Abordarea articulatiei dureroase

Durerea articulatiilor poate avea multiple cauze, o reflectare a diferitelor boli articulare, care apar din cauza inflamatiei, a degenerarii cartilajelor, a depunerilor de cristal, a infectiilor si a traumei.

Scopul initial al evaluarii unui pacient cu dureri articulare este de a localiza sursa simptomelor articulare si de a determina tipul de proces patofiziologic responsabil de prezenta lor. Diagnosticul diferential al durerii articulare este generat in mare parte din anamneza si examinare fizica. 

ARTROZA:

  •  Artroza este cea mai frecventa suferinta articulara si o importanta cauza de morbiditate la varstnici.
  • Etiologia sa nu este cunoscuta, dar au fost identificati numerosi factori favorizanti, generali (ereditatea, varsta, sexul, obezitatea, densitatea minerala osoasa, hipermobilitatea, asocierea cu alte boli) si locali (stresul mecanic repetat, traumatisme, alterarile primitive sau secundare ale structurilor articulare)
  • Artroza poate fi idiopatica sau secundara unui numar mare de alte suferinte articulare.
  • La baza procesului artrozic stau: degradarea continua a cartilajului articular si reactia hipertrofica a osului subcondral.

 

  • Degradarea cartilajului articular este determinata de alterarea structurala si functionala a condrocitelor, ceea ce antreneaza un dezechilibru intre sinteza si degradarea componentelor matricei extracelulare, proces influentat de numerosi factori (citokine, factori de crestere, oxid de azot).
  • Tabloul clinic este dominat de durerea articulara.
  • Diagnosticul paraclinic se bazeaza pe explorarile imagistice.
  • Tratamentul consta in masuri non-farmacologice (mai ales indepartarea factorilor favorizanti), farmacologice (antialgice, AINS, medicamente ce incearca sa stimuleze sinteza matricei extracelulare si sa-i impiedice degradarea) si chirurgicale.

 

Sursa foto: Shutterstock

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0