Cancerul mamar si sarcina: abordare si tratament
Cancerul mamar si sarcina: abordare si tratament
Cancerul mamar si sarcina: abordare si tratament
Cancerul mamar este cel mai frecvent cancer care afecteaza femeile gravide si intereseaza aproximativ 1 din 3.000 de gravide. Varsta medie la diagnostic este cuprinsa intre 32 si 38 ani.
Din punct de vedere anatomopatologic, cancerul mamar la gravide este similar cancerului mamar, in general. Din punctul de vedere al prezentei sau absentei receptorilor hormonali, cancerele mamare la gravide par sa fie fara receptori hormonali si aceasta datorita, mai degraba, cuplarii acestora cu estrogenii circulanti, al caror nivel seric este semnificativ crescut in perioada de graviditate.
Diagnostic
Se consemneaza o intarziere in diagnostic, in medie, de 5-15 luni de la momentul aparitiei simptomatologiei. Ca urmare, majoritatea cancerelor la gravide se diagnosticheaza in stadii avansate de boala. In acest context, se incurajeaza autoexaminarea sistematica a sanilor la gravide, precum si imediat dupa alaptare, pentru surprinerea precoce a oricaror modificari.
Orice modificare sesizata trebuie sa fie completata de examinari imagistice de genul ecografiei mamare, insotite in situatii bine definite de mamografie. Se recurge, in general la mamografie pentru identificarea si localizarea leziunilor "dominante" sau a leziunilor infraclinice. Orice leziune considerata suspecta se biopsiaza obligatoriu.
Prognosticul unui cancer mamar la femeile gravide este considerat apriori negativ celui de la femeile nongravide. Supravietuirea globala in cazul unui cancer mamar la gravide este inferioara cazurilor generale si aceasta este foarte probabil secundara stadiului mai avansat in care se surprinde boala.
Stadializare
Similar oricarui cancer mamar, odata diagnosticat, se impune stadializarea bolii in vederea demararii tratamentului standard conform protocoalelor terapeutice in vigoare. Daca in situatii obisnuite se recomanda de rutina examinarea generala Computer Tomografica (CT) sau PET-CT, precum si scintigrafie osoasa pentru identificarea eventualelor focare secundare ale bolii la nivelul organelor interne sau a oaselor, in cazul femeilor gravide se recomanda maxima prudenta si retinere, din cauza posibilului efect negativ al iradierii asupra produsului de conceptie.
Se stie ca expunerea la iradiere in primul trimestru de sarcina poate duce la malformatii congenitale, risc relativ de carcinogeneza, dar si retard mental. In principiu, numai daca este strict necesar se recomanda scintigrafie osoasa pentru identificarea eventualelor metastaze osoase. Caracterizarea ficatului se recomanda a se face predominat ecografic si, eventual, prin rezonanta magnetica nucleara (RMN) mai degraba decat computer tomograf (CT). Examinarea radiologica standard toracica se recomanda, in general, a se evita si efectuata doar daca este strict necesar.
Tratamentul
Urmeaza protocoalele terapeutice ale cancerului mamar in functie de stadiul clinic al bolii. Ideea potrivit careia oprirea lactatiei reprezinta un factor benefic in ameliorarea prognosticului nu este sustinuta de niciun studiu clinic si, din acest motiv, nu se recomanda. Oprirea lactatiei este necesara, insa, inaintea interventiilor chirurgicale pe san, din cauza scaderii volumului sanilor si a vascularizatiei la acest nivel.
In stadiile incipiente de cancer mamar, principala atitudine terapeutica este cea chirurgicala. Interventia chirurgicala recomandata este mastectomia radicala si nu rezectia limitata, pentru ca intotdeauna rezectia limitata trebuie urmata de radioterapie, iar radioterapia poate avea efecte nefaste asupra fatului.
In situatiile in care radioterapia este absolut necesara, aceasta se amana pana dupa momentul nasterii. Daca, postoperator, este nevoie de chimioterapie adjuvanta, aceasta nu trebuie administrata in primul trimestru de sarcina, din cauza riscului major de teratogenicitate.
Administrarea chimioterapiei dupa trimestrul intai nu are efect teratogen, dar poate fi asociata nasterii premature. In ceea ce priveste utilizarea hormonoterapiei la femeile gravide cu cancer mamar, datele sunt limitate si, in general, nu se recomanda pana la momentul nasterii.
In cancerele mamare avansate (stadiile III si IV de boala), principalele atitudini terapeutice raman terapiile sistemice gen chimioterapia si/ sau terapiile biologice si, intrucat prognosticul in asemenea cazuri este rezervat (supravietuirea mediana la 5 ani la femeile gravide cu cancer mamar, in stadiul avansat sau metastatic, este in jur de 10%), se pune problema intreruperii sarcinii, desigur, de comun acord cu pacienta si familia acesteia.
In stadiile avansate, amanarea tratamentului pana la trecerea pacientei de primul trimestru de sarcina nu este deloc cea mai buna alegere. Ca urmare, in situatia unei boli avansate sau metastatice, se recomanda intreruperea sarcinii si demararea cat mai rapida a terapiilor sistemice.
Sursa foto: Shutterstock
