Complicatiile posibile in gonartroza
1. Ce urmărește medicul când e vorba de gonartroză?
2. Ce complicații pot apărea în caz de gonartroză?
a. Instabilitate articulară și deformări articulare
b. Limitarea severă a mobilității
c. Atrofia musculară
d. Inflamație cronică, sinovite, osteofite
e. Depuneri de cristale
f. Chist Baker
g. Afectarea altor articulații
3. Gonartroza are și un impact psihologic mare
4. Cum se reduce riscul de complicații în gonartroză?
După ce diagnosticul de gonartroză a fost confirmat, este important să ții boala sub control cu ajutorul recomandărilor medicului, astfel încât evoluția să fie încetinită și să îți scazi riscul de complicații.
Ce urmărește medicul când e vorba de gonartroză?
Medicul stabilește diagnosticul de gonartroză (numită și „artroza genunchiului” sau „osteoartrita genunchiului") pe baza simptomelor pacientului completate de o examinare medicală. În timpul consultației, medicul specialist va verifica:
- sensibilitatea la nivelul genunchiului;
- dacă apar zgomote articulare la nivelul genunchilor (de exemplu, aceștia trosnesc sau pocnesc);
- dacă există umflături la nivelul oaselor;
- dacă este un exces de lichid sinovial;
- dacă mișcările genunchiului sunt restricționate;
- dacă pacientul se confruntă cu instabilitatea genunchiului;
- dacă mușchii care susțin genunchiul sunt subțiați.
Ce complicații pot apărea în caz de gonartroză?
Gonartroza, această afecțiune degenerativă a articulației genunchiului, poate determina o serie de complicații pe termen lung și scurt, care afectează semnificativ calitatea vieții pacienților. Înțelegerea acestor complicații este esențială pentru gestionarea corespunzătoare a bolii și prevenirea progresiei acesteia.
Astfel, în cazul unor pacienți cu artroza genunchiului pot să apară complicații precum depozite sau cristale de calciu în interiorul cartilajului și chisturi (tip chist Baker) care se formează în partea din spate a genunchiului, dar și altele, precum deformările articulare și limitarea severă a mobilității.
Instabilitate articulară și deformări articulare
Odată cu pierderea integrității cartilajului și slăbirea ligamentelor, genunchiul poate deveni instabil. Această instabilitate predispune pacienții la entorse, luxații și căderi. Pentru persoanele în vârstă, căderile asociate cu osteoartrita genunchiului pot duce la fracturi și alte leziuni traumatice grave.
Pe măsură ce cartilajul articular se degradează la pacientul cu artroza genunchiului, structurile articulare pot suferi modificări anatomice semnificative. Deformările, cum ar fi genu varum (genunchii curbați spre exterior) sau genu valgum (genunchii apropiați, formând un „X”), sunt frecvente și pot agrava instabilitatea articulară. Aceste schimbări nu doar că amplifică durerea, dar cresc riscul de leziuni și dificultăți în mers.
Limitarea severă a mobilității
Progresia gonartrozei duce frecvent la reducerea amplitudinii de mișcare și la rigiditate articulară. Această complicație afectează capacitatea pacientului de a efectua activități zilnice precum urcatul scărilor, mersul pe jos sau ridicatul din poziția de șezut. Limitarea mobilității poate duce la sedentarism, care este asociat cu alte probleme de sănătate, cum ar fi obezitatea, diabetul și bolile cardiovasculare.
Atrofia musculară
Durerea cronică și evitarea utilizării articulației afectate pot cauza slăbirea musculaturii din jurul genunchiului, inclusiv a mușchilor cvadriceps. Atrofia musculară contribuie în continuare la instabilitatea articulară și crește riscul de căderi și leziuni.
Inflamație cronică, sinovite, osteofite
În stadiile avansate, gonartroza poate fi asociată cu inflamație cronică a membranei sinoviale (sinovite). Aceasta se manifestă prin durere intensă, umflare articulară și creșterea temperaturii locale. Inflamația contribuie la degradarea accelerată a cartilajului și la formarea osteofitelor (excrescențe osoase). Pe măsură ce organismul însearcă să stabilizeze articulația afectată, pot apărea osteofite. Aceste excrescențe osoase pot limita suplimentar mișcarea articulației, pot cauza durere și pot duce la compresia nervilor în cazurile severe. Excrescențele osoase și deformările articulare pot duce la compresia nervilor din vecinătatea genunchiului, provocând dureri iradiante, amorțeală sau slăbiciune în membrul afectat. Aceste simptome pot fi confundate cu alte afecțiuni neurologice, ceea ce complică diagnosticul.
Depuneri de cristale
Depozitele mari de cristale de calciu se pot forma în interiorul cartilajului. Această afecțiune se numește calcificare sau condrocalcinoză (boală de depozitare a pirofosfatului de calciu, căci depunerile de cristale se numesc, în limbaj de specialitate, pirofosfat de calciu). Cristalele apar pe radiografii și pot fi observate sub microscop, în mostrele de lichid sinovial extras din articulația pacientului cu osteoartrită.
Artroza genunchiului tinde să devină mai severă, mult mai rapid, când s-au format aceste cristale de calciu. Uneori, cristalele se pot mișca și pot vibra libere, provocând un atac brusc, care constă într-o umflătură foarte dureroasă, numită „artrită acută CPPD” sau „artrită cauzată de depunerea de cristale de calciu", care anterior a fost numită și „pseudogută”. Articulațiile sunt roșii, sensibile, uneori tumefiate și sunt similare gutei.
Chist Baker
Un chist Baker se poate forma atunci când lichidul articular este produs în exces, iar o parte din acest lichid sinovial este prins într-un fel de săculeț (hernie), care iese din membrana articulară. De cele mai multe ori, chisturile Baker sunt nedureroase, dar este posibil ca pacientul cu gonartroză să simtă o umflătură moale sau fermă în spatele genunchiului. Uneori, un chist poate să provoace durere sau sensibilitate în timpul exercițiilor fizice.
În unele cazuri, un chist Baker poate să apese pe un vas de sânge, ceea ce provoacă umflarea piciorului. În alte cazuri, chistul se poate sparge (apare o ruptură), iar astfel este eliberat lichidul articulației în mușchiul gambei, ceea ce poate fi extrem de dureros.
Este posibil ca un chist Baker să nu aibă nevoie de tratament, dar dacă medicul decide că este nevoie de tratament, excesul de lichid poate fi extras din genunchi folosind o seringă (procedură care se numește aspirație), iar apoi este injectată o soluție specială.
Este recomandat ca, sub ghidaj ecografic, lichidul din interiorul chistului să fie extras și să se injecteaze apoi un preparat cortizonic. Se va observa o scădere semnificativă a mărimii chistului și /sau a discomfortului la aproximativ două treimi dintre pacienții cu artroza genunchiului. Pacienții cu compresie nervoasă cauzată de mărirea chistului pot răspunde la injecțiile intraarticulare cu glucocorticoizi.
Afectarea altor articulații
Compensarea durerii și a limitării mobilității poate duce la suprasolicitarea altor articulații, cum ar fi șoldurile, gleznele sau coloana vertebrală. Acest fenomen poate provoca dureri secundare și apariția altor forme de artroză.
Gonartroza are și un impact psihologic mare
Durerea cronică și limitările fizice asociate cu ostaoartrita genunchiului au un impact psihologic semnificativ. Pacienții pot dezvolta depresie, anxietate și sentimente de izolare din cauza incapacității de a participa la activități sociale sau de a-și menține independența. Toate aceste complicații ale bolii contribuie la o reducere generală a calității vieții pacienților. Capacitatea de a lucra, de a practica activități recreative sau de a menține relații sociale este afectată semnificativ, ceea ce tinde să ducă la o scădere a satisfacției generale și a stimei de sine.
În cazurile avansate, când tratamentele conservatoare nu mai sunt eficiente, poate fi necesară artroplastia totală a genunchiului. Această intervenție, deși eficientă în reducerea durerii și îmbunătățirea funcției, implică riscuri chirurgicale și o perioadă lungă de recuperare și, de asemenea, starea psihică a pacientului tinde să fie afectată grav.
Având în vedere că mulți pacienți cu gonartroză se confruntă cu sentimente de singurătate și izolare, mai ales din cauza limitărilor fizice care le afectează activitățile sociale, le poate fi utilă integrarea într-un grup de susținere. Întâlnind sau discutând online cu persoane care trec prin experiențe similare, se creează un sentiment de apartenență și sprijin reciproc.
Împărtășirea problemelor comune, cum ar fi durerea, dificultățile de mobilitate sau anxietatea legată de progresia bolii, ajută la normalizarea acestor trăiri. Pacienții cu osteoartrita genunchiului își pot da seama că nu sunt singurii care se confruntă cu astfel de provocări, ceea ce le poate reduce stresul și îngrijorarea.
În plus, într-un astfel de grup, participanții pot face schimb de sfaturi și strategii care îi ajută să gestioneze boala. De exemplu, se pot afla informații despre exerciții de kinetoterapie utile ori despre alimentația adecvată sau metode de gestionare a durerii. Acest schimb de cunoștințe va crește sentimentul de control asupra bolii. Mai mult decât atât, uneori, pacienții pot simți că eforturile de a-și gestiona boala sunt inutile sau prea dificile și vor vrea să renunțe la tratamente; de aceea, grupurile de susținere pot oferi inspirație și motivație, mai ales atunci când alți membri împărtășesc progresele lor în urma terapiei sau a schimbărilor în stilul de viață.
Cum se reduce riscul de complicații în gonartroză?
Reducerea riscului de complicații în gonartroză implică menținerea unei greutăți corporale sănătoase, adoptarea unui program regulat de exerciții fizice adaptate și, extrem de important, respectarea tratamentului prescris de medic, inclusiv fizioterapia. În plus, evitarea suprasolicitării articulației și gestionarea promptă a durerii sau inflamației pot preveni progresia bolii și complicațiile asociate. Ține cont că, deși activitatea fizică - mersul pe jos sau pe bicicletă, înotul, yoga - este necesară când suferi de osteoartrita genunchiului, anumite forme de mișcare, cum ar fi sporturile de contact, tenisul sau alergarea nu sunt recomandate pentru că pun presiune mare pe articulații.
În concluzie, gonartroza nu este doar o boală care afectează cartilajul articular, ci o problemă complexă care poate avea multiple complicații, atât fizice, cât și psihologice. Gestionarea adecvată a bolii și prevenirea complicațiilor necesită o abordare multidisciplinară, care să includă tratament medicamentos, fizioterapie, schimbări ale stilului de viață, participarea la grupuri de susținere formate din alți pacienți cu artroza genunchiului și, în cazuri severe, intervenții chirurgicale.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Health Direct - Osteoarthritis
https://www.healthdirect.gov.au/osteoarthritis
Pub Med - Knee Osteoarthritis
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/39250809/
Studiul „Knee Osteoarthritis”, apărut în Ann Intern Med. 2024 Sep;177(9):ITC129-ITC144. doi: 10.7326/ANNALS-24-01249. Epub 2024 Sep 10, autor: Allan C Gelber
Te-ar mai putea interesa și...
