția inimii în cazul pacienților cu insuficiență cardiacă.
preparatele naturiste din păducel (Crataegus monogyna) sunt foarte eficiente în stadiile incipiente ale insuficienței cardiage congestive și în cazul aritmiilor minore.

Dieta în insuficiența cardiacă

Cel mai important este ca pacientul să elimine sarea din alimentație, să urmeze o dietă cu alimente bogate în potasiu și cu alimente bogate în fibre și carbohidrați complecși; de asemenea, trebuie să crească aportul de țelină, usturoi și ceapă și să reducă sau să elimine consumul de grăsimi saturate, care sunt dăunătoare. Dieta mediteraneeană, cea vegetariană sau vegană sunt cele mai indicate.

În plus, este indicat ca pacienții cu insuficiență cardiacă să țină stresul sub control, alegând practici și tehnici de relaxare precum Tai Chi, yoga și meditație, să elimine alcoolul, să doarmă și să se odihnească suficient.

Prevenția insuficienței cardiace

Cel mai bun mod de a preveni insuficiența cardiacă este să nu suferi niciodată un infarct miocardic. Dacă se întâmplă acest lucru, există unele tratamente care pot fi de ajutor, alături de alimentația sănătoasă, care contribuie la menținerea sănătății inimii. De exemplu, un studiu amplu a demonstrat că dieta mediteraneeană poate preveni insuficiența cardiacă în rândul persoanelor care au avut deja un infarct miocardic.
Pentru a-ți menține sănătatea inimii, este important și să îți programezi controale regulate la medicul specialist.
Pentru a preîntâmpina instalarea insuficienței cardiace, este important să urmezi și alte recomandări în ceea ce privește adoptarea unui stil de viață sănătos, cum ar fi: să nu fumezi, să nu consumi alcool în exces, să ai activitate fizică regulată.
O dietă care include fructe și legume, cereale integrale, produse lactate degresate ori cu un conținut redus de grăsimi și alimente care sunt surse de proteine slabe este excelentă pentru inimă. Sarea și zahărul ar trebui reduse pentru o mai bună sănătate a inimii.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
CDC - Heart Failure
https://www.cdc.gov/heartdisease/heart_failure.htm
MSD Manual - Heart Failure (HF)
https://www.msdmanuals.com/professional/cardiovascular-disorders/heart-failure/heart-failure-hf
Circulation: Heart Failure - Development of Advanced Heart Failure: A Population-Based Study
https://www.ahajournals.org/doi/10.1161/CIRCHEARTFAILURE.121.009218
Studiul „Development of Advanced Heart Failure: A Population-Based Study”, apărut în Circulation: Heart Failure. 2022;15, https://doi.org/10.1161/CIRCHEARTFAILURE.121.009218, autori: Anna V. Subramaniam et al.

Te-ar mai putea interesa și...

Te-ar mai putea interesa și...