Ai un copil preferat? Ce efecte are acest lucru asupra fratilor sai si cum poti reduce impactul negativ

Unii parinti recunosc ca au un preferat, altii nu o fac, insa o simt. Specialistii sustin ca nu e in neregula ca parintele sa aiba un preferat, atat timp cat nu il favorizeaza in vreun fel pe acesta. Iata cum sunt afectati ceilalti copii atunci cand mama sau tatal il prefera in mod evident pe unul dintre frati!

Studiile arata ca perceptia pe care o are copilul asupra preferintelor parintilor il poate afecta foarte tare. De pilda, cercetarile facute in domeniu arata ca riscul de a adopta un comportament rebel, de a consuma abuziv alcool sau droguri este mai mare in randul copiilor care au simtit ca parintele prefera un alt frate, nu pe el.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Totodata, cele mai multe certuri si tensiuni in relatia dintre parinte si copil apar din cauza ca cel din urma suspecteaza ca parintele prefera alt copil, nu pe el. Aceasta situatie neplacuta apare chiar si atunci cand parintele nu isi recunoaste preferintele, ba chiar se straduieste sa nu arate ca are un favorit. Copiii sunt, insa, foarte intuitivi si inteleg rapid daca adultii prefera un anumit copil.

Impactul negativ este mai mare si daca alti membrii ai familiei marginalizeaza copilul care simte ca nu este favorit. Daca insa celelalte rude, inclusiv fratii, nu fac diferente majore, copilul nu va resimti atat de tare efectele negative ale constientizarii faptului ca mama sau tatal are un alt preferat.

De ce au parintii un preferat?

Potrivit specialistilor, este normal ca parintii sa aiba un preferat, intrucat suntem diferiti si rezonam mai bine cu anumite tipologii. Este posibil ca mama sa prefere copilul in care se regaseste mai mult, care simte ca ii seamana cel mai tare, mai ales comportamental. Totodata, exista situatii in care mama nu prefera un copil din cauza ca acesta manifesta defectele unuia dintre parinti. Exista o multime de motive care contribuie la stabilirea unui preferat in mintea parintelui.

Ceea ce trebuie sa inteleaga atat parintele, cat si copilul, este ca e normal ca un parinte sa simta ca prefera un copil, insa iubirea trebuie sa si-o manifeste in mod egal.

Ce efecte negative are faptul parintele prefera un copil si cum le poti estompa

In primul rand, stima de sine a unui copil are de suferit atunci cand simte ca nu el este preferatul parintelui. Pentru a minimaliza efectele negative in acest sens, parintele nu trebuie niciodata sa faca comparatii intre copii. Formularile de genul “Fratele tau cum a putut sa faca asta?” sau “Fratele tau a luat o nota mai buna” sunt extrem de daunatoare atat pentru copil, cat si pentru relatia dintre frati.

Apoi, copilul se poate simti defavorizat si nedreptatit de parinte in mod constant, iar astfel poate sa dezvolte un comportament care sa permita abuzul pe viitor.

In unele cazuri, faptul ca un parinte prefera unul dintre copii intareste relatia dintre frati pentru ca favoritul se simte vinovat si astfel se apropie mai tare de cel defavorizat. Pe de alta parte insa, in cele mai multe cazuri, o atitudine preferentiala a parintelui va distruge relatia dintre frati din cauza ca gelozia si frustrarile celui care nu e preferat se vor revarsa intotdeauna asupra fratelui fata de care parintele manfesta o atitudine diferita.

Parintele poate preveni asemenea situatii neplacute si poate reduce impactul negativ prin adoptarea unei atitudini sanatoase. Concret, acesta va dovedi prin fapte copiilor ca ii iubeste in mod egal, pentru ceea ce sunt. Atata mama, cat si tatal, isi vor face timp sa desfasoare activitati cu toti copiii, insa si separat, cu fiecare copil in parte, astfel incat acestia sa se simta iubiti, apreciati si sa creeze o conexiune speciala cu parintii.

Parintii care se simt coplesiti si au senzatia ca nu isi pot imparti iubirea in mod egal, pot apela la ajutorul unui psiholog, care ii poate indruma astfel incat lucrurile sa decurga cat mai lin.

 

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

 

Sursa foto: Shutterstock

Bibliografie:

  • Studiul “My pride and joy? Predicting favoritism and disfavoritism in mother-adult child relations”, publicat pe ncbi.nlm.nih.gov, autori: J Jill Suitor, Megan Gilligan, Siyun Peng, Gulcin Con, Marissa Rurka si Karl Pillemer
Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0