Tumorile neuroendocrine: diagnostic si tratament

Ce sunt tumorile neuroendocrine

Tumorile neuroendocrine sunt un grup heterogen de neoplazii care se dezvolta din celule sintetizatoare de hormoni componente ale sistemului neuroendocrin. Celulele neuroendocrine se regasesc la nivelul intregului organism si in special la nivelul unor organe cum sunt plamanii si tractul gastrointestinal. Tumorile localizate la nivelul intestinului sunt cunoscute si sub numele de tumori carcinoide.

Incidenta anuala a tumorilor neuroendocrine este in jur de 2,5-5 la 100000 de locuitori, majoritatea fiind tumori carcinoide iar prevalenta este estimata in jur de 35 si chiar mai mare, in cazul in care se includ in calcul si tumorile clinic asimptomatice.

Potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii exista trei mari categorii de tumori neuroendocrine in functie de gradul tumoral:

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

- tumori neuroendocrine bine diferentiate, multe dintre ele benigne sau cu evolutie incerta

- carcinoame neuroendocrine bine diferentiate (low grade)

- carcinoame neuroendocrine slab diferentiate, cu subtipurile carcinoame cu celule mici sau cu celule mari, in general extrem de agresive si cu prognostic negativ

Tumorile neuroendocrine, in ciuda originii embriologice diferite, prezinta cateva caracteristici fenotipice comune. Majoritatea secreta o varietate de peptide si hormoni. Din multitudinea de potentiali markeri,cei mai uzuali sunt cromogranina si sinaptofizina. Mai putin specifica este NSE (enolaza neuron specifica).

Tumorile neuroendocrine, in ciuda localizarii diferite, pot prezenta comportament similar (ex.tumorile de pancreas, timus, tumorile pulmonare). Altele, desi au aceeasi localizare pot avea comportament particular. De exemplu, tumorile neuroendocrine localizate la nivelul mucoasei bucale sau esofagului in ciuda nivelului relativ scazut de serotonina adesea secreta histamina, 5 hidroxitriptofan sau diverse alte polipeptide asociate cu diverse tablouri clinice de genul sindromului carcinoid atipic, acromegaliei sau bolii Cushing. Aceste tumori adesea metastazeaza la nivelul oaselor. In schimb, tumorile localizate la nivelul intestinului subtire adesea secreta 5 hidroxitriptamina, prostaglandine si alte peptide vasoactive iar metastazarea osoasa este neobisnuita.

In ceea ce priveste tumorile neuroendocrine pancreatice, marea lor majoritate sunt sporadice. Foarte rar insa sunt parte a unor sindroame familiale asa cum sunt MEN (Neoplazia endocrina multipla) tip 1 sau 2, maladia Von Hippel-Lindau, scleroza tuberoasa, etc.

Simptome si diagnostic

Tabloul clinic este extrem de polimorf variind de la lipsa de simptomatologie si pana la diverse manifestari de genul diaree persistenta, pierderea apetitului, durere persistenta intr-o arie specifica, pierdere in greutate fara o cauza aparenta, modificari ale habitatului intestinal, icter, febra persistenta, transpiratii nocturne, hipertensiune, rash, anxietate, etc.

Diagnosticul este sugerat de simptomatologie sau de catre o serie de investigatii preliminare precum markerii tumorali sau examenele imagistice.

Cei mai importanti markeri dozati seric sau urinar sunt: Cromogranina A, acidul 5 hidroxiindolacetic (5HIAA), neuron-specific enolaza (NSE), sau Synaptofizina.

Examenele imagistice: Examenele Computer Tomograf, Rezonanta Magnetica Nucleara, ecografia ca si endoscopia, impreuna cu ecoendoscopia sunt instrumente diagnostice in mare parte de rutina. In general, examenul computer tomografic cu substanta de contrast evidentiaza peste 90% din tumorile cu dimensiuni de peste 3 cm. In schimb, tumorile infracentimetrice sunt dificil de identificat prin aceste examinari.

Progresele ultimilor ani in tehnicile medicinei nucleare au marit acuratetea diagnostica in tumorile neuroendocrine. Acestea permit in acest moment atat localizarea bolii dar si caracterizarea functionala a acesteia.In general, tumorile neuroendocrine exprima receptori pentru somatostatina care reprezinta o tinta pentru asemenea investigatii. O asemenea investigatie se numeste Octreoscan si foloseste o peptida numita Octreoctide care se leaga de receptorii de somatostatina. Octreoctide este legat chimic de o substanta radioactiva, Indium 111 si odata administrata intravenos evidentiaza leziuni captante de Octreoctide.

In plus fata de Octreoscan, tomografia cu emisie de pozitroni (PET) care foloseste Gallium 68, ofera imagini tridimensionale de inalta rezolutie a leziunilor somatostatin like.

Utilizarea PET CT standard alaturi de PET cu Gallium 68 creste posibilitatea cuantificarii expresiei receptorilor somatostatinici si ca urmare contribuie la o mai buna selectare a pacientilor in vederea tratamentelor specifice.

Diagnostivul de certitudine ramane cel anatomopatologic.

Tratamente eficiente

Tratamentul tumorilor neuroendocrine depinde de localizarea acestora, invazivitate, capacitatea secretorie, prezenta sau absenta bolii metastatice dar si de preferintele pacientului. In functie de extensia bolii, scopul terapiei este curativ sau paleativ.

Urmarirea periodica, fara tratament activ, poate fi o optiune in cazul tumorilor neuroendocrine non-secretorii,low-grade. De asemenea, in tumorile local avansate sau metastatice cu crestere lenta, prioritara este terapia simptomatica mai degraba decat terapiile agresive. In schimb, in cazul tumorilor nediferentiate este nevoie de terapie activa.

Interventia chirurgicala este adesea principalul gest terapeutic chiar si in boala local avansata sau metastatica in care interventia este majoritar citoreductiva.

Chimioterapia sistemica este tratamentul de electie in tumorile neuroendocrine anaplazice, cu celule mici.

Terapia target cu inhibitori de tirozinkinaza sau inhibitori de m-tor, reprezinta terapia de linia a 2-a in tumorile neuroendocrine pancreatice, dupa esecul chimioterapiei.

Tratamentul cu analogi de somatostatina controleaza eficient simptomatologia din sindromul carcinoid. Unele studii aduc in discutie chiar efectul antitumoral al acestora ,dar acest lucru ramane de dovedit clinic.

Radioterapia externa are rol paleativ in vederea ameliorarii simptomatologiei algice in conditiile metastazarii osoase.

Radioterapia cu radionuclizi poate controla simptomatologia sindromului carcinoid si, in anumite situatii, cresterea tumorala. In acest tip de radioterapie o substanta radioactiva este administrata oral sau endovenos si captata de catre tumora. Carrier-ul pentru acest gen de radioterapie este fie un analog de somatostatina asa cum este Octreoctide , fie o substanta intitulata MIBG (metaiodobenzguanidina) care este o molecula radiomarcata similara noradrenalinei. Acest gen de radioterapie are eficienta maxima in tumorile neuroendocrine care absorb cantitati mari din aceste substante. Pentru o eficienta maxima, inainte de aplicarea acestui tip de radioterapie, se efectueaza un examen scintigrafic care masoara cantitatea de MIBG sau de Octreoctide absorbita de tumora. Acest gen de tratament este mult mai orientat comparativ cu radioterapia clasica iar efectele secundare sunt minimale. Aplicabilitatea aceatei terapii se adreseaza tumorilor neuroendocrine low grade dar si in cele agresive .

In anumite situatii de boala metastatica cu localizare hepatica se recurge la embolizarea arterei hepatice (HAE) sau la chemoembolizarea arterei hepatice (HACE) precum si la radioterapia interna selectiva (SIRT). De asemenea ablatia prin radiofrecventa (RFA) sau crioablatia, reprezinta proceduri terapeutice cu aplicabilitate in situatii de boala metastatica limitata.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

In ciuda progreselor evidente in sfera diagnostica dar si cea terapeutica, tumorile neurondocrine simptomatice sau metastatice raman in continuare, mai ales in tumorile high grade, o provocare datorita prognosticului rezervat. Important este ca de fiecare data cand se suspicioneaza un asemenea tip de tumora, sa se continue investigatiile specifice in aceasta directie in vederea initierii unui tratament cat mai specific.

 

Sursa foto: Shutterstock

Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0