Sindromul cancerului ereditar mamar si ovarian (HBOC)

Ne putem gandi la un asemenea sindrom ori de cate ori exista in cadrul aceleiasi familii mai multe cazuri de cancer mamar si/sau ovarian.

Cand exista suspiciunea unui cancer mamar si/ sau ovarian?

Probabilitatea unui cancer ereditar creste ori de cate ori intalnim una sau mai multe femei din cadrul aceleiasi familii diagnosticate la varsta tanara (interval de varsta sub 45 ani) sau cu istoric intrafamilial de cancer de genul cancerului de prostata, pancreas sau melanom malign. De asemenea, femeile diagnosticate cu un al doilea cancer mamar la nivelul sanului anterior bolnav sau in sanul contralateral, sau cele cu dubla localizare a cancerului san si respectiv ovar. Rudele directe ale unui barbat diagnosticat cu cancer mamar (fiica) sau istoric intrafamilial de cancer mamar, ovarian si/sau pancreas reprezinta, de asemenea, premise ale riscului crescut de a prezenta un cancer ereditar.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Cu toate ca neoplaziile ereditare reprezinta doar 1% din totalul cancerelor mamare si, respectiv, ovariene, marea lor majoritate avand un caracter sporadic, este important ca aceasta entitate sa poata fi determinata prin teste preliminare pentru ca, odata diagnosticat un asemenea sindrom, sa se poata lua masuri profilactice. Fie in sensul unui control mult mai strict al pacientei, fie prin masuri radicale in scop profilactic.

In majoritatea cancerelor ereditare intalnim preponderent mutatii ale genelor BRCA1 si, respectiv, BRCA 2. De asemenea, mai rar, se regasesc mutatii ale unor gene supresoare gen TP53, PTEN, CDH1, ATM, PALB, CHEK 2 s.a.m.d. La ora actuala, sunt disponibile inclusiv in Romania baterii de analize de laborator de la cele mai simple, care determina mutatiile cele mai frecvente (BRCA1 si BRCA2), pana la unele mai complexe, care determina mutatii ale unui numar de 25 de gene.

Barbatii cu aceste mutatii prezinta un risc suplimentar de cancer mamar si de prostata. De asemenea, exista o crestere moderata a riscului de aparitie a unui cancer de pancreas sau melanom la purtatorii unor asemenea mutatii.

O aplicatie actuala a determinarii mutatiilor genetice se adreseaza cuplurilor care doresc sa aiba copii, in situatia in care unul dintre parteneri este purtator al unor asemenea mutatii si, ca urmare, riscul unui cancer ereditar la produsul de conceptie este mare. 

Diagnosticul genetic preimplantare (PGD) este o procedura medicala ce se efectueaza concomitent cu fertilizarea in vitro (IVF). Un ovul este recoltat si, ulterior, fertilizat in vitro. In momentul in care marimea produsului de conceptie este echivalentul aproximativ a 8 celule (deci foarte devreme in evolutie) se recolteaza una dintre celulele embrionare si se testeaza pentru aceste mutatii. Viitorii parinti pot, ulterior, sa decida implantarea embrionului fara mutatii, la nivelul uterului.

Cat de frecvent este HBOC?

Majoritatea cancerelor mamare si ovariene sunt sporadice, adica sunt urmarea nesansei si fara o cauza cunoscuta. La ora actuala, se estimeaza ca mai putin de 1% din populatie prezinta o mutatie BRCA1 sau BRCA2 si doar aproximativ 10-15% din cancerele mamare diagnosticate prezinta mutatii ale acestor gene. Procentul este aproape dublu la femeile diagnosticate cu cancer mamar triplu negativ sub varsta de 60 ani.

Entitatea de cancer triplu negativ este o forma aparte de cancer mamar, cu prognostic mai prost si cu evolutie mai agresiva comparativ cu restul cancerelor mamare. Aceastea nu prezinta receptori hormonali si nici nu au exprimata gena HER2 la nivelul celulelor tumorale. Avand in vedere procentul mare de prezenta a mutatiilor BRCA la acest tip de cancer, ghidurile internationale recomanda indrumarea femeilor triplu negative catre consiliere si testare genetica.

De asemenea, cu cat sunt mai multe cazuri de cancer mamar si ovarian intr-o familie pe aceeasi linie, cu atat probabilitatea de diagnostic al unui sindrom ereditar este mai mare. Se estimeaza ca la familiile cu mai mult de 4 cazuri de cancer mamar diagnosticate pana in 60 ani, sansa unui HBOC este de aproximativ 80%. Prin comparatie, probabilitatea unui HBOC este sub 10% in situatia unui singur caz de cancer mamar diagnosticat pana la 50 ani.

Pentru femeile cu un diagnostic anterior de cancer mamar sau ovarian si /sau istoric familial de cancer mamar sau ovarian, s-au stabilit criterii internationale unanim acceptate de recomandare a testarilor genetice. In acest sens, testarea genetica trebuie recomandata daca o persoana sau o familie intruneste unul sau mai multe din urmatoarele criterii:

•    un mebru al familiei prezinta o mutatie cunoscuta BRCA1 sau BRCA2 sau mutatie a unor alte gene de risc, 
•    istoric personal de cancer mamar sub 45 ani, 
•    sau cancer mamar diagnosticat la 50 ani sau sub aceasta varsta, dar cu un al doilea cancer in acelasi san sau in sanul contralateral. 
•    De asemenea, istoric familial de cancer si una sau mai multe rude de grad 1, 2 sau 3 de aceeasi parte, indiferent de varsta, la diagnostic. 
•    Nu in ultimul rand, cancerul mamar triplu negativ diagnosticat pana in varsta de 60 de ani, cancerul mamar de orice tip, dar cu istoric familial de aceeasi parte de cancer mamar, ovarian, prostata, pancreas si istoric personal de cancer ovarian sunt, de asemenea, motive pentru testare genetica.
•    Prin, extrapolare istoricul personal de cancer prostata sau pancreas, dar cu istoric familial de cancer mamar, indeosebi sub 50 ani la diagnostic, sau cancer ovarian reprezinta un alt motiv pentru testari genetice.

Cum se poate identifica cancerul ereditar mamar si ovarian (HBOC)

Mutatiile BRCA 1 si BRCA 2 pot fi identificate printr-un simplu test sangvin sau salivar. Deoarece majoritatea cancerelor mamare si ovariene sunt sporadice, adica aparute prin hazard, fara o cauza cunoscuta, testarea genetica se recomanda doar persoanelor cu istoric personal si/sau familial care sugereaza HBOC. Nu exista argumente pentru testarea BRCA de screening la intreaga populatie feminina.

In timp ce secventierea genetica standard identifica majoritatea mutatiilor, exista o serie de mutatii numite rearanjari, si aici intra deletiile si duplicarile BRCA1 si BRCA2 care, de asemenea, cresc riscul acestor cancere.

In acest moment, sunt disponibile teste complexe care includ si rearanjarile BRCA1 si BRCA2. Chiar daca rezultatul testarii genetice initiale BRCA 1 si BRCA2 este negativ, aceasta insemnand ca nu au fost depistate mutatii sau variante cu semnificatie incerta, se poate recurge la teste suplimentare de diagnostic.

In acest moment, se pot determina mutatii pe un panel de gene cuprins intre 6 si 40, indicatia derivand din istoricul personal si familial de boala. Orice modificare genetica identificata va trebui discutata cu medicul curant si cu medicul genetician si va trebui sa conduca la o supraveghere intensiva, pe un plan bine stabilit, sau la masuri de profilaxie medicamentoasa sau chirurgicala.

 

 

Care este riscul de cancer asociat HBOC?

Riscul de cancer mamar de-a lungul vietii este cuprins intre 50 si 85%, cu un nivel de risc de 30-50% pana in varsta de 50 ani.

Riscul de cancer ovarian estimat este de 25-50%, in cazul mutatiilor BRCA 1, si de 15-30%, in cazul mutatiilor BRCA2.

Riscul de cancer mamar contralateral este de 40-60%.

Barbatii diagnosticati cu mutatii BRCA2 prezinta un risc semnificativ crescut de a dezvolta un cancer de prostata agresiv inaintea varstei de 65 ani, motiv pentru care screeningul trebuie demarat in jurul varstei de 40 de ani.

Atat femeile, cat si barbatii cu mutatii ale genei BRCA2 prezinta un risc mai mare de a dezvolta alte tipuri de cancer printre care melanonul, cancerul de pancreas, stomac, esofag sau de cai biliare. Mutatiile altor gene in afara BRCA sunt asociate cu un risc crescut de a dezvolta cancer mamar, dar si alte cancere, cum sunt de pilda sindroamele Li-Fraumeni (mutatii gena TP53), Cowden (mutatii ale genei PTEN), etc.

Cum reducem riscurile

Reducerea riscului de a dezvolta un cancer mamar si/sau ovarian in conditiile unei mutatii BRCA cunoscute poate fi realizata in mai multe feluri. Atitudinea cea mai agresiva este mastectomia profilactica, adica indepartarea chirurgicala a ambilor sani. Deoarece doar 3% din cancerele mamare asociate mutatiilor BRCA sunt diagnosticate sub 30 ani, procedura chirurgicala se recomanda dupa aceasta varsta.

Riscul de cancer ovarian este redus aproape de 0 in conditiile unei salpingo-ovarectomii, adica indepartarea chirurgicala a ovarelor si a trompelor. Daca o asemenea procedura este efectuata in premenopauza, riscul de cancer mamar este, de asemenea, scazut cu peste 50%.

Decizia pentru interventia chirurgicala profilactica mamara si /sau ovariana este personala si se ia in deplina cunostinta de cauza dupa consultul medical si consultul genetic prin cunoasterea beneficiilor si a riscurilor, tinand cont de starea sanatatii, de mutatiile BRCA si de istoricul familial de cancer.

Chemopreventia, adica folosirea unor medicamente in vederea scaderii riscului de cancer, este o alta procedura recomandata. Un exemplu este folosirea Tamoxifen in administrare zilnica pentru 5 ani, la femeile cu risc crescut de a dezvolta un cancer mamar. Reducerea riscului estimata este de peste 50%. Folosirea contraceptivelor orale timp de 5 ani in situatii punctuale de mutatii BRCA 1 sau BRCA2 scade riscul de cancer ovarian aproximativ cu 50%, dar poate creste riscul de cancer mamar.

Alternativa la chemopreventie si chirurgie ramane screeningul. Acesta inseamna autopalparea sanilor lunar, incepand cu varsta de 18 ani, examinarea clinica anuala a sanilor incepand cu varsta de 25-30 ani, examen RMN mamar bilateral incepand cu 25 ani si, alternativ, cu mamografia odata la 6 luni, dupa 30 de ani.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

De asemenea, examinarea clinica genitala, ecografia transvaginala si dozarea serica a CA 125 semestrial, incepand cu 30 ani. Cu toate aceste proceduri, din pacate, cancerul ovarian nu poate fi depistat intotdeauna in stadii precoce. Din acest motiv, ovarectomia profilactica ramane cea mai buna optiune dupa varsta de 40 ani sau dupa sarcina.

 

Sursa foto: Shutterstock

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0