Herpangina, boala copilariei cauzata de virusul Coxsackie
Herpangina, boala copilariei cauzata de virusul Coxsackie
Herpangina, boala copilariei cauzata de virusul Coxsackie
Herpangina este o afecțiune cauzată de diferite tipuri de enterovirusuri și observată cel mai frecvent la copiii mici, în general între 3 și 10 ani. Boala se manifestă prin bășici și afte care apar în cavitatea bucală, mai ales la baza gâtului și pe cerul gurii. Printre manifestările acestei afecțiuni se numără și febra, durerile în gât și cele de cap.
Asemănătoare cu boala mână-gură-picior, herpangina afectează în general copiii.
Cauze herpangina
În cele mai multe cazuri, herpangina este cauzată de infecția cu virusul Coxsackie de tip A. Totuși, sunt și situații în care herpangina este provocată de un virus, precum Coxsackie de grupa B, enterovirus sau chiar echovirus.
Acești viruși sunt obișnuiți și se răspândesc prin contact de la om la om, prin obiecte contaminate, precum mânerele ușilor și tacâmurile, prin picături. O boală comună legată de herpangină este boala gură-mână-picior, care este cauzată de virusul coxsackie A16 și de enterovirusul 71. Enterovirusul 71 a fost responsabil pentru mai multe focare în Asia de Est și de Sud-Est și este asociat cu encefalita.
Boala gură-mână-picior este foarte asemănătoare cu herpangina, provocând simptome similare, inclusiv răni și leziuni. Este important de menționat că parcursul acestor boli sunt destul de asemănătoare. La fel ca herpangina, boala mână-gură-picior tinde să afecteze copiii mai mici, dar poate, de asemenea, mai rar, să afecteze copiii mai mari și adulții. Simptomele bolii mână-gură-picior la adulți pot fi destul de severe, dar complicațiile apar rar. Virusul poate provoca inflamații la nivelul inimii, plămânilor și creierului, care pot fi foarte grave.
Herpangina este o afecțiune foarte contagioasă, fiind transmisă mai ales în prima săptămână de la infectare. În general, transmiterea virusului se face pe cale fecală, însă el poate fi luat și prin inhalarea particulelor de salivă ale pacientului infectat, în urma strănutului sau tusei.
Herpangina este de obicei o boală ușoară și autolimitată. Deși majoritatea copiilor care dezvoltă herpangină se recuperează, boala poate duce la complicații ale sistemului nervos central și insuficiență cardiopulmonară. De-a lungul timpului, au fost raportate decese asociate cu herpangină, în special la sugarii cu vârsta cuprinsă între 6-11 luni.
În special, herpangina a fost asociată cu afectarea sarcinii. Un studiu mai vechi, populațional din Taiwan, pe 242 de femei însărcinate cu herpangină, a constatat un risc asociat de 2,29 ori mai mare pentru greutate mică la naștere, risc de 1,67 ori mai mare pentru naștere prematură și risc de 1,63 ori mai mare pentru greutate mică pentru gestațională.
Factori de risc herpangină
Copiii mai mici de 5 ani sunt în special expuși riscului de a contracta unul dintre virusurile care cauzează herpangina. Copiii care se află în colectivitate, la grădiniță, la creșă sau în tabere, sunt de asemenea predispuși acestei afecțiuni.
Simptome herpangină
- Bășici/ afte în gură, mai ales la baza gâtului, dar și pe cerul gurii – acestea apar la 1-2 zile după infectare, au marginile roșii, interiorul de culoare gri și dispar în cel mult 7 zile
- Dureri de cap
- Febră mare (poate ajunge la 41 grade Celsius extrem de repede)
- Durere în gât
- Pierderea apetitului
- Dificultăți la înghițire
- Vărsături – mai ales la copiii mai mici de 1 an
- Inflamarea ganglionilor limfatici
Herpangina este diferită de alte afecțiuni similare din cauza veziculelor mici, care se formează pe partea din spate a gâtului. Acestea vor începe să apară în două zile de la infecția inițială. Leziunile, denumite macule eritematoase, se dezvoltă spre partea din spate a gurii și a gâtului. Ele sunt de obicei de culoare roșu deschis și, în majoritatea cazurilor, au mai puțin de jumătate de centimetru diametru. Apoi veziculele pot fi de obicei distinse prin culoarea lor gri deschis și marginea roșie. Acestea pot fi confundate cu ulcere bucale aftoase.
Copilul trebuie dus de urgență la medic dacă febra nu scade, indiferent de măsurile luate de părinte, dacă ulcerațiile din cavitatea bucală nu dispar în 5 zile sau dacă apar simptome ale deshidratării (uscăciunea gurii, oboseală, reducerea volumului de urină, urina închisă la culoare, paloarea feței).
Diagnostic herpangină
Medicul pediatru poate diagnostica această afecțiune prin simpla examinare a celui mic. Asta pentru că leziunile și veziculele din cavitatea bucală care apar pe fondul acestei boli sunt ușor identificabile.
Nu sunt necesare analize de sânge sau alte teste pentru depistarea herpanginei.
Tratament herpangina
Herpangina va trece de la sine, odată ce organismul va elimina virusul. Fiind o infecție virală, tratamentul cu antibiotice nu este de ajutor. Totuși, se folosește tratamentul simptomatic, pentru reducerea febrei, dar și pentru ameliorarea durerilor ori pentru prevenirea deshidratării.
Ibuprofenul și acetaminofenul pot fi administrate de medic pentru reducerea febrei și a disconfortului. Acidul acetilsalicilic este interzis, întrucât poate cauza sindromul Reye dacă e administrat copiilor și adolescenților.
Cremele și soluțiile pe bază de anestezic pot fi folosite pentru ameliorarea durerilor și disconfortului cauzat de bubițele din gura pacientului. Hidratarea este și ea foarte importantă pentru pacientul cu herpangină. Se recomandă consumul de apă, ceaiuri și supe, însă e contraindicat consumul de citrice și sucuri din fructe citrice, acestea fiind foarte acide, ceea ce înseamnă că sporesc disconfortul resimțit la nivelul bășicilor și aftelor.
Regim alimentar în herpangină
Din cauza rănilor și veziculelor din gură și gât este posibil ca micii pacienții să se confrunte cu lipsa poftei de mâncare. De aceea, pe lângă lichidele de care ți-am menționat mai sus, este important să ai grijă și ce alimente se oferă. Alimentele și băuturile pe care le-ar putea consuma când are herpangină sunt:
- Produse lactate reci (lapte).
- Băuturi electrolitice.
- Înghețată.
- Alimente moi, fade.
- Evită alimentele sărate, picante, prăjite, fierbinți sau acide precum sucul de portocale și chipsurile de cartofi.
Prevenire herpangină
Respectarea regulilor de igienă este esențială pentru reducerea riscului de herpangina. Învață-ți copilul să se spele pe mâini de mai multe ori de-a lungul zilei, însă mai ales după ce folosește toaleta și înainte de a mânca. Dacă cel mic suferă de herpangină, învață-l să se spele des pe mâini și să își pună mâna la gură când strănută sau tușește. Dezinfectează suprafețele cu care intra în contact, pentru a reduce riscul de răspândire a virusului.
Hainele murdare, cearșafurile și prosoapele folosite sau purtate de persoanele diagnosticate de herpangină trebuie spălate la o temperatură foarte ridicată. Este important ca de fiecare dată copilul să-și acopere nasul și gura în timp ce tușește sau strănută. De altfel, nicio persoană nu trebuie să împartă farfuria, cana sau paharul, prosopul sau lenjeria de pat cu cineva care este sau a fost recent bolnav de herpangină.
Trebuie evitate rănirea veziculelor, deoarece lichidul din ele conține virusul. De asemenea, copilul diagnosticat cu herpangină trebuie ținut acasă câteva zile, chiar o săptămână, astfel încât să nu răspândească virusul copiilor cu care intră în contact.
Ce remedii se recomandă în herpangină?
Există câteva remedii la domiciliu pe care le poți folosi pentru tratarea herpanginei, care vizează mai ales atenuarea durerii cauzate de ulcere bucale sau durerile în gât. Cel mai cunoscut remediu este utilizarea gheței. Aplică bucăți de gheață pe zona afectată timp de cel puțin 10 minute de două ori pe zi. Acest lucru ar trebui să ajute la ameliorarea umflăturii și la reducerea durerii. După trecerea herpanginei, gargara cu apă sărată poate ajuta ca veziculele bucale să se vindece.
De regulă, herpangina se vindecă după o săptămână până la 10 zile. Dacă observi că starea copilului nu se ameliorează după acest interval de timp, este important să mergi cu el la medicul de familie.
Chiar dacă al tău copil ar putea să nu prezinte simptome, ar putea să fie contagios timp de trei până la opt săptămâni după infectare. Chiar dacă al tău copil s-a îmbolnăvit de herpangină și își revine, asta nu înseamnă că nu se va mai îmbolnăvi vreodată.
Complicațiile herpanginei
Cea mai comună complicație a herpanginei este deshidratarea. De aceea, pacientul trebuie să se hidrateze corespunzător, în ciuda durerii pe care o resimte. Complicațiile apar din cauza vârstei mici a pacienților și infecției cu EV-71, cel mai adesea manifestându-se ca meningită sau encefalită. Mai rar, pot fi observate boli asemănătoare poliomielitei (paralizie acută flască), cu recuperare prelungită.
Cele mai severe complicații și mortalitatea au fost asociate cu infecțiile cu EV-71, cu insuficiență cardiopulmonară din cauza edemului pulmonar neurogen și/sau hemoragiei legate de encefalita severă; acesta din urmă este asociat cu o mortalitate ridicată.
Consecințele pe termen lung ale bolii severe pot include nevoia de suplimentare cronică cu oxigen sau ventilație mecanică, disfagie care necesită alimentație enterică și tulburări cognitive și musculo-scheletale cronice.
Un studiu chinez mai vechi arată că un risc crescut de îmbolnăvire îl reprezintă locurile de joacă și de expunerea în spații publice aglomerate. Același studiu a constatat o corelație semnificativă a bunelor practici de igienă a mâinilor cu incidența redusă a bolii.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursa foto: Shutterstock
Bibliografie:
National Library of Medicine - Herpangina
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK507792/
Stanford Medicine - Herpangina in Children
https://www.stanfordchildrens.org/en/topic/default?id=herpangina-in-children-90-P01855
Te-ar mai putea interesa și...
