Tulburari de memorie: cum le prevenim, cauze si tratament

1. Despre memorie
   a. Ce este memoria?
   b. Tipuri de memorie
   c. Efectele negative ale degradării memoriei
2. Despre tulburările de memorie
   a. Ce sunt tulburările de memorie?
   b. Diferența dintre a uita și a avea tulburări de memorie
   c. Tipuri de tulburări de memorie
      i. Hipomnezia
      ii.  Hipermnezia
      iii. Amnezia
   d. Cele mai frecvente cauze ale tulburărilor de memorie
      i. Pierderea puterii de concentrare
      ii. Îmbătrânirea creierului
      iii. Afecțiuni cu un impact direct asupra funcționării corecte a creierului și a memoriei
   e. Diagnosticarea tulburărilor de memorie
3. Tratarea tulburărilor de memorie
   a. Eliminarea cauzelor controlabile care duc la scăderea capacității de memorare
   b. Remedii naturiste pentru îmbunătățirea memoriei
   c. Tratament medicamentos pentru stimularea activității cerebrale
4. Antrenarea creierului și a corpului pentru o memorie cât mai bună
   a. Învățarea unei limbi străine și a altor lucruri noi
   b. Jocuri logice
   c. Un stil de viață potrivit
   d. Alte metode de a antrena capacitatea de memorare
 

RECOMANDARILE EXPERTILOR DOC


Despre memorie

Memoria reprezintă capacitatea minții de a își codifică depozita și apoi recăpăta informațiile. Aceasta este vitală pentru experiențele trăite și pentru sistemul limbic, reprezentând reținerea informațiilor de-a lungul timpului, cu scopul ca acestea să ne influențeze acțiunile viitoare. Limbajul, identitatea personală și chiar și relațiile cu cei din jur se bazează pe capacitatea de memorare a creierului.

Ce este memoria?

Memoria face referire la procesele folosite pentru a dobândi, depozita, menține și, mai târziu, restabili informația. Trei mari procese au de-a face cu memoria: conficiarea, stocarea și recăpătarea. Pentru a se forma amintiri noi, informația trebuie schimbată într-o formă care poate fi stocată, iar acest lucru se petrece prin codificarea sa. Odată codificată, informația este stocată pentru folosirea ulterioară. Majoritatea informațiilor stocate sunt uitate și folosite numai atunci când ne amintim de ele pentru că avem nevoie. Procesul de recuperare a informației ne permite să ne amintim informațiile dorite.

Tipuri de memorie

Memoria poate fi clasificată după criteriul timpului astfel: memoria senzorială, memoria de scurtă durată și memoria de lungă durată. Memoria senzorială reprezintă faza incipientă a memoriei. În acest stadiu, informația senzorială este stocată pentru o perioadă scurtă de timp (de regulă o jumătate de secundă pentru informațiile vizuale și 3-4 secunde pentru informațiile auditive). Doar o parte dintre informațiile senzoriale trec la nivelul următor, întrând în categoria memoriei pe termen scurt.

Memoria pe termen scurt, cunoscută și sub denumirea de memorie activă, este, de fapt, informația de care devenim conștienți fără a ne gândi la ea. Potrivit lui Freud, acest tip de memorie poate fi considerată „mintea conștientă”. Majoritatea informațiilor stocate în memoria activă sunt menținute preț de 20-30 de secunde. Doar o parte din aceste informații trec la stadiul următor, cel al memoriei pe termen lung.

Memoria pe termen lung face referire la fluxul de informații persistente. Potrivit lui Freud, memoria pe termen lung poate fi denumită pre-conștientă sau inconștientă. Informațiile dobândite prin memoria pe termen lung nu sunt percepute, nu sunt conștientizate, însă pot fi accesate imediat ce este nevoie. Unele dintre aceste informații se redobândesc cu ușurință, însă altele sunt redobandite cu mare dificultate.

Efectele negative ale degradării memoriei

Înaintarea în vârstă precum și unele afecțiuni pot cauza degradarea memoriei. În urma degradării memoriei, calitatea vieții scade considerabil. Tulburările de memorie pot apărea începând cu vârsta de 45 de ani.

Despre tulburările de memorie

Tulburările de memorie erau, pe vremuri, considerate ca fiind normale întrucât se credea că fac parte din procesul natural de îmbătrânire. Oamenii de știință au descoperit între timp că, în mod normal, vârstnicii ar trebui să rămână la fel de capabili, chiar dacă le ia ceva mai mult timp să își amintească anumite lucruri.

Ce sunt tulburările de memorie?

Tulburările de memorie sunt de vină pentru incapacitatea temporară sau permanentă, fără cauză sau declanșate de anumiți factori, de a ne aminti anumite informații.

Diferența dintre a uita și a avea tulburări de memorie

Uitarea nu reprezintă neapărat o problemă de memorie așa că nu trebuie să ne alarmăm îndată ce observăm că mai uităm lucruri. Pe măsură ce înaintăm în vârstă, creierul nostru să străduiește să găsească informațiile stocate la un moment dat, de aceea avem tendința de a ne chinui foarte tare până când ne amintim unele lucruri.

Tulburările de memorie reprezintă, însă, o problemă mai serioasă, care trebuie tratată cu atenție. Persoanele care pun aceeași întrebare iar și iar, uitând că au primit deja răspunsul, persoanele care uită unde își pun anumite obiecte, dar și persoanele care întâmpină greutăți atunci când trebuie să își amintească lucruri la îndemână precum data nașterii sau modul în care se descuie ușa pot să sufere tulburări de memorie. 

Memoria selectivă nu este o tulburare de memorie, ci este fenomenul prin care o persoană alege în mod deliberat, chiar dacă e sau nu conștientă de asta, să își amintească doar anumite informații, în timp ce pe altele preferă să le uite.

Tipuri de tulburări de memorie

Tulburările de memorie sunt de mai multe feluri, în funcție de modul în care se manifestă, dar și de cauza care le-a declanșat.

Hipomnezia

Hipomnezia este una dintre cele mai comune tulburări de memorie. Aceasta este caracterizată de scăderea funcției mnezice, asociată înaintării în vârstă, care este responsabilă pentru cele 3 aspecte importante ale memoriei: fixarea informației, păstrarea informației și evocarea acesteia. 

În cazul problemelor precum oboseala acută ori nevroza poate apărea hipomnezia, întrucât atenția și concentrarea slăbite de oboseală au un impact direct asupra memoriei. Pacientul nu este foarte afectat de această tulburare de memorie întrucât dacă se străduiește să se concentreze, dobândește informațiile de care are nevoie. Hipomnezia apare în afectările minore ale creierului, în urma unui traumatism, a unei afecțiuni sechelare a creierului și chiar și în cazurile de oligofrenie.

Hipermnezia

Hipermnezia este excitația excesivă a memoriei și apare întodeauna ca efect secundar al unei tulburări psihice mai grave. Consumul de substanțe interzise, episoadele de manie și chiar și psihopatia paranoică pot avea drept consecință hipermnezia.

Amnezia

Amnezia este un deficit al memoriei care apare în cazul unei afecțiuni, a unei traume psihologice sau a unor daune produse creierului. Folosirea unor sedative sau a unor droguri poate declanșa, de asemenea amnezie. În funcție de daunele produse, memoria poate fi pierdută parțial sau total. Există două tipuri de amnezie:

  • Amnezia anterogradă (de fixare) – incapacitatea de a transforma amintirile pe termen scurt în unele pe termen lung
  • Amnezia retrogradă – incapacitatea de a evoca amintirile începând de la o anumită dată (de regulă este vorba despre data accidentului suferit sau a evenimentului care a declanșat amnezia)

Cele mai frecvente cauze ale tulburărilor de memorie

Fie că este vorba despre uitare ocazională ori despre pierderea memoriei pe termen scurt sau chiar pe termen lung, un lucru este cert: tulburările de memorie nu apar din senin, ci au o cauză clară.

Pierderea puterii de concentrare

Dificultățile de concentrare sunt normale și apar periodic la majoritatea oamenilor. Acestea devin o problemă atunci când sunt persistente și afectează calitatea vieții și activitatea individului. Factorii care cauzează pierderea puterii de concentrare sunt:

  • Stresul
  • Lipsa de somn
  • Depresiile
  • Factorii de mediu care influențează oxigenarea corectă a creierului (inhalarea cronică de fum, expunerea la altitudini foarte înalte fără un mecanism de presurizare, munca într-un mediu bogat în nitrogen)
  • Factori psihologici (anxietatea și depresia)

Îmbătrânirea creierului

Procesul de îmbătrânire duce la o serie de schimbări la nivelul creierului, începând de la dimensiunile acestuia, care se modifică, și până la vascularizarea și funcțiile cognitive, care se transformă. Creierul devine mai mic pe măsură ce înaintăm în vârstă, apar tulburările de memorie, riscul de demență și schimbări la nivelul neurotransmițătorilor importanți. Îmbătrânirea creierului poate fi amânată prin adoptarea unui stil de viață sănătos, o dietă echilibrată, evitarea excesului de alcool și menținerea minții alerte prin tot felul de hobby-uri și activități specifice.

Demența descrie un grup de simptome care afectează memoria, capacitatea de gândire și abilitățile sociale. Tulburările de memorie reprezintă un simptom distinctiv al demenței, fie că este vorba despre boala Alzheimer sau despre un alt tip de demență. În acest caz, pacientul întâmpină dificultăți atât la stocarea informațiilor, cât și la evocarea informațiilor depozitate în memorie.

Senilitatea este definită ca fiind slăbiciunea sau infirmitatea mintală a celor în vârstă și este asociată cu deteriorarea corpului și minții din cauza procesului natural de îmbătrânire. O serie de afecțiuni degenerative ale creierului sunt asociate cu senilitatea, printre care:

Alzheimer, Parkinson, demență vasculară, demență cu Corpi Lewy sau boală Creutzfeldt-Jacob. Senilitatea poate apărea însă și ca urmare a unei dependențe de droguri, a anxietății, a depresiei, a unui atac vascular cerebral precum și a alcoolismului ori a unei tiroidite Hashimoto.

Există o serie de factori care duc la îmbătrânirea prematură a creierului, grăbind apariția tulburărilor de memorie și instalarea demenței.

  • Accidente vasculare (un accident vascular grăbește îmbătrânirea creierului cu până la 8 ani, potrivit studiilor)
  • Diabetul zaharat (hiperglicemia accelerează neurodegenerarea, ceea ce înseamnă că pacienții care suferă de diabet de tip 2 sunt predispuși atrofiei creierului)
  • Alimentația deficitară pe termen lung (atât rezistența la insulină, cât și stresul oxidativ și inflamația cauzate de alimentația deficitară pun în pericol sănătatea creierului)
  • Excesul de alcool pe termen lung (studiile realizate pe animale au dovedit că etanolul omoară neuronii și afectează procesul de neurogeneză)
  • Medicamente cu efecte adverse (antidepresivele, antihistaminicele, anxioliticele, tranchilizantele, pastilele pentru dormit și chiar și calmantele oferite post-operatoriu pot avea asemenea efecte).

Afecțiuni cu un impact direct asupra funcționării corecte a creierului și a memoriei

Există, de asemenea, și o serie de afecțiuni care au un impact direct asupra funcționării creierului, cauzând tulburări serioase de memorie, aparent inexplicabile.

  • Hipotiroida (o tiroidă care nu funcționează cum trebuie poate mima cu succes simptomele unei forme ușoare de demență)
  • Boala Alzheimer (cea mai comună formă de demență, boala cauzează, în primul rând, probleme de memorie, iar apoi probleme de gândire și comportamentale)
  • Ateroscleroza (poate reduce aportul de sânge care ajunge la creier, afectând astfel și buna oxigenare a acestui organ; în consecință, pot apărea problemele precum tulburările de memorie)
  • Tumori craniene (mai multe zone din creier sunt implicate în procesul de stocare și evocare a amintirilor, de aceea depinde de la caz la caz dacă tumora craniană afectează sau nu memoria).
  • Afazia (tulburarea vorbirii care afectează exprimarea sau înțelegerea limbajului vorbit/ scris, apărută în urma unor leziuni care apar la nivelul creierului)
  • Coreea Huntington (cunoscută și ca Boala Huntington, este o afecțiune neurodegenerativă care determină degenerarea ireversibilă a unor porțiuni din creier)
  • Alte afecțiuni care pot cauza tulburări de memorie (hidrocefalia, boala Parkinson, neurosifilisul, demența frontotemporală)

Diagnosticarea tulburărilor de memorie

Cu cât tulburările de memorie sunt diagnosticate mai devreme, cu atât calitatea vieții pacientului va fi una mai bună. Medicul stabilește diagnosticul de tulburare de memorie în urma realizării anamnezei, dar și a unei serii de analize detaliate care ar putea identifica ce factori au declanșat problemele de memorie.

Membrii familiei și apropiații pacientului care suferă de tulburări de memorie sunt primii care ar trebui să constate aceste probleme și să meargă cu pacientul la specialist pentru stabilirea diagnosticului. Un diagnostic corect înseamnă un tratament adecvat, tratament care ar putea ameliora tulburările de memorie.

Tratarea tulburărilor de memorie

Tratamentul tulburărilor de memorie este stabilit în funcție de cauza acestora. Spre exemplu, în cazul tulburărilor de memorie apărute în urma unui tratament medicamentos, problema este reversibilă, memoria revenindu-și odată cu întreruperea tratamentului respectiv.

În cazul problemelor de memorie cauzate de deficitul nutrițional, suplimentele nutritive pot fi de ajutor. Dacă depresia este cea care a declanșat apariția tulburărilor de memorie, tratarea acesteia va remedia problema. Tratamentul poate fi, de asemenea, specific. În caz de Alzheimer, medicii recomandă medicamente care acționează direct asupra memoriei, îmbunătățind-o. 

Eliminarea cauzelor controlabile care duc la scăderea capacității de memorare

Există o serie de cauze controlabile care duc la scăderea capacității de memorare: alimentația deficitară, combaterea obezității, combaterea colesterolului mărit, tratarea aterosclerozei, evitarea stilului de viață sedentar, lipsa somnului și stresul.

Remedii naturiste pentru îmbunătățirea memoriei

Remediile naturiste au capacitatea de a îmbunătăți memoria, dacă sunt folosite cu regularitate. Printre ingredientele naturale care s-au dovedit a fi eficiente în îmbunătățirea memoriei se numără: Gingko Biloba, ginsengul, rozmarinul, salvia, ceaiul verde, migdalele, uleiul de pește.

Pe lista alimentelor care susțin activitatea creierului, îmbunătățesc memoria și sporesc capacitatea de concentrare intră: avocado, sfecla, coacăzele, broccoliul, țelina, uleiul de cocos, ciocolata neagră, gălbenușul de ou, uleiul de măsline extravirgin, legumele cu frunze verzi, somonul, turmericul, nucile, semințele, sparanghelul, spanacul și vinul roșu.

Acizii grași Omega 3 îmbunătățesc funcțiile cognitive atât în cazul tinerilor, cât și în cazul adulților și varstinicilor. Un studiu efectuat la Universitatea din Pittsburg a dovedit că suplimentele pe bază de acizi grași Omega 3 luate zilnic, timp de 6 luni, îmbunătățesc în mod considerabil memoria. Sursele naturale de Omega 3 sunt: macroul, somonul, uleiul de pește, nucile, semințele de chia, heringul, semințele de in, tonul, peștele alb, gălbenușurile de ou.

Un aport sănătos de vitamina B12 poate îmbunătăți memoria. Organismul este capabil să își procure singur această vitamină din alimentație, carnea de pasăre și cerealele de la micul dejun fiind bogate în vitamina B12. Și vitaminele E, C și D sunt asociate cu memoria bună, deficitul acestor vitamine cauzând tulburări de memorie.

Și plantele cu proprietăți medicinale pot fi un aliat de preț în menținerea creierului alert și tânăr: rozmarin, ginkgo biloba, centella asiatica, ginseng, isop de apă, rujă.

Tratament medicamentos pentru stimularea activității cerebrale

Tratamentele medicamentoase pentru stimularea activității cerebrale pot fi un aliat de preț, însă pot fi și un dușman periculos, efectele adverse ale unor medicamente de acest gen fiind îngrijorătoare. Piracetamul este un medicament care sporește activitatea creierului și facilitează procesele de învățare și memorare. Acesta este un derivat al substanței chimice din creier GABA. Cel mai comun efect advers al acestui medicament este durerea de cap.

Modafinilul a fost creat în primă fază pentru tratarea tulburărilor de somn, însă s-a dovedit ulterior că este eficient pentru sporirea puterii de concentrare. Durerea de cap și greața apar ca reacții adverse în urma administrării. Medicamentele folosite pentru tratarea ADHD sporesc nivelul de dopamină și noradrenalină, îmbunătățind capacitatea de memorare, dar tratând și schimbările bruște de stare. Aceste medicamente îmbunătățesc puterea de concentrare însă au efecte precum tahicardie, simptome specifice răcelii, dificultăți la urinare, crampe intestinale, durere în piept și dureri articulare.

Antrenarea creierului și a corpului pentru o memorie cât mai bună

Anntrenarea permanentă a creierului, dar și a corpului, mențin creierul tânăr și previn apariția tulburărilor de memorie. Dacă până acum se credea că doar exercițiile minții sunt cele care mențin memoria fără cusur, o serie de studii noi au scos la iveală legătura care există între exercițiile fizice și memorie. Zona din creier care este activă în timpul exercițiilor de aerobic este hipocampul, responsabil și pentru capacitatea de învățare și memorie. Așadar, practicând regulat un sport îți menții creierul alert.

Învățarea unei limbi străine și a altor lucruri noi

Învățarea unei limbi străine și a altor lucruri nou stimulează activitatea creierului. Pentru a-ți fortifia creierul și pentru a face legăturile neuronale și mai puternice, trebuie să înveți continuu și să îți dezvolți noi abilități. Cu cât depui mai mult efort mental pentru a învăța ceva nou, cu atât mai benefic este pentru creierul tău. Poți învăța să cânți la un instrument, să te joci un joc nou sau să faci ceva ce nu ai mai făcut niciodată.

Jocuri logice

Jocurile logice, care îți pun mintea la treabă, precum șahul, puzzle-urile ori jocurile de strategie, sunt extrem de benefice pentru creier. Apelează la asemenea jocuri cât mai des pentru a menține creierul tânăr.

Un stil de viață potrivit

O viață sănătoasă îți asigură o minte sănătoasă, deci o memorie pe măsură. Adoptă un stil de viață din care să facă parte mișcarea, alimentația potrivită, combaterea stresului și menținerea acuității minții.

Alte metode de a antrena capacitatea de memorare

Alte metode de a anatrena capacitatea de memorare a creierului:

  • Învață ceva în fiecare seară, înainte de culcare
  • Repetă cu voce tare atunci când înveți ceva
  • Renunță la fumat
  • Adoptă o dietă de tip mediteraneean
  • Dansează
  • Călătorește
  • Vopsește-ți pereții în nuanțe de roșu sau albastru
  • Citește

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

 

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
NIA - Memory, Forgetfulness, and Aging: What's Normal and What's Not?
https://www.nia.nih.gov/health/memory-forgetfulness-and-aging-whats-normal-and-whats-not
Medline Plus - Memory loss 
https://medlineplus.gov/ency/article/003257.htm

 


Te-ar mai putea interesa și...


 

 

 

DE SEZON
Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0