Erupția dentară: când le ies dinții copiilor?

Erupția dentară, sau  se referă la procesul prin care dințișorii celui mic străpung gingiile și începe să fie vizibili. Procesul erupției și dezvoltării ocluziei durează între 13 și 15 ani, excluzând molarii de minte. 

Intervalul de erupție

Primii dinți temporari erup în jurul vârstei de 6 luni, în timp cei ultimii dinți temporari erup în jurul vârstei de 30 de luni. Se consideră normal și atunci când intervalul de erupție pentru primii dinți este cuprins între lunile 4 și 10, iar, pentru ultimii dinți, între lunile 20 și 36. În schimb, erupțiile întârziate sunt cele atunci când primul dinte erupe după vârsta de 1 an, iar ultimul dinte, după vârsta de 3 ani. Este important de reținut că, în multe cazuri, erupțiile dentare urmează un tipar moștenit genetic, așadar dacă știi că primii tăi dinți au erupt mai târziu, este posibil ca același lucru să se întâmple și în cazul copilului.

Ordinea de erupție a dinților de lapte:

  • Incisivii centrali: între 6 și 12 și luni
  • Incisivii laterali: între 9 și 16 luni
  • Caninii: între 16 și 23 de luni
  • Molarii principali: între 13 și 19 luni
  • Molarii secundari: între 22 și 24 de luni

Între 6 și 12 ani, rădăcinile celor 20 de dinți de lapte se degenerează, ceea ce va permite înlocuirea acestora cu 32 de dinți adulți, sau definitive. Molarii terțiari, sau măselele de minte, nu au o versiune temporară și erup, de regulă, în perioada adolescenței târzii. Din cauza proastei orientări de erupție sau a tendinței de a înghesui ceilalți dinți, molarii de minte sunt adesea scoși, ei neservind niciun rol în procesul de masticație. 

O situație relativ rară, numită erupție dentară natală, se caracterizează prin prezența unui dinte în gura celui mic, chiar de la naștere. Incidența acestui eveniment este de 1 la aproximativ 2000-3000 de nașteri naturale. De obicei, acest dinte singular are un aspect ușor malformat și nu afectează, în niciun fel, sănătatea noului născut. Rareori, prezența acestui dinte la naștere poate fi unul dintre câteva particularități ale fătului, care pot indica prezența unui sindrom. În acest caz, este important de consultat un medic pediatru sau genetician. Dintele natal este, de obicei, slab prins de gingii și poate fi scos chiar înainte de externare, pentru a evita înghițirea accidentală a acestuia de către bebeluș. 

Semne și simptome

Simptomele erupției dentare apar, de obicei, la câteva zile înainte de erupția propriu-zisă. Unii bebeluși resimt un disconfort mai puternic la momentul erupției față de alții. La cei mai mulți copii, singurele simptome care preced erupția dinților temporari sunt disconfortul mandibular, creșterea fluxului salivar și dorința copilului de a introduce în gură degetele sau diferite obiecte pe care le are la îndemână. Așadar, semnele generale care se pot asocia cu erupția dinților temporary sunt următoarele: 

  • Stare de iritabilitate și neliniște
  • Stare de agitație
  • Somn neliniștit, adesea cu treziri repetate în cursul nopții
  • Inapetență (lipsa poftei de mâncare) 
  • Creșterea ingerării de lichide, cauzată de sete excesivă

Pe măsură ce dintele se deplasează spre suprafața gingiei, zona se poate înroși sau inflama. Uneori, o capsulă cu fluid, asemănătoare cu o beșică, poate apărea pe suprafața gingiei. O parte dintre dințișori pot fi mai sensibili la momentul erupției. De exemplu, molarii mai mari pot produce un discomfort mai mare, cauzat de suprafața mai mare din gingie pe care trebuie să o ”taie” pentru a ieși la suprafață. La polul opus, incisivilor, datorită formei ascuțite, le este mai ușor să străpungă gingia față de molari. 

Cu excepția erupției molarilor de minte, erupția dinților definitivi nu cauzează un discomfort major, în majoritatea cazurilor. Erupția dentară nu poate să producă: febră mare, de peste 37.5 grade Celsius, diaree, vărsături, erupții cutanate, semne și simptome de viroză respiratorie. În cazul în care apar asemenea simptome, este esențial să contactezi medicul de urgență sau să mergi la spital.  

Calmarea iritației gingivale și a eventualelor dureri se face prin masaj local gingival (frecarea gingiilor cu un pansament steril, înmuiat în apă rece sau folosirea unor jucării speciale pentru calmarea senzației de mâncărime), precum și aplicații topice de preparate medicamentoase. 

Curățarea și îngrijirea dinților de lapte

Igiena orală poate începe chiar înaintea primei erupții. Cu o bucățică de material moale și curată sau o bavetă, curăță gingiile celui mic, printr-un masaj blând, de două ori pe zi. Poți folosi aceeași bavetă cu care ai curățat fața și mâinile bebelușului. 

Fluorul este o substanță cu eficiență dovedită în reducerea riscului de apariție a cariilor, așadar, te poți consulta cu medical stomatolog în privința utilizării unei paste de dinți pe bază de fluor, odată ce dințișorii celui mic au erupt. Atenție, însă, la faptul că excesul de fluor poate cauza apariția fluorozei dentare, care înseamnă depășirea cantității totale de fluor tolerate de corp. Dinții temporari sunt cei mai vulnerabili în primii 3 ani de viață ai copilului. Din acest motiv, majoritatea pastelor de dinți pe bază de fluor nu sunt considerate sigure pentru bebeluși și copiii sub 3 ani. 

Durerile și iritațiile gingivale pot fi diminuate prin aplicarea unui gel sau unguent special pentru gingiile celor mici, pe bază de polivinilipirolidonă. Nu se recomandă culcarea celui mic cu biberonul, pentru a consuma lapte în continuare, în pătuț. De asemenea,  este important de reținut că laptele praf, laptele matern, cel de vacă și cel de soia, precum și sucurile naturale sunt associate cu riscul de carii, așadar se impune o minima igienă orală a celui mic după fiecare alăptare/masă lichidă. 

Dinții definitivi 

La fel ca în cazul dinților temporari, apariția dinților permanenți diferă de la copil la copil. În general, ordinea de erupție este următoarea: 
- primii molari 6-7 ani;
- incisivii centrali 6-8 ani;
- incisivii laterali 7-8 ani; 
- caninii  și premolarii 9-13 ani; 
- molarii secundari 11-13 ani;
- molarii de minte 18-25 ani.

În perioada schimbării dinților temporari (de lapte) cu dinții definitivi nu mai au loc fenomene inflamatorii la fel de importante ca în timpul erupției dinților temporari (frison, febră, agitație psiho-motorie, insomnii, scăderea apetitului etc.). Pentru mai multe detalii legate de situația copilului dumneavoastră, adresați-vă medicului stomatolog. 

 

 

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
NHS - https://www.nhs.uk/
https://www.nhs.uk/conditions/pregnancy-and-baby/teething-and-tooth-care/

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0