Cancerul ovarian - necesități și perspective
Cancerul ovarian - necesități și perspective
Cancerul ovarian - necesități și perspective
Cancerul ovarian rămâne o problemă de sănătate publică din cauza descoperirii acestei afecțiuni în stadii avansate, dar nu numai. Cauzele sunt multiple și rezidă, probabil, din lipsa simptomatologiei pentru o perioadă destul de mare de timp.
Potrivit unei analize recente, anual, apar aproximativ 239.000 de cazuri nou diagnosticate de cancer ovarian și 152.000 de decese din cauza acestui cancer în întreaga lume. În Europa, spun cercetătorii, cancerul ovarian este a cincea cea mai frecventă cauză de deces prin cancer. Prognosticul după tratament, care a rămas în mare parte neschimbat în ultimul deceniu, este slab, cu o rată de supraviețuire la 5 ani de aproximativ 45%, în parte din cauza diagnosticelor care apar într-un stadiu avansat (stadiul III sau IV) al bolii.
În ultimii ani, în abordarea cancerului ovarian avansat sau metastatic progresele sunt indiscutabile. În aceste stadii de boală avansată sau metastatică în general se recurge, în prealabil, la chimioterapie neoadjuvantă. În ciuda progreselor semnificative în chimioterapia neoadjuvantă, intervenția chirurgicală citoreductivă rămâne placa turnantă a tratamentului cancerului ovarian și, în pofida controverselor legate de utilitatea limfadenectomiei pelvine, intervenția chirurgicală în cancerul ovarian trebuie să fie cât mai extensivă.
O citoreducție cât mai bună (ceea ce înseamnă boală reziduală minimală) reprezintă premisa unei evoluții pozitive. De aceea se recomandă ca acest tip de chirurgie să fie efectuat în centre de excelență în chirurgia ovariană, care presupun echipă chirurgicală antrenată pentru intervenție chirurgicală abdominopelvină extensivă, cu rezecție maximală a peritoneului și biopsii seriate ale acestuia din locuri greu accesibile ale acestuia așa cum sunt cupolele diafragmatice sau firidele parietocolice.
Chimioterapia, importantă în tratamentul pentru cancer ovarian
În ceea ce privește terapia sistemică, standardul de aur rămâne încă chimioterapia pe bază de săruri de platină. În general, cancerul ovarian este un cancer chemosenzitiv, ceea ce înseamnă răspunsuri terapeutice semnificative la chimioterapie, de foarte multe ori cu evidențierea unui răspuns complet.
Rămâne în actualitate, de asemenea, ideea de chimioterapie intraperitoneală, care înseamnă administrare de chimioterapice direct în cavitatea abdominală, cu un răspuns terapeutic semnificativ și la paciente selecționate. Acest gen de chimioterapie nu poate fi efectuat de rutină și rămâne apanajul centrelor de înaltă performanță în această patologie.
Din păcate, în evoluție, multe cazuri de cancer ovarian devin refractare la chimioterapia clasică, ceea ce înseamnă în continuare o mare problemă din punct de vedere terapeutic. Un procent limitat de cancere ovariene sunt refractare de novo, ceea ce înseamnă că orice tentativă de chimioterapie sistemică este sortită eșecului de la bun început.
Asocierea chimioterapiei cu bevacizumab ca tratament în cancerul ovarian
În ultimii ani, studiile clinice s-au axat pe asocieri între chimioterapia standard și inhibitori ai factorului de creștere endotelial vascular (VEGF). Din această clasă de medicamente în prezent este de notorietate bevacizumab, moleculă folosită cu succes în terapia cancerului colorectal, pulmonar, mamar și renal metastatic.
Deși asocierea acestuia cu chimioterapia nu a adus beneficii semnificative în ceea ce privește supraviețuirea generală, totuși, supraviețuirea fără progresia bolii a înregistrat creșteri semnificative în cancerele ovariene inoperabile sau în cele recidivate.
Utilizarea bevacizumab în scop neoadjuvant alături de chimioterapie nu a adus beneficii semnificative în ceea ce privește rata de răspuns complet, motiv pentru care această asociere nu este recomandată de rutină decât la paciente selectate. La ora actuală, tot mai multe studii s-au axat pe inhibitori VEGF în cancerul ovarian recidivat sau refractar, cu apariția de generații noi de asemenea molecule, cu vârf de lance mai nou cediranib.
În ciuda unui răspuns terapeutic inițial foarte bun la terapia standard, imensa majoritate a cazurilor de cancer ovarian recidivează. Abordarea recidivei rămâne diferențiată în funcție de intervalul de timp scurs de la momentul intervenției chirurgicale sau de la ultimul tratament sistemic administrat.
Se menține încă alegerea intervalului minim de 6 luni de la ultima terapie pentru a caracteriza recidiva drept chemosensibilă sau chemorezistentă. Desigur, acest interval este discutabil și nu sunt argumente forte și logice de a considera boala sensibilă sau rezistentă în funcție de acest etalon, deși el se menține.
La ora actuală, odată cu perfecționarea biopsiilor lichide, și mai ales a tehnicilor de interpretare a rezultatelor, se poate identifica chemosenzitivitatea celulelor tumorale în orice moment al evoluției bolii. De asemenea, perfecționarea tehnicilor de identificare a ADN tumoral prin numărătoarea celulelor tumorale circulante, permite o identificare cu mult mai precoce a recidivei, cu mult înaintea recidivei certificată imagistic.
Un studiu de cohortă observațional, multinațional, a analizat rezultatele de tratament pentru femeile cu cancer ovarian seros sau endometrioid avansat nou diagnosticat. Dintre cele 1119 femei incluse, 66,9% aveau boală în stadiul III, 11,7% aveau o mutație BRCA dăunătoare și 26,6% primiseră bevacizumab; 40,8% și 39,3% au suferit intervenții chirurgicale primare de citoreducție (debulking) și, respectiv, intervenție citoreductivă de interval (IDS).
Dintre pacientele cu citoreducție, 55,5% nu au avut boală reziduală vizibilă; 63,9% dintre pacientele cu intervenție citoreductivă de interval nu au avut boală reziduală vizibilă. Conform răspunsurilor evaluate de medic (la prima evaluare după diagnostic și tratament), 53,2% din populația totală a avut un răspuns complet și 25,7% au avut un răspuns parțial la chimioterapie de primă linie după intervenție chirurgicală.
După mai mult de 20 de luni de urmărire, 32,9% dintre paciente se vindecaseră, 46,4% aveau boală progresivă și 20,6% decedaseră. Utilizarea bevacizumab a avut un efect pozitiv semnificativ asupra supraviețuirii globale. Un statut BRCA dăunător a avut un efect pozitiv semnificativ asupra supraviețuirii fără progresie.
Terapia target, vitală în cancerul ovarian
Terapia target a reprezentat o adevărată revoluție în cancerul ovarian. Principala țintă este reprezentată de ADN defectiv iar principalii agenți target sunt reprezentați de inhibitorii PARP cu principalul exponent al clasei olaparib. Indicația terapeutică rămâne cancerul ovarian recidivat, sensibil la platină cu mutații BRCA1 și BRCA2. În cazul terapiei de mentenanță cu olaparib, supraviețuirea fără progresia bolii a înregistrat progrese semnificative, existând paciente înalt responsive care rămân pe această terapie luni sau chiar ani de zile.
Cum la ora actuală există un adevărat boom în privința imunoterapiei în cancer, nici cancerul ovarian nu putea scăpa de atenția cuvenită. Practic, deși cancerul ovarian nu este recunoscut drept un cancer imunogen, o serie întreagă de studii clinice cercetează imunoterapia în această direcție, iar rezultatele preliminare sunt încurajatoare.
O atenție specială este acordată cancerelor ovariene refractare de novo la chimioterapie, care rămân în continuare o problemă terapeutică. În acest context, ca și în cazul cancerului mamar triplu negativ, imunoterapia ar putea deveni următorul standard terapeutic. Rămâne ca timpul să demonstreze acest lucru.
Genomica și proteomica fac ca în zilele noastre să putem ști din ce în ce mai multe despre fiecare tumoră în parte. Aceasta înseamnă o caracterizare genetică cât mai largă și terapii individualizate în funcție de tipul sau tipurile de mutație specifice fiecărui pacient, la debutul terapiei dar și pe parcursul tratamentului și schimbarea terapiei în funcție de rezistență terapeutică instalată la o moleculă sau asocieri de molecule.
Care sunt ratele de supraviețuire în cancerul ovarian?
Stadiul cancerului la diagnostic, care se referă la extinderea bolii în organism, determină opțiunile de tratament și are o influență puternică asupra duratei de supraviețuire. În general, dacă boala etse depistată numai în partea corpului unde a început, cancerul este localizat (stadiul 1). Dacă s-a răspândit într-o altă parte a corpului, stadiul este regional sau îndepărtat.
Cu cât cancerul ovarian este detectat mai devreme, cu atât pacienta are șanse mai mari de a supraviețui la cinci ani după ce a fost diagnosticată. Pentru cancerul ovarian, doar aproximativ 19% dintre cazuri sunt diagnosticate în stadii incipiente. Supraviețuirea relativă la 5 ani pentru cancerul ovarian localizat este de 91,9%. Pentru cel care s-a răspândit la distanță, supraviețuirea scade la 31%.
Se poate preveni cancerul ovarian?
Nu există metode sigure pentru prevenirea acestui cancer, dar există câteva măsuri care pot reduce riscul de a dezvolta această boală:
Atenție la factorii genetici
Dacă ai un istoric familial de cancer ovarian sau alte tipuri de cancer (cum ar fi cancerul de sân), ar trebui să îți întrebi medicul de familie despre testarea genetică pentru mutații BRCA1 și BRCA2. Identificarea acestor mutații poate ajuta la luarea unor măsuri preventive mai riguroase.
Administrarea de contraceptive orale
Utilizarea contraceptivelor orale (pilule anticoncepționale) pentru cinci sau mai mulți ani a fost asociată cu un risc redus de cancer ovarian. Totuși, acestea au alte riscuri, așa că e necesară o discuție cu medicul ginecolog înainte de a începe orice tratament.
Sarcina și alăptarea
Femeile care au avut una sau mai multe sarcini și care au alăptat au un risc mai redus de cancer ovarian.
Chirurgie preventivă
În cazuri de risc genetic crescut, unele femei aleg să își îndepărteze ovarele și trompele uterine (salpingo-ooforectomie profilactică) pentru a reduce semnificativ riscul de a dezvolta cancer ovarian.
Stil de viață sănătos
Menținerea unei greutăți corporale sănătoase, cu ajutorul unei diete echilibrate, bogate în fructe și legume, și evitarea fumatului pot contribui la reducerea riscului general de cancer.
Vizite regulate la medic
Vizitele regulate la ginecolog și discutarea oricăror simptome neobișnuite (cum ar fi balonare, dureri abdominale sau pelviene persistente, schimbări în obiceiurile de urinare) pot ajuta la detectarea timpurie a problemelor.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
National Cancer Institute - Cancer Stat Facts: Ovarian Cancer
https://seer.cancer.gov/statfacts/html/ovary.html
Oavrian Acncer Action - Targeted therapy for ovarian cancer
https://ovarian.org.uk/ovarian-cancer/patient-hub/treatment/targeted-therapies-and-ovarian-cancer/
NCBI - Real‐life data on treatment and outcomes in advanced ovarian cancer: An observational, multinational cohort study (RESPONSE trial)
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC9545328/
Studiul „Real‐life data on treatment and outcomes in advanced ovarian cancer: An observational, multinational cohort study (RESPONSE trial)”, apărut în Cancer. 2022 Aug 15; 128(16): 3080–3089. Published online 2022 Jun 17. doi: 10.1002/cncr.34350, autori: Christian Marth et al.
Te-ar mai putea interesa și...
