Diabetul insipid: simptome, tipuri, tratament

 1. Despre diabetul insipid
     1.1. Ce este diabetul insipid
     1.2. Simptome ale diabetului insipid
     1.3. Diferențele dintre diabetul insipid și diabetul zaharat
     1.4. Tipuri de diabet insipid
         1.4.1. Diabet insipid central
         1.4.2. Diabet insipid nefrogenic
         1.4.3. Diabet insipid gestațional
         1.4.4. Diabet insipid dipsogenic
2. Cauzele și factorii de risc pentru diabetul insipid
3. Despre hormonul antidiuretic ADH
4. Metode de diagnosticare a diabetului insipid
     4.1. Analize și teste pentru diagnosticarea diabetului insipid
     4.2. Teste pentru determinarea tipului de diabet insipid
5. Complicații ale diabetului insipid
6. Tratarea diabetului insipid
     6.1. Tratamentul pentru diabetul insipid neurogen
     6.2. Tratamentul pentru diabetul insipid nefrogen
     6.3. Tratamentul pentru diabetul insipid gestațional
     6.4. Tratamentul pentru diabetul insipid dipsogenic
7. Managementul diabetului insipid de către pacient

1. Despre diabetul insipid

Diabetul inspid este o formă rară de diabet care nu are legătură cu diabetul zaharat (cel legat de cantitatea de glucoză prezentă în sânge), dar chiar și așa, cel insipid prezintă unele dintre semnele și simptomele diabetului zaharat.

1.1. Ce este diabetul insipid

Diabetul insipid este, simplu spus, urinarea excesivă (sau poliuria) și complicațiile acesteia, cauzate de un hormon antidiuretic numit vasopresina. O altă definiție a diabetului inspid este că el reprezintă o afecțiune neobișnuită în care rinichii nu pot împiedica excreția apei. Totodată, diabetul insipid este o boală caracterizată de mari cantități de urină diluată și o senzație crescută de sete. Cantitatea de urină produsă poate fi chiar și de 20 de litri pe zi.

1.2. Simptome ale diabetului insipid

Cele mai întâlnite semne și simptome ale diabetului insipid sunt:

NEWSLETTER DEDICAT DOC
  • sete extremă;
  • excreția unei cantități excesive de urină diluată.

În funcție de severitatea bolii, cantitatea de urină eliminată poate fi și de aproape 15 litri pe zi dacă persoana bea multe lichide. În mod normal, un adult va urina, în medie, mai puțin de 3 litri pe zi.

Alte semne ale diabetului insipid includ:

  • nevoia de a se trezi noaptea pentru a urina;
  • udarea patului.

Bebelușii și copiii mici care au diabet insipid pot prezenta următoarele semne și simptome:

  • iritabilitate inexplicabilă sau plâns care nu poate fi consolat în niciun fel;
  • probleme cu somnul;
  • febră;
  • vărsături;
  • diaree;
  • creștere întârziată;
  • pierdere în greutate.

1.3. Diferențele dintre diabetul insipid și diabetul zaharat

Deși termenii "diabet insipid" și "diabet zaharat" par similari, bolile nu sunt înrudite. Diabetul zaharat (care poate fi de tip 1 sau de tip 2) este o formă mai întâlnită de diabet, care are legătură cu prezența unei cantități foarte mari de glucoză (zahăr) în sânge. Pe de altă parte, diabetul insipid este o afecțiune neobișnuită care provoacă un dezechilibru al apei în organism. Acest dezechilibru duce la o senzație de sete persistentă chiar și după ce persoana bea lichide (numită polidipsie) și la excreția unei cantități mari de urină (numită poliurie).

1.4. Tipuri de diabet insipid

Modul în care sistemul tău suferă de acest dezechilibru determină ce formă de diabet insipid ai, pentru că există mai multe tipuri ale acestei afecțiuni.

1.4.1. Diabet insipid central

Cauza diabetului insipid central la adulți este, de obicei, o deteriorare/ un dezechilibru în glanda pituitară sau în hipotalamus. Această deteriorare întrerupe producția normală, stocarea și eliberarea de ADH, hormonul antidiuretic numit și vasopresina. Deteriorarea sau afectarea se datorează, în principal, unei intervenții chirurgicale, unei tumori, unei afecțiuni (cum ar fi meningita), inflamației sau unei lovituri la cap. În cazul copiilor, cauza poate fi o boală genetică (moștenită). În unele cazuri, cauza diabetului insipid central este necunoscută.

1.4.2. Diabet insipid nefrogenic

Diabetul insipid nefrogenic apare atunci când există un defect în anumite structuri ale rinichilor, acele structuri care fac ca apa să fie excretată sau reabsorbită. Acest defect face ca rinichii pacientului să nu răspundă așa cum ar trebui la hormonul antidiuretic (ADH). Acest defect se poate datora unei boli genetice (moștenite) sau unei boli renale cronice. Anumite medicamente (cum ar fi litiul sau antiviralele) pot cauza diabetul insipid nefrogenic.

1.4.3. Diabet insipid gestațional

Diabetul insipid gestațional este rar și apare doar în timpul sarcinii, atunci când o enzimă produsă de placentă - sistemul de vase de sânge și alte țesuturi care permite schimbul de nutrienți și de produse secundare ("deșeuri") între mamă și bebeluș - distruge hormonul antidiuretic (ADH) din organismul mamei.

1.4.4. Diabet insipid dipsogenic

Polidipsia primară este tot o boală din acest spectru. Această afecțiune, cunoscută și sub numele de diabet insipid dipsogenic sau polidipsie psihogenă, poate determina excreția unor volume mari de urină diluată. În loc să fie o problemă legată de producția sau deteriorarea vasopresinei (ADH sau hormonul antidiuretic), cauza principală a bolii este mai degrabă consumul de lichide în exces.

Prelungirea consumului excesiv de apă în sine poate deteriora rinichii și poate supria hormonul antidiuretic ADH, ceea ce face ca organismul să nu poată concentra urina. Diabetul insipid dipsogenic poate fi rezultatul unei senzații anormale de sete, cauzate de deteriorarea mecanismului de reglare a setei, situat în hipotalamus. Polidipsia primară a fost, de asemenea, legată de bolile mintale.

2. Cauzele și factorii de risc pentru diabetul insipid

În timpul zilei, rinichii tăi filtrează tot sângele de mai multe ori. În mod normal, mare parte din apă este reabsorbită și doar o cantitate mică de urină concentrată este excretată. Diabetul inspid apare atunci când rinichii nu pot concentra în mod normal urina, iar o cantitate mare de urină diluată este excretată. Diabetul insipid cauzat de o lipsă a hormonului antidiuretic (ADH) este numit diabet insipid central.

Când diabetul insipid este cauzat de o insuficiență renală (când rinichii nu mai răspund la ADH), afecțiunea se numește diabet insipid nefrogenic. Cuvântul "nefrogenic" înseamnă că este legat de rinichi.

Diabetul insipid central poate fi cauzat de o deteriorare a hipotalamusului sau a glandei pituitare, ca rezultat al:

  • problemelor genetice;
  • loviturilor la cap;
  • infecției;
  • problemei cu celulele care produc hormonul antidiuretic (ADH), din cauza unei boli autoimune;
  • pierderii alimentării cu sânge a glandei pituitare;
  • intervenției chirurgicale;
  • tumorilor din glanda pituitară sau din apropierea acestei glande.

Diabetul insipid nefrogenic implică un defect apărut în rinichi. Drept rezultat, rinichii nu răspund la hormonul ADH. La fel ca în cazul diabetului insipid central, diabetul insipid nefrogenic este foarte rar. Diabetul insipid nefrogenic poate fi cauzat de:

  • anumite medicamente, cum ar fi litiul;
  • problemele genetice;
  • un nivel mare de calciu prezent în corp (hipercalcemia);
  • bolile renale, cum ar fi boala polichistică renală (rinichiul polichistic).

Factorii de risc pentru diabetul insipid

Diabetul insipid nefrogenic care este prezent la naștere sau la scurt timp după ce femeia naște are, de obicei, o cauză genetică ce alterează permanent capacitatea rinichilor de a concentra urina. Diabetul insipid nefrogenic afectează, de obicei, persoanele de sex masculin, deși femeile pot transmite gena la copiii lor.

3. Despre hormonul antidiuretic ADH

Cantitatea de apă excretată în urină este controlată de hormonul antidiuretic (ADH). ADH este numit și vasopresina. Hormonul antidiuretic ADH este produs într-o parte a creierului numită hipotalamus. El este apoi stocat/ depozitat și eliberat (secretat) din glanda pituitară. Aceasta este o mică glandă situată chiar la baza creierului. De exemplu, există forme de diabet insipid (precum cel central) care sunt cauzate de o problemă apărută în hipotalamus, o secțiune importantă a creierului. Această secțiune nu poate să se oprească din producerea hormonului antidiuretic (ADH), cunoscut și ca vasopresina.

Acest hormon ADH sau vasopresina le spune rinichilor să oprească producția de urină și este un hormon eliberat/ secretat atunci când există o cantitate relativ scăzută de apă în corp. Dacă hormonul antidiuretic ADH nu este produs, rinichii vor continua să producă urină, ceea ce rezultă în drumuri frecvente la toaletă și duce la un risc mai mare de deshidratare.

4. Metode de diagnosticare a diabetului insipid

Pentru că semnele și simptomele diabetului insipid pot fi provocate de alte afecțiuni, medicul tău va efectua o serie de teste. Dacă medicul tău determină că ai diabet insipid, el va trebui în același timp să determine ce tip de diabet insipid ai, deoarece tratamentul este diferit pentru fiecare formă a bolii.

4.1. Analize și teste pentru diagnosticarea diabetului insipid

Unele dintre testele pe care medicii le folosesc în mod frecvent pentru a diagnostica și pentru a determina tipul de diabet insipid (și în unele cazuri, chiar și cauza diabetului insipid), sunt:

  • Testul prin privarea de apă. Acest test confirmă diagnosticul și ajută medicul să determine cauza diabetului insipid. Sub supraveghere medicală, pacientul va fi rugat să înceteze să mai bea lichide o perioadă de timp, astfel încât medicul lui să poată măsura schimbările apărute în ceea ce privește greutatea corporală, cantitatea de urină și concentrația de urină, precum și concentrația sângelui atunci când lichidele sunt interzise. De asemenea, medicul tău poate să măsoare nivelul hormonului antidiuretic ADH în sânge sau poate să administreze un hormon ADH sintetic în timpul acestui test. Testul prin privarea de apă este făcut sub supraveghere atentă la copii și la femeile însărcinate, pentru ca specialiștii să se asigure că pacientul nu pierde mai mult de 5% din greutatea corpului în timpul testului.
  • Sumarul de urină - analiza urinei este examinarea fizică și chimică a urinei pacientului. Dacă urina acestui pacient este mai puțin concentrată (ceea ce înseamnă că volumul de apă este relativ mare în comparație cu celelalte substanțe excretate), acest lucru ar putea fi din cauza diabetului insipid.
  • Imagistica prin rezonanță magnetică (IRM). Numită și imagistică prin rezonanță magnetică nucleară (RMN), această tehnică medicală poate fi folosită pentru a diagnostica diabetul insipid. Un RMN la nivelul capului este o procedură non-invazivă care folosește un câmp magnetic puternic și unde radio pentru a construi imagini detaliate ale țesuturilor creierului. Medicul va dori ca pacientul să efectueze un RMN sau IRM pentru a depista anomalii în interiorul său în preajma glandei pituitare.

4.2. Teste pentru determinarea tipului de diabet insipid

Screeningul genetic este un test folosit pentru a determina anumite tipuri de diabet insipid. De exemplu, dacă medicul tău suspectează o formă moștenită (genetică) de diabet insipid, el își va indrepta atenția către istoricul tău familial, dacă au existat membri în familie cu poliurie, așa că îți poate sugera teste genetice pentru a diagnostica această formă de diabet insipid.

5. Complicații ale diabetului insipid

Deshidratarea

Cu excepția polidipsiei primare, care determină organismul să rețină prea multă apă, diabetul insipid poate face ca organismul pacientului să rețină prea puțină apă pentru a funcționa în mod corespunzător, iar pacientul poate să fie deshidratat. Deshidratarea poate provoca:

  • uscăciunea gurii;
  • modificări în elasticitatea pielii;
  • tensiune arterială mică (hipotensiune);
  • un nivel ridicat de sodiu în sânge;
  • febră;
  • dureri de cap;
  • bătăi rapide ale inimii;
  • pierderea în greutate;

Dezechilibrul electrolitic

Diabetul insipid poate, de asemenea, să provoace un dezechilibru electrolitic. Electroliții sunt minerale care se găsesc în sângele nostru, cum ar fi sodiul și potasiul, și care mențin echilibrul lichidelor din corpul nostru. Un dezechilibru electrolitic poate provoca simptome precum:

  • oboseală sau letargie;
  • greață;
  • pierderea apetitului;
  • crampe musculare;
  • confuzie.

6. Tratarea diabetului insipid

Tratamentul diabetului insipid depinde de forma acestei boli de care suferă pacientul. Opțiunile de tratament pentru cele mai comune tipuri de diabet insipid includ:

6.1. Tratamentul pentru diabetul insipid neurogen

Diabetul insipid central (numit și diabet insipid neurogen) este caracterizat de o secreție scăzută a hormonului antidiuretic (ADH sau vasopresina). Deoarece cauza acestei forme de diabet insipid este o lipsă (o rezervă scăzută) a hormonului antidiuretic (ADH), tratamentul constă, de obicei, într-un hormon sintetic numit desmopresina.

Pacientul poate lua desmopresină sub forma unui spray nazal, fie ca tablete cu administrare orală, fie sub formă de injecție. Hormonul sintetic va elimina senzația crescută de a urina.

Pentru majoritatea pacienților cu această formă de diabet insipid, desmopresina este un medicament sigur și eficient. Dacă boala este cauzată de o anomalie în glanda pituitară sau în hipotalamus (cum ar fi o tumoră), medicul va trata mai întâi această problemă. Desmopresina ar trebui să fie considerată un medicament pe care pacientul îl ia la nevoie. Asta pentru că în cazul celor mai mulți pacienți, deficiența hormonului ADH nu este completă, iar cantitatea secretată de corp poate varia de la o zi la alta.

6.2. Tratamentul pentru diabetul insipid nefrogen

Această boală este rezultatul faptului că rinichii tăi nu răspund în mod corespunzător la hormonul antidiuretic ADH, așa că desmopresina nu este o opțiune de tratament. În locul acesteia, medicul tău îți poate prescrie o dietă săracă în sare, pentru a te ajuta să reduci cantitatea de urină pe care rinichii tăi o produc. De asemenea, va trebui să bei o cantitate suficientă de apă pentru a evita deshidratarea. Medicamentul hidroclorotiazida, folosit singur sau în combinație cu alte medicamente, poate ameliora simptomele.

Deși hidroclorotiazida este un diuretic (folosit de obicei pentru a crește eliminarea urinei), în unele cazuri acesta poate reduce volumul/ producția de urină la oamenii cu diabet insipid nefrogen. Dacă simptomele pe care le au cei cu diabet insipid nefrogen se datorează medicamentelor pe care le iau, stoparea administrării lor poate fi de ajutor. Cu toate acestea, nu uita că nu trebuie să întrerupi tratamentul medicamentos fără să vorbești mai întâi cu medicul tău.

6.3. Tratamentul pentru diabetul insipid gestațional

Tratamentul în cele mai multe cazuri de diabet insipid gestațional este făcut cu ajutorul hormonului sintetic numit desmopresină. În cazuri rare, această formă a bolii este cauzată de o anomalie la mecanismul responsabil de senzația de sete. În aceste cazuri rare, medicii nu prescriu desmopresina.

6.4. Tratamentul pentru diabetul insipid dipsogenic

Polidipsia primară este cunoscută și sub numele de diabet insipid dipsogenic sau polidipsie psihogenă. Nu există niciun tratament specific pentru diabetul insipid dipsogenic, cu excepția faptului că pacientul scade cantitatea de lichide consumate (aportul de lichide). Cu toate acestea, dacă boala este cauzată de o boală mintală, tratarea acelei boli mintale poate ameliora simptomele. 

7. Managementul diabetului insipid de către pacient

Stilul de viață este foarte important pentru cei cu diabet insipid. De aceea, acești pacienți au nevoie de un plan de îngrijire sau de un management corect în ceea ce privește diabetul insipid, mai ales dacă se confruntă zi de zi cu o senzație de sete excesivă, au gura uscată din cauza diabetului etc. Dacă ai diabet insipid, există câteva reguli pe care trebuie să le ai în vedere pentru un management corect al bolii:

  • Trebuie să previi deshidratarea - Atât timp cât îți iei medicamentele prescrise de medic și ai acces la apă atunci când efectul medicamentelor se duce, vei reuși să previi problemele grave. Planifică-ți din timp calătoriile, ia cu tine apă oriunde ai merge și ori de câte ori pleci de acasă. Și dacă pleci chiar și pe distanțe scurte ori lungi, păstrează o "rezervă" cu medicamente în geanta ta de voiaj sau în poșetă, fie că mergi la serviciu sau în vacanță sau în vizită.
  • Poartă o brățară medicală la mână sau un card medical special în portofel, care să indice o alertă medicală (care să indice oamenilor că suferi de diabet insipid). Astfel, dacă vei avea o urgență medicală sau dacă ți se face rău, un medic sau un paramedic va recunoaște imediat că ai nevoie de tratament special. Evoluția pacientului depinde de cauza care stă la baza diabetului insipid. Atunci când este tratată în mod corespunzător, această boală nu provoacă de obicei nicio complicație gravă sau pe termen lung.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time. 


 
Sursa foto: Shutterstock.com
Bibliografie:
Diabetes Insipidus - https://www.niddk.nih.gov/health-information/kidney-disease/diabetes-insipidus#:~:text=Diabetes%20insipidus%20is%20a%20rare,to%20urinate%20frequently%2C%20called%20polyuria.
Overview-Diabetes insipidus - https://www.nhs.uk/conditions/diabetes-insipidus/
Diabetes Insipidus - https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/16618-diabetes-insipidus  


Te-ar mai putea interesa și...


DE SEZON
Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0