Tratamentele eficiente pentru monturile dureroase - interviu cu Dr. Marius Uscatu

Monturile sunt, alaturi de bataturi si unghiile incarnate, unele dintre cele mai frecvente probleme cu care se confrunta pacientii. Din nefericire, acestea sunt si destul de dureroase, ne impiedica sa mergem corect si sa purtam incaltamintea pe care o dorim.  Am discutat cu Dr. Marius Uscatu, specialist in Chirugia Gleznei si a Piciorului, despre tratamentele moderne pentru monturi.

 

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Domnule doctor, referindu-ne la zona anatomica a piciorului, care sunt cele mai frecvente probleme de sanatate ale romanilor?

Pacientii ajung cel mai des la medic din cauza urmatoarelor probleme:

  • monturi (hallux valgus);
  • dureri calcaneene (talalgii), extrem de frecvente, cauzate de supra-ponderabilitate si de efort excesiv;
  • unghia incarnata a halucelui
  • piciorul Charcot diabetic, malperforantul plantar diabetic
  • tendinopatii ale tendonului achilian, tibial posterior si ale tendoanelor fibularilor, cauzate de efortul sportiv excesiv
  • fracturi ale gleznei si ale metatarsienelor.

 

 

Tratamentul monturilor prin operatie

Dumneavoastra veniti cu o abordare moderna a tratamentului monturilor. Care sunt cele mai eficiente tratamente (si cu grad scazut de recidiva) pentru corectarea monturilor dureroase? Sunt persoane care corecteaza aceasta problema si doar din motive estetice? Ce parere aveti despre o asemenea motivatie a pacientului?

Exista doar doua tratamente ale monturilor: tratamentul conservator, de asteptare (incaltamintea larga) si tratamentul chirurgical. Interventia chirurgicala are in special un scop functional, ameliorarea durerilor si imbunatatirea mersului. Si asta deoarece operatia modifica fundamental nu numai forma anatomica dar si functia piciorului.

Prin operatie se incearca corectarea deformatiilor pana aproape de forma originara a acestuia, iar pacientii trebuie sa inteleaga ca exista un compromis estetic: nu vor mai functiona aceleasi criterii de apreciere estetice si functionale subiective de dinaintea aparitiei deformatiei sau de dinaintea interventiei corectoare: piciorul se poate lati in zona articulatiei degetului mare, din cauza repozitionarii capului metatarsian deasupra sesamoidelor, functionalitatea poate fi alterata usor mai ales in ceea ce priveste mobilitatea articulatiei degetului mare.

Principala motivatie care trebuie sa aduca pacientul in fata deciziei de a se opera este durerea. Unele paciente sunt motivate de criterii exclusiv estetice (forma piciorului, relatia de lungime dintre degete, dorinta fireasca de a purta o incaltaminte eleganta), facand abstractie de singurul criteriu obiectiv de apreciere  a corectiei deformatiei, si anume rezultatul functional. Se impune firesc intrebarea: este corect, moral, benefic, etic/deontologic de a opera un picior foarte deformat, dar nedureros (gestionabil printr-o incaltaminte adecvata, extra-larga) si sa se obtina un picior perfect restabilit estetic, dar uneori imperfect functional? Raspunsul este dificil de precizat si presupune cunoasterea complexitatii extraordinare a problemelor ante-piciorului. Problema reala este cea a predictibilitatii rezultatului final, care este dificil de estimat. Pacienta care nu intelege prevalenta criteriului functional asupra celui estetic trebuie sa evite interventia corectoare a deformatiei, deoarece risca un grad important de nemultumire subiectiva.

Indicatia chirurgicala nu este legata de marimea deformatiei sau de varsta pacientei, ci numai de importanta suferintei: dureri, dificultate la incaltat si la mers. Agravarea deformatiei complica interventia, iar complicatiile inerente (metatarsalgii, grife si luxatii digitale) fac necesara o chirurgie mai laborioasa, de tip global. Chirurgul specializat in patologia ante-piciorului are tendinta de a privilegia tratarea cazurilor "speciale": corectia deformatiilor severe, ultra-severe, corectia esecurilor si a recidivelor, chiar cu riscul de a "neglija" deformatiile minore. Nu este vorba totusi despre amanarea  interventiei, ci mai curand de alegerea momentului optim. Micile deformatii nu trebuie totusi neglijate, mai ales daca determina un prejudiciu functional semnificativ, cuantificat prin examinare clinica. Rezultatul final depinde de marimea deformatiei: cu cat piciorul este mai sever deformat (complicatiile mai importante), cu atat rezultatele sunt mai modeste din punct de vedere functional (datorita modificarilor ireversibile aparute la nivel articular).

 

Tratamentul monturilor prin orteze

Am observat ca, in ultima vreme, sunt promovate intens pe internet diverse orteze pentru corectarea monturilor, insa cat de eficiente sunt acestea (avand in vedere ca deformatia este deja fixata). Nu cumva ele sunt si periculoase, generand un alt tip de patologie a labei piciorului? Daca da, ce se intampla, ce ar fi de facut?

Producatorii dispozitivelor si majoritatea ortopezilor afirma ca "orteza pentru hallux valgus" stopeaza evolutia si chiar corecteaza deformatia. Parerea mea este ca acest tip de orteze ar trebui strict interzise si am pornit deja multiple demersuri in acest sens (notificari la Ministerul Sanatatii, CNAS, Agentia Nationala a Medicamentului etc etc), cu succes partial (am reusit eliminarea acestor orori de pe lista de produse compensate CNAS).

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Sustin acest lucru fiindca orteza actioneaza doar asupra degetului mare (halucele), fortand redresarea acestuia. Practic, halucele se deplaseaza in mod secundar si doar pentru ca este obligat, prin deplasarea primului metatarsian (metatarsus primus varus), avand efectul invers celui scontat: mareste deplasarea primului metatarsian si agraveaza proeminenta (montul). In plus, creste presiunea articulara metatarso-haluciana, distrugand cartilajul articular (artroza, hallux rigidus).

 

Sursa foto: Shutterstock

Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 1