Cancerul de prostată este cel mai frecvent tip de cancer întâlnit la bărbați. Evoluția acestuia este variabilă, multe cazuri având o evoluție de lungă durată și fără simptomatologie. În schimb, sunt și cancere extrem de agresive care au o evoluție severă, cu transformări histologice și instabilități genetice, care îi conferă un prognostic deosebit de rezervat,cu mortalitate semnificativă.

De foarte multă vreme se vorbește despre rolul depistării precoce în creșterea supraviețuirii în cancere cu potențial letal. În acest context, introducerea în 1994 a unei simple analize de sânge (antigenul prostatic specific) care ar fi putut identifica un cancer de prostată a devenit un element extrem de popular în materie de screening al cancerului prostatic. În decadele următoare implementării PSA, numărul pacienților diagnosticați cu cancer de prostată a crescut exponențial.

Obiectivul principal al screening-ului rămâne, însă, identificarea precoce a cancerului prostatic agresiv, obiectiv care trebuie să se materializeze în scăderea riscului de deces. La ora actuală, în statele vest-europene, peste 90% dintre cancerele prostatice sunt localizate sau local avansate și 100% dintre pacienți supraviețuiesc 5 ani sau chiar mai mult. Fără îndoială, odată cu implementarea de către Food and Drug Administration (FDA) a PSA că instrument de screening, mortalitatea prin cancerul de prostată a scăzut la jumătate.

Newsletter DOC dedicat

În ultimii ani au fost tot mai multe controverse în privința utilității testării anuale a PSA în vederea identificării cancerului de prostată. În multe situații, cancerele de prostată identificate prin screening PSA s-au dovedit cancere non-agresive și fără potențial letal. Se știe, de altfel, că peste o treime dintre bărbații cu vârste peste 70 de ani prezintă la autopsie focare de cancer de prostată. 

Biopsia de prostată pozitivă, efectuată ca urmare a unei valori crescute a PSA, poate să provoace o anxietate extrem de mare, chiar dacă e vorba de un cancer indolent. În plus nu puțini sunt pacienții care aleg terapii ce pot duce la impotență sau incontinență, cu afectare majoră a calității vieții. De foarte multe ori se aplică terapii în exces, fără a fi nevoie de acestea cu afectare majoră a pacienților.

În aceste condiții, se impune implementarea și recunoașterea de ghiduri de screening PSA, care să permită, de exemplu, identificarea bărbaților fără simptomatologie prostatică ce trebuie să facă dozare PSA, frecvența acesteia, interpretarea analizei și desigur selectarea pacienților la care se impune efectuarea biopsiei prostatice.

Recomandările actuale îndrumă către reținere în ceea ce privește screening-ului oricărui bărbat de peste 40 de ani. De asemenea, valorile crescute ale PSA nu reprezintă implicit și  motiv de biopsiere prostatică. În plus, nu orice cancer de prostată trebuie să primească terapie cu potențial agresiv.

În multe cazuri, cancerul de prostată crește lent și un PSA sub 4 ng/ml este considerat normal. În schimb, când PSA crește semnificativ într-un an, se justifică recomandarea unei biopsii. Dintre pacienții cu valori crescute ale PSA și diagnosticați cu cancer, 80% prezintă o formă indolentă de boală care adesea nu necesită tratament.

Screening-ul PSA rămâne cu beneficiu potențial la pacienții tineri, la cei cu istoric familial de cancer de prostată, la cei care prezintă mutații ale genelor BRCA1 și BRCA2. La aceștia, screening-ul trebuie să înceapă în jurul vârstei de 40-45 de ani. La pacienții vârstnici, screening-ul poate fi benefic la cei cu vârste de peste 70 de ani, care au o stare foarte bună de sănătate și o speranță de viață de peste 10 ani. 

Care sunt semnalele de alarmă ale cancerului de prostată 

În stadiul timpuriu, cancerul de prostată poate să nu cauzeze deloc simptome. Dacă este vorba despre un cancer mai avansat, acesta poate veni cu semne precum: dificultăți de urinare, o forță scăzută a jetului de urină, prezența sângelui în lichidul seminal, resimțirea unui discomfort în zona pelvină, dureri de oase, disfuncții erectile. Cauzele acestui tip de cancer nu sunt cunoscute, dar factorii de risc includ vârsta înaintată, rasa neagră, istoricul familial și obezitatea.

Sursă foto: Shutterstock