Hipertensiunea intracraniana: ce este si cum se trateaza

Hipertensiunea intracraniană înseamnă o mărire a presiunii din interiorul craniului provocată fie de creșterea în volum a creierului sau a cantității de lichid, din cauza existenței unei tumori, hemoragii, infecții, accident vascular cerebral, fie ca efect secundar al unor medicamente.

1. Ce este hipertensiunea intracraniană?

În general, presiunea normală în interiorul craniului variază între 5 și 15 mm Hg; când presiunea intracraniană se situează mult peste aceste valori, ca în cazurile severe, sângele este împiedicat să vascularieze structurile cerebrale, iar acestea nu mai sunt oxigenate. Hipertensiunea intracraniană benignă este cunoscută și sub numele de hipertensiune intracraniană idiopatică. Creșterea presiunii în interiorul craniului nu are o cauză specifică și apare mai ales la femeile tinere și supraponderale.

STUDII VIITOARE INSUFICIENȚĂ CARDIACĂ

2. Din ce cauze apare hipertensiunea intracraniană?

Unele hipertensiuni intracraniene apar din cauze cunoscute, iar altele, cum ar fi cele cronice, din cauza unor afecțiuni precum tumorile cerebrale sau cheagurile de sânge. Hipertensiunea intracraniană acută poate apărea după un abces cerebral (colectare de puroi și umflare în creier), leziuni craniene sau traumatisme cerebrale ori accident vascular cerebral.

3. Ce simptome are o persoană cu hipertensiune intracraniană?

Prezentarea clinică a hipertensiunii intracraniene include o gamă de simptome, afectând în principal funcțiile neurologice și vizuale. Simptomele comune includ:

Dureri de cap constante, pulsatile, adesea mai severe dimineața sau în timpul tusei, efortului, ameliorându-se uneori când te ridici în picioare.
Pierderea temporară a vederii. Mai exact vederea devine întunecată pentru câteva secunde, declanșată de strănut sau aplecare.
Tinnitus pulsatil, un țiuit sau vâjâit în urechi.
Greață, vărsături, somnolență, iritabilitate și fotofobie (sensibilitate la lumină).

În cazuri severe, probleme de coordonare, tulburări de echilibru, confuzie mentală, pierderea senzației sau slăbiciune. Aceste simptome pot fi invalidante, iar manifestările severe și bruște, cum ar fi o durere de cap rapid instalată, probleme de vedere, confuzie sau slăbiciune, necesită atenție medicală imediată, mai ales dacă sunt asociate cu leziuni recente la cap sau febră ridicată.

O atenție specială ar trebui să li se acorde celor care suferă cronic de de migrenă, întrucât în relația dintre migrenă și hipertensiune arterială există o relație cauza-efect complexă. Cu alte cuvinte, crizele de migrenă recurente pot fi un semn de hipertensiune arterială, dar boala migrenoasă la rândul ei poate expune la un risc mai mare de a dezvolta hipertensiune intracraniană.

Edemul papilar reprezintă un sindrom în care presiunea crescută în sau în jurul creierului duce la edemul părții nervului optic din interiorul ochiului. Simptomele pot fi tulburări trecătoare ale vederii, dureri de cap, vărsături sau o combinație de simptome. Medicii pun diagnosticul prin examinare cu oftalmoscopul. Unii pacienți cu hipertensiune intracraniană idiopatică nu au niciun fel de simptome, iar afecțiunea este detectată în timpul unui examen ocular de rutină.

4. Tipuri de hipertensiune intracraniană

a. Hipertensiunea intracraniană idiopatică

Aceasta este o afecțiune în care lichidul care există în jurul creierului se află la o presiune mai mare decât cea normală. Acest lichid, care este similar cu apa, este numit lichid cefalorahidian (sau cerebrospinal) și învelește creierul și măduva spinării și căptușește și anumiți nervi, inclusiv nervii optici. Idiopatic este un termen medical care înseamnă, de fapt, că nu este cunoscută cauza unei afecțiuni. Cu toate acestea, medicii știu că există mai mulți factori importanți care cresc riscul de a avea hipertensiune intracraniană idiopatică.

Cel mai frecvent factor de risc este reprezentat de kilogramele în plus, însă și anumite medicamente cresc riscul unei persoane de a suferi de hipertensiune intracraniană idiopatică. Printre acestea se numără antibioticele (tetracicline), steroizii, dozele mari de vitamina A și hormonii de creștere. Hipertensiunea intracraniană idiopatică poate fi provocată de anumite boli endocrine, metabolice și hematologice, tratamente hormonale etc.

b. Hipertensiunea intracraniană parenchimatoasă

Această formă apare în procesele intracraniene expansive (tumori, hematoame, abcese cerebrale etc.), în edem cerebral traumatic sau intoxicație generală cu toxine neuronale (exogene sau endogene). O etiologie cerebrală primară cunoscută duce la modificarea volumului intracranian și apoi apare edemul cerebral, evoluând spre creșterea presiunii intracraniene.

c. Hipertensiunea intracraniană vasculară

Dezvoltarea edemului cerebral și creșterea presiunii intracraniene sunt determinate de tulburări ale volumului sangvin cerebral. Edemul cerebral apare prin congestie cerebrală în urma creșterii volumului sangvin cerebral.

d. Hipertensiunea intracraniană meningeană

Acest tip de hipertensiune intracraniană include cazurile de diminuare a absorbției lichidului cefalorahidian în meningită acută, hemoragie subarahnoidiană, meningită carcinomatoasă, meningită-sarcoidoză cronică. Există o îngroșare a leptomeningelor și o implicare a granulațiilor și arahnoidei, absorbția LCR (lichidul cefalorahidian) și o hidrocefalie acută „comunicantă” cu sindrom hipertensiv acut.

Hipertensiunea intracraniană poate fi cronică sau acută. Poate să debuteze subit - de exemplu, drept rezultat al unui traumatism sever la cap, al accidentului vascular cerebral sau al unui abces cerebral. Această situație este cunoscută drept hipertensiune intracraniană acută.

RECOMANDARILE EXPERTILOR DOC

De asemenea, poate fi o problemă persistentă, care durează de mai mult timp - cunoscută sub numele de hipertensiune intracraniană cronică. Această situație este rară și uneori nu se știe exact de ce se întâmplă să crească presiunea intracraniană. Hipertensiunea intracraniană cronică poate fi periculoasă dacă nu este diagnosticată cât mai repede cu putință și dacă nu sunt tratate cauzele ei.

5. Cum este diagnosticată hipertensiunea intracraniană?

Diagnosticul¹ precis al hipertensiunii intracraniene idiopatice este esențial deoarece deteriorarea vizuală cauzată de edemul papilar poate fi ireversibilă. Având în vedere similitudinea fenotipică și suprapunerea frecventă cu migrena cronică, este esențial să se ia în considerare hipertensiunea intracraniană idiopatică în diagnosticul cefaleei cronice.

Hipertensiunea intracraniană este diagnosticată prin metode de imagistică a creierului, cum ar fi RMN sau CT. Semnele imagistice prin rezonanță magnetică ale hipertensiunii intracraniene sunt în mod tradițional asociate cu hipertensiunea intracraniană idiopatică, dar aceste semne sunt detectate și în rândul persoanelor cu dureri de cap primare și la persoanele asimptomatice fără edem papilar.

Rezultatele scanării CT pot fi normale sau pot evidenția ventricule asemănătoare cu fante la pacienții cu hipertensiune intracraniană benignă (pseudotumori cerebrale). Scanarea CT este de obicei necesară pentru a exclude alte cauze de creștere a presiunii intracraniene, cum ar fi tumorile.

Se poate face și o puncție spinală (puncție lombară) pentru a extrage o probă de lichid din jurul coloanei vertebrale și pentru a testa presiunea, precum și un examen pentru a testa vederea și „fundul de ochi”. Medicul oftalmolog poate recomanda ca pacientul să fie examinat și de un neurolog.

6. Ce opțiuni de tratamentul pentru hipertensiunea intracraniană există?

Tratamentul pentru hipertensiunea intracraniană se face, de obicei, la internarea în spital și depinde de cauza acesteia. Obiectivele terapeutice urmăresc ca presiunea intracraniană să nu depășească 20 mm Hg și să se mențină un flux sangvin cerebral normal. Terapia de urgență este aceeași pentru toate formele de hipertensiune intracraniană, după care fiecare are o terapie specifică, în funcție de mecanismul patogen și, dacă este posibil, de etiologie.

Diureticele osmotice (uree, manitol, glicerol) și diureticele de ansă (de exemplu, furosemidul, acidul etacrinic) sunt agenți farmacologici de primă linie utilizați pentru a scădea tensiunea intracraniană crescută. Corticosteroizii pot fi benefici la unii pacienți.

În plus, pacientul trebuie să rămână culcat cu fața în sus și cu spatele înclinat la 30 de grade, pentru a facilita drenarea fluidului cerebral. Se va evita deplasarea capului, deoarece acest lucru crește presiunea din vasele de sânge.

Evoluția hipertensiunii intracraniene parenchimatoase prezintă o tulburare în autoreglarea circulației sangvine cerebrale care precipită decompensarea hipertensiunii intracraniene. Tratamentul poate include corticosteroizi injectabili, diuretice sau barbiturice administrate intravenos, care reduc cantitatea de lichid din craniu și reduc presiunea.

În anumite situații, poate fi necesară puncția lombară (puncția spinală) pentru măsurarea presiunii inițiale a tensiunii intracraniene, cu presiuni mai mari de 250 mmCSF indicând hipertensiune intracraniană când alte cauze sunt excluse. Această abordare diagnostică asigură că anumite afecțiuni precum tumorile cerebrale, care pot prezenta simptome similare, sunt excluse.

7. Care sunt perspectivele pacientului cu hipertensiune craniană?

Hipertensiunea idiopatică nu pune de obicei viața în pericol, dar poate fi o problemă pe tot parcursul vieții, inclusiv cu tratament. Pierderea în greutate împreună cu o dietă săracă în sodiu sunt pietrele de temelie ale gestionării pe termen lung a pacienților cu hipertensiune intracraniană.

8. La ce complicații poate duce hipertensiunea intracraniană?

Dacă este lăsată netratată, hipertensiunea intracraniană poate duce la pierderea ireversibilă a vederii din cauza leziunilor la nervul optic din presiunea prelungită. De aceea, este importantă diagnosticarea și tratarea din vreme.

Controalele regulate sunt esențiale pentru ajustarea tratamentului și prevenirea complicațiilor. Gestionarea greutății și modificarea stilului de viață pot reduce riscul de recurență, deși hipertensiunea intracraniană idiopatică nu poate fi prevenită din cauza naturii sale idiopatice.

9. Se poate preveni hipertensiunea intracraniană?

Hipertensiunea intracraniană nu are o metodă cunoscută de prevenire. Pentru pacienții deja diagnosticați, scopul este de a preveni pierderea ulterioară a vederii și simptomele asociate, inclusiv cefaleea. Progresia hipertensiunii intracraniene este prevenită prin tratament medical și chirurgical, precum și prin modificarea dietei și a stilului de viață.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
The National Health Service (NHS) – Intracranial hypertension
https://www.nhs.uk/conditions/intracranial-hypertension/
SAGE Journals – Diagnosis and treatment of idiopathic intracranial hypertension
https://journals.sagepub.com/doi/full/10.1177/0333102421997093
1. Studiul „Diagnosis and treatment of idiopathic intracranial hypertension”, apărut în Cephalalgia, 2021 Apr;41(4):472-478. doi: 10.1177/0333102421997093, autori: Naz Raoof, Jan Hoffmann
National Eye Institute - Idiopathic Intracranial Hypertension
https://www.nei.nih.gov/learn-about-eye-health/eye-conditions-and-diseases/idiopathic-intracranial-hypertension

Te-ar mai putea interesa și...

TE-AR MAI PUTEA INTERESA ȘI...