Cancerul vezicii urinare: prezent si perspective
Cancerul vezicii urinare: prezent si perspective
Cancerul vezicii urinare: prezent si perspective
Cancerul vezicii urinare începe atunci când celulele care alcătuiesc vezica urinară încep să crească fără control. Pe măsură ce se dezvoltă mai multe celule canceroase, acestea pot forma o tumoare și se pot răspândi în alte părți ale corpului. De ce apare acest tip de cancer și care sunt perspectivele?
Cancerul vezicii urinare se dezvoltă la nivelul mucoasei - învelişul care tapetează vezica urinară la interior, iar în evoluție tumora penetrează toate învelişurile vezicii. În momentul în care profunzimea tumorii atinge stratul muscular, potenţialul de diseminare este prezent.
Peretele vezicii urinare are mai multe straturi, fiecare format din diferite tipuri de celule. Majoritatea cancerelor de vezică urinară încep în mucoasa cea mai de la interior a vezicii urinare, care se numește uroteliu sau epiteliu de tranziție. Pe măsură ce cancerul crește în sau prin celelalte straturi din peretele vezicii urinare, acesta are un stadiu mai înalt, devine mai avansat și poate fi mai greu de tratat.
În timp, cancerul de vezică urinară poate crește în afara acestui organ și în structurile din apropiere, ajungând la ganglionii limfatici din apropiere sau în alte părți ale corpului. Când cancerul vezicii urinare se răspândește, tinde să ajungă la ganglionii limfatici îndepărtați, oase, plămâni sau ficat.
Cifre legate de cancerul la vezica urinară
În ultima decadă se remarcă o creştere alarmantă a incidenţei cancerului la vezică. Rata de supravieţuire generală la 5 ani este de peste 77%, la 10 ani de 70% şi la 15 ani de 65%.
În calcularea ratei de supravieţuire sunt două elemente esenţiale care contează: tipul tumorii şi stadiul bolii la momentul diagnosticului. Cancerul superficial al vezicii urinare (fără afectarea stratului muscular) are o rată de supravieţuire la 5 ani de peste 96%. Afectarea stratului muscular, dar fără boală diseminată scade rata de supravieţuire la 70%, în timp ce penetrarea tuturor straturilor peretelui vezical şi/sau metastaze în ganglionii pelvini restrânge supravieţuirea la 5 ani la 34%. O boală metastatică are o rată de supravieţuire de sub 5%.
În ceea ce priveşte tipurile de cancer al vezicii urinare, sunt trei entităţi pe care le întâlnim uzual: carcinomul urotelial care reprezintă peste 90% dintre cancerele vezicale - este acel cancer la vezică „obişnuit”; carcinomul cu celule scuamoase, care înseamnă puţin sub 4% din totalul cancerelor vezicale şi adenocarcinomul, care reprezintă aproximativ 2% dintre acestea. Vezica urinară este extrem de rar şi punctul de dezvoltare a unor alte cancere cum ar fi sarcoamele şi cancerele anaplazice.
Factori de risc cancer vezică urinară
Factorii de risc frecvent incriminaţi în dezvoltarea unui cancer de vezică urinară sunt:
Fumatul
Fumatul este responsabil pentru o creştere a incidenţei de peste 5 ori a riscului de cancer la fumători comparativ cu nefumătorii
Vârsta
Marea majoritate a pacienţilor cu cancer la vezica urinară au vârste peste 65 ani. Cu toate acestea, se observă în ultimii ani o creştere alarmantă a cazurilor de cancer de vezică la tineri.
Genul
Deși apare la ambele genuri, incidenţa este mai mare de 3 ori în cazul bărbaţilor comparativ cu femeile.
Expunerea la chimicale
Expunerea la substanţe chimice folosite în industria textilelor, cauciucului, vopselurilor, etc. crește riscul de cancer la vezica urinară.
Istoricul familial de cancer de vezică urinară și infecţiile cu schistosoma (infecţie parazitară) sunt alţi factori incriminaţi în apariţia acestei afecţiuni. Ideea potrivit căreia infecţiile urinare repetitive ar mări riscul de cancer al vezicii urinare nu este susţinută de studiile epidemiologice.
Simptome cancer vezică urinară
Simptomatologia în cancerul vezicii urinare este polimorfă, dar nu specifică acestei boli. În general, pacienţii se prezintă cu hematurie (sânge în urină), dureri la emisia de urină, urinare frecventă, senzaţia de golire incompletă a vezicii, senzaţia de plenitudine a vezicii, dar fără eliminare de urină, dureri de spate. Nu sunt rare cazurile fără nici o simptomatologie în care tumorile vezicale sunt descoperite întâmplător la o ecografie de rutină.
Diagnostic cancer vezică urinară
Diagnosticul în cancerul vezicii urinare este sugerat de simptomatologie şi confirmat bioptic. Dintre procedurile care ajută la punerea diagnosticului, examenul citologic urinar poate pune în evidenţă celule tumorale în urină.
Examenul ecografic evidenţiază formaţiunea sau formaţiunile intravezicale, urmând ca aceasta să fie verificată printr-o procedură atât diagnostică, precum şi terapeutică - cistoscopia. Biopsia confirmă diagnosticul. Explorările imagistice de înaltă performanţă, Computer Tomograf, Rezonanţă Magnetică Nucleară, PET-CT, contribuie la stadializarea bolii.
Tratament cancer vezică urinară
Opţiunile terapeutice pentru cancerul de vezică urinară se discută în detaliu împreună cu pacientul. Elementul major în aprecierea terapiei optime este stadiul bolii.
Intervenția chirurgicală
Intervenţia chirurgicală este principala opţiune terapeutică în stadiile iniţiale. În tumorile superficiale, se recurge la Rezecția Tumorală Transuretrală. Acest gen de intervenţie are viză curativă, dar nu de puţine ori necesită completarea cu terapii intravezicale cum ar fi chimioterapia sau imunoterapia intravezicală.
În boala avansată, în care penetrarea tumorii depăşeşte stratul muscular, indicaţia terapeutică este de cistectomie, adică îndepărtarea în totalitate a vezicii urinare alături de ţesuturile de vecinătate. Cistectomia poate fi clasică, laparoscopică sau robotică şi include frecvent şi disecţia ganglionilor limfatici pelvini.
Cistectomia necesită însă derivația urinei fie la nivelul tegumentului, fie prin inclavarea ureterelor la nivel sigmoidian, fie prin construirea unei noi vezici urinare, în general dintr-o porţiune de intestin, fiind o procedură care poate afecta calitatea vieţii acestor pacienţi.
Chimioterapia
Chimioterapia reprezintă o opţiune terapeutică importantă în cancerul vezicii urinare.În cancerele superficiale se recurge la chimioterapia intravezicală, în vreme ce tratamentul bolii avansate sau metastatice este sistemic.
Chimioterapia sistemică este postoperatorie, atunci când intervenţia chirurgicală are viză curativă, se vorbeşte de chimioterapie adjuvantă, preoperatorie, atunci când se reconverteşte o boală iniţial neoperabilă într-una operabilă, se vorbeşte de chimioterapie neoadjuvantă şi chimioterapia paleativă pentru boala metastatică, în care viza este prelungirea supravieţuirii şi ameliorarea simptomelor.
Imunoterapia
Terapia biologică sau imunoterapia are drept target apărarea specifică antitumorală a organismului prin stimularea răspunsului imun local (la nivelul vezicii urinare) sau general.
În ceea ce priveşte stimularea răspunsului imun local, standardul terapeutic rămâne folosirea bacilului Calmette-Guerin (BCG). Acesta este un bacil atenuat similar celui răspunzător de infecţia tuberculoasă. Administrat intravezical, acesta se leagă de celulele mucoasei vezicale determinând un răspuns imun local, care are drept consecinţă distrugerea celulelor tumorale restante postoperator. Mai mult de 70% dintre pacienţi intră în remisiune după terapia cu BCG. O altă opţiune este folosirea interferonului în administrare intravezicală.
Imunooncologia reprezintă un domeniu de mare actualitate în cancerul vezicii urinare. Observaţiile mai vechi potrivit cărora vezica urinară este un organ puternic imunogen a dus la folosirea BCG încă din anii '90. În acest moment sunt în stare avansată mai multe trialuri clinice referitoare la utilizarea de virusuri oncolitice, anticorpi monoclonali sau imunomodulatori, respectiv inhibitori ai punctelor de control.
Terapia cu virusuri oncolitice recurge la virusuri modificate genetic care induc o autodistrugere a celulelor tumorale, generând un răspuns tumoral semnificativ.
Inhibitorii punctelor de control reprezintă cea mai „în vogă” imunoterapie, cu cele mai multe trialuri clinice pozitive în privința prelugirii supraviețuirii și a intervalului liber de boală. În mare, aceste proteine au drept ţintă molecule care reprezintă puncte de control şi echilibru al răspunsului imun, pe de o parte blocând moleculele inhibitorii, pe de altă parte activând moleculele proactivatorii, punând în mişcare un răspuns imunitar preexistent.
Principala țintă o reprezintă complexul de receptori PD-PDL1. Exemple de anticorpi anti PD-L1 sunt atezolizumab, durvalumab sau tremelimumab. Atezolizumabul a fost aprobat acum câțiva ani de către FDA în tratamentul cancerului metastatic de vezică urinară după eşecul chimioterapiei pe baza de platină.
Un studiu pe animale efectuat recent a arătat că entinostat, un inhibitor selectiv de HDAC1/3, atunci când este combinat cu blocarea axei PD-1, induce remisiunea completă a tumorilor la șoareci, expansiunea celulelor T specifice neoantigenului și inducerea memoriei imunologice pe termen lung.
Radioterapia
Radioterapia ca tratament pentru cancerul vezicii urinare este folosită în general în scop paleativ, într-o boală local avansată pentru controlul durerii sau al sângerării, după cum poate fi unicul mijloc terapeutic în boala metastatică.
Cancerul vezicii urinare este, aşadar, o entitate care necesită o abordare complexă din partea unei echipe multidisciplinare. În funcţie de stadiu şi de gradul de diferenţiere al tumorii, se îmbină sancţiunile chirurgicale cu chimioterapia intravezicală sau sistemică în funcţie de fiecare situaţie în parte. În boala metastatică, dezvoltarea terapiilor imune reprezintă un important pas înainte şi deschide calea perfecţionării unor noi molecule care să aducă, punctual, o creştere susţinută a supravieţuirii.
Se poate preveni cancerul vezicii urinare?
Una dintre metodele de căpătâi pentru a scădea riscul de cancer la vezica urinară este renunțarea la fumat, mai ales că aceste viciu crește riscul și pentru alte tipuri de cancer (pulmonar, oral etc.)
O altă măsură este limitarea expunerii la anumite substanțe chimice la locul de muncă, cum ar fi aminele aromatice și cloranilina. Aceste substanțe chimice pot fi găsite în produsele din industria chimică, a vopselelor și a cauciucului, precum și în vopselele de păr, fungicide, materiale plastice, fum de țigară.
Dovezile din diverse cercetări sugerează, de asemenea, că un aport zilnic mai mare de apă poate reduce riscul de cancer de vezică urinară. Recomandările prezente sunt de 2-3 litri de apă pe zi, în funcție de greutatea corporală, de gen, dar și de mediul de lucru (cine lucrează în căldură mare sau face efort fizic susținut de-a lungul zilei, trebuie să bea mai multă apă decât cineva care lucrează într-un birou, de exemplu).
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
MSD Manual – Bladder Cancer
https://www.msdmanuals.com/professional/genitourinary-disorders/genitourinary-cancers/bladder-cancer
NHS – Bladder cancer Treatment
https://www.nhs.uk/conditions/bladder-cancer/treatment/
JCI – Entinostat induces antitumor immune responses through immune editing of tumor neoantigens
https://www.jci.org/articles/view/138560
Studiul „Entinostat induces antitumor immune responses through immune editing of tumor neoantigens”, apărut în J Clin Invest. 2021;131(16):e138560. https://doi.org/10.1172/JCI138560, autori: Andrew S. Truong et al.
Te-ar mai putea interesa și...
