Totul despre prurit (mâncărimea pielii)

1. Despre prurit (mâncărimea pielii)
   a. Ce este pruritul?
   b. Cine este la risc să dezvolte prurit?
   c. Complicații prurit
2. Cauzele pruritului
   a. Pruritul localizat
     i. Cauze tipice ale pruritului localizat
     ii. Cauze neuropatice ale pruritului localizat
   b. Cauze sistemice ale pruritului
     i. Tulburări metabolice
     ii. Tulburări hematologice
     iii. Tulburări endocrine
     iv. Infecții
   c. Boli de piele care provoacă mâncărimi
   d. Expunere la anumiți factori
   e. Cauze hormonale
3. Diagnostic prurit
4. Tratament prurit
   a. Tratamente topice pentru prurit
   b. Tratamente sistemice pentru prurit
   c. Fototerapie
   d. Terapie comportamentală
   e. Remedii naturale prurit

Despre prurit

Pruritul (sau mâncărimea pielii) este frecvent la seniori, deoarece pielea tinde să devină mai uscată odată cu înaintarea în vârstă, dar și la persoane care suferă de alergii, eczemă sau diabet. Poate avea cauze localizate, sistemice, hormonale sau poate fi un semn al altor boli de piele. Mâncărimea poate afecta zone mici de piele, fără a lăsa semne, sau poate fi asociată cu roșeață, vezicule și un aspect solzos. Tratamentul pruritului depinde de cauza mâncărimii pielii, și poate fi topic, sistemic sau comportamental.

Ce este pruritul?

Pruritul sau mâncărimea se numără printre cele mai frecvente afecțiuni dermatologice. Deși este considerat în general un simptom benign, pruritul poate avea efecte adverse asupra bunăstării pacientului și poate fi incapacitant atunci când este sever. Mecanismele pruritului nu sunt foarte bine înțelese și sunt agravate de natura subiectivă a procesului în sine. Pruritul apare uneori împreună cu o serie de afecțiuni dermatologice, dar poate fi, de asemenea, un marker al unei boli sistemice. 

 

RECOMANDĂRILE EXPERȚILOR DOC

Fiziologic, mâncărimea pielii este expresia conștientă a senzațiilor cutanate care evocă binecunoscutul reflex de a scărpina zona respectivă. Scopul acestui reflex este îndepărtarea stimulului nociv, însă, din păcate, scărpinarea pielii poate provoca leziuni suplimentare și poate perpetua problema. În caz de prurit cronic sau mâncărime severă, la nivelul zonei de piele afectate apare durerea, însoțită de modificări cum ar fi eritemul sau ruperea pielii.

Cine este la risc să dezvolte prurit?

Epidemiologia pruritului depinde de cauza care stă la baza mâncărimii pielii, însă incidența pruritului cronic crește odată cu vârsta și, de asemenea, problema este mai frecventă la femei. Mâncărimea pielii poate afecta zone mici, cum ar fi scalpul, un braț sau un picior ori întregul corp. Pruritul poate apărea fără alte modificări vizibile pe piele sau poate fi asociat cu roşeaţă, zgârieturi, umflături, vezicule, zone de piele uscată, crăpată și cu aspect solzos.

Complicații prurit

Mâncărimile pielii care durează mai mult de șase săptămâni (prurit cronic) sau sunt foarte intense pot afecta calitatea vieții, întrerupând somnul sau provocând anxietate ori chiar depresie. Scărpinarea sau zgârierea prelungită a pielii pot crește intensitatea mâncărimii și pot duce la răni, infecții și cicatrici.

Cauzele pruritului

Mâncărimea, ca și durerea, poate proveni de oriunde, de la sistemul nervos central (creier și măduva spinării ) până la sistemul nervos periferic și piele. Cauzele pruritului sunt de mai multe feluri:

Pruritul localizat

Pruritul localizat este acea mâncărime a pielii limitată la o anumită parte a corpului. Poate apărea în asociere cu o erupție primară, cum ar fi dermatita, sau poate apărea din cauza nervilor hipersensibili la nivelul pielii (prurit neuropatic). Pruritul neuropatic este cauzat de comprimarea sau degenerarea nervilor din piele în coloana vertebrală. Mâncărimea neuropatică este uneori asociată cu transpirație redusă sau absentă în zona afectată a pielii.

Cauze tipice ale pruritului localizat

Cauzele tipice sunt, în funcție de localizare:

  • Pe scalp, dermatita seboreică și pediculoza
  • Pe spate, boala Grover
  • Pe mâini, dermatita de contact alergică
  • Pe organele genitale, o infecție vulvo-vaginală cu Candida albicans, lichen scleros
  • Pe picioare, eczeme venoase și tinea pedis.

Cauze neuropatice ale pruritului localizat

Cauzele neuropatice sunt, tot în funcție de localizare, următoarele:

  • Pe față, sindrom trofic trigeminal
  • Pe brațe, prurit brahioradial
  • Pe organele genitale, mâncărime vulvară, mâncărime anală
  • Pe un dermatom, herpes zoster în faza de recuperare

Cauze sistemice ale pruritului

Bolile sistemice pot provoca prurit generalizat, numit și mâncărime metabolică. Nu este nimic în neregulă cu pielea însăși, cel puțin până când nu este zgâriată.

Tulburări metabolice

Tulburările metabolice includ insuficiența renală cronică și bolile hepatice cu sau fără colestază. Pruritul uremic apare la pacienții supuși dializei, din cauza unei combinații de piele uscată, hiperparatiroidism secundar, neuropatie periferică și inflamație.

Hiperparatiroidismul secundar care apare și la pacienții cu dializă duce la depunerea sărurilor de calciu și magneziu în piele, declanșând degenerarea mastocitelor, eliberând serotonină și histamină. Odată ce a apărut pruritul cronic, pot exista modificări secundare ale nervilor din piele și ale sistemului nervos central care sporesc senzația de mâncărime.

Pruritul hepatogen este mai frecvent în colestaza intrahepatică decât în colestaza extrahepatică. Exemple de colestază intrahepatică sunt cele asociate cu hepatita virală cronică, ciroza biliară primară, colestaza legată de sarcină. Colestaza extrahepatică este asociată cu presiunea asupra căilor biliare. Colestaza, conform presupozițiilor cercetătorilor, ar putea elibera substanțe toxice în ficat, care stimulează fibrele de mâncărime neuronală din piele. Pruritul colestatic se agravează pe timpul nopții și tinde să afecteze mâinile, picioarele și cam toate zonele în care hainele se ating de piele.

Tulburări hematologice

Tulburările hematologice includ anemia cu deficit de fier și policitemia vera (o boală rară a celulelor). Pruritul generalizat împreună cu inflamația limbii și cu cheilita angulară sunt observate în anemia cu deficit de fier. În policitemia vera, mâncărimea este de obicei stimulată prin contactul cu apa (prurit aquagenic).

Tulburări endocrine

Tulburările endocrine care cauzează prurit includ boli tiroidiane și diabetul zaharat. În boala Graves (tirotoxicoza), creșterea fluxului sangvin și scăderea pragului de mâncărime, mediată de creșterea hormonilor tiroidieni, duc la mâncărime. Pruritul asociat cu mixedem și hipotiroidism este rar și, dacă este prezent, este mai probabil rezultatul pielii uscate.

În diabetul zaharat, mâncărimea localizată tinde să apară în regiunea genitală, cauzată de obicei de Candida albicans sau de infecții dermatofite. Nu este clar dacă anomaliile metabolice, cum ar fi insuficiența renală sau neuropatia diabetică contribuie la acest lucru.

Infecții

Infecțiile care cauzează mâncărimi ale pielii includ infecția cu virusul imunodeficienței umane (HIV) sau cu virusul hepatitei C. Pacienții cu HIV se plâng de obicei de mâncărimi ale pielii, asociate cu zone de piele uscată, reacții adverse la medicamente, niveluri crescute ale eozinofilelor. În infecția cronică cu virusul hepatic C, mecanismele responsabile de mâncărime rămân neclare. Pruritul ar putea fi legat de terapia antivirală, deoarece s-a observat că apare la pacienții care fac terapie combinată (interferon alfa și ribavirină).

Boli de piele care provoacă mâncărimi

Pruritul este adesea un simptom al unor boli de piele, cum ar fi dermatita alergică de contact, urticaria, psoriazisul, dermatita atopică, foliculita, dermatita herpetiformă, neurodermatita, pediculoza, scabia sau pitiriazisul rozat (Pityriasis rosea).

Expunere la anumiți factori

Mâncărimile pielii pot apărea ca urmare a expunerii la anumiți factori externi, cum ar fi diverși alergeni ori substanțe iritante, frigul, dermografismul, unele medicamente topice sau sistemic), cum ar fi aspirina sau opioidele.

Cauze hormonale

Pruritul poate avea și cauze hormonale. Aproximativ 2% dintre femeile însărcinate au prurit fără nicio cauză dermatologică evidentă. De obicei, mâncărimile pielii apar în al treilea trimestru de sarcină și dispar după naștere. Mâncărimea generalizată este, de asemenea, un simptom des întâlnit al menopauzei.

Diagnostic prurit

Depistarea cauzei pruritului poate necesita timp și poate implica atât un examen fizic, cât și întrebări despre istoricul medical al pacientului. Dacă medicul consideră că mâncărimile pielii au legătură cu o anumită boală, este posibil să recomande teste precum:

  • Analize de sânge. O hemogramă completă poate oferi dovezi ale unei boli care provoacă mâncărime, cum ar fi anemia.
  • Teste ale funcției tiroidiene, hepatice și renale. Tulburările hepatice sau renale, la fel și anomaliile tiroidiene, cum ar fi hipertiroidismul, pot provoca mâncărimi ale pielii.
  • Radiografie toracică. O radiografie toracică poate arăta dacă pacientul, pe lângă mâncărimile pielii, are și ganglionii limfatici măriți.

Tratament prurit

Tratamentul pruritului se concentrează pe eliminarea cauzei mâncărimilor. În acest scop, medicul poate recomanda tratamente topice, sistemice sau alte tipuri de terapii. Gestionarea mâncărimilor pielii poate fi o provocare și poate necesita terapie pe termen lung.

Tratamente topice pentru prurit

Pentru tratamentul topic al pruritului, medicul poate sugera aplicarea unei creme sau a unui unguent medicamentos, cu corticosteroizi, pe zonele afectate. Pielea tratată se va acoperi apoi cu o bucată de material din bumbac umed, deoarece umezeala ajută pielea să absoarbă medicamentele și are un efect de răcire. 

Alte tratamente topice includ inhibitorii de calcineurină sau anestezicele topice, precum capsaicina sau doxepina. Antihistaminicele topice nu trebuie utilizate pentru mâncărimea cronică, deoarece acestea pot sensibiliza pielea și pot duce la dermatită alergică de contact.

Tratamente sistemice pentru prurit

Dacă pruritul este sever și persoana simte că îi este afectată calitatea vieții (cum ar fi tulburările de somn cauzate de mâncărimi), poate fi necesar un tratament cu medicamente orale. Unele medicamente pot ajuta la atenuarea mâncărimilor pielii, în timp ce altele sunt administrate exclusiv pentru efectele lor sedative.

Antihistaminicele sunt cele mai utile în urticarie, proces în care se eliberează histamină (utilizarea pentru alte afecțiuni pruriginoase nu este susținută de studii extensive). De asemenea, antihistaminicele sedative pot fi utilizate pentru efectele lor calmante. Doxepina și amitriptilina sunt antidepresive triciclice cu acțiune antipruriginoasă și care acționează asupra sistemului nervos central și periferic.

Antidepresivele tetraciclice, cum ar fi mirtazepina și inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (paroxetină, sertralină, fluoxetină), pot fi utile, de asemenea, la unii pacienți cu mâncărime severă, inclusiv atunci când este cauzată de colestază, limfom cu celule T, tumori maligne sau o disestezie cutanată neuropatică.

Medicamentele anti-epileptice, cum ar fi valproatul de sodiu, gabapentina și pregabalina, pot fi, de asemenea, benefice pentru unii pacienți, de exemplu, cei la care mâncărimile pielii sunt asociate cu insuficiență renală sau cei care suferă de mâncărime neuropatică.

Antagoniștii opioizi, cum ar fi tabletele de naltrexonă și naloxonă, se dovedesc eficienți la pacienții care suferă de prurit intratabil în asociere cu boli hepatice, eczeme atopice și urticarie cronică. Și nalfurafina poate reduce mâncărimea asociată cu insuficiența renală cronică, însă nu este disponibilă pe scară largă.

Aspirina este uneori eficientă, în special la pacienții cu prurit cauzat de policitemia vera. Aenție, însă, aspirina poate provoca sau agrava mâncărimea la unii pacienți.

Talidomida poate trata cu succes pruritul cronic de diferite tipuri, dar este recomandată rar din cauza efectelor adverse grave. Rifampicina este eficientă la pacienții care au prurit asociat cu colestază, iar unele cazuri izolate de mâncărime severă asociată cu tumori maligne au fost tratate cu antagonistul NKR1.

Fototerapie

Fototerapia presupune expunerea pielii la un anumit tip de lumină. Acest tratament poate fi o opțiune bună pentru persoanele cu prurit care nu pot lua medicamente pe cale orală. În general este nevoie de mai multe sesiuni de fototerapie, până când mâncărimea este sub control. Fototerapia s-a dovedit a fi utilă mai ales pentru pruritul asociat cu boli renale cronice, psoriazis, eczeme atopice și limfom cutanat cu celule T.

Terapie comportamentală

Terapia comportamentală poate fi utilizată împreună cu farmacoterapia pentru a învăța pacientul cum să reducă stresul, pentru a nu-și mai scărpina excesiv pielea, de exemplu. Unele cercetări au arătat beneficii pe termen scurt ale terapiei comportamentale, prin reducerea frecvenței zgârierii pielii.

Remedii naturale prurit

Măsurile de autoîngrijire sunt importante în gestionarea mâncărimilor pielii, și anume:

  • Pe cât posibil, evitarea factorilor care agravează mâncărimile (cum ar fi îmbrăcămintea din materiale aspre sau băile prea fierbinți);
  • Băi cu apă caldă, în care se pun câteva linguri de bicarbonat de sodiu sau săruri Epsom;
  • Ungerea zilnică a zonelor afectate de piele cu o cremă hidratantă hipoalergenică, fără parfum;
  • Utilizarea unor loțiuni sau geluri care au efect calmant asupra pielii, oferind o senzație de răcoare, cum ar fi loțiunea de calamină sau o loțiune cu mentol ori camfor;
  • Utilizarea unui șampon cu piritionat de zinc, ketoconazol sau sulfură de seleniu dacă mâncărimea este la nivelul scalpului;
  • Reducerea stresului cu ajutorul unor metode precum acupunctura, yoga sau meditația;
  • Păstrarea unui program de somn odihnitor, de 7-8 ore pe noapte.

În final, este bine de reținut că gestionarea mâncărimii cronice severe poate fi dificilă și necesită adesea utilizarea unor terapii combinate, pe o perioadă lungă de timp. Identificarea și tratamentul afecțiunilor subiacente care cauzează prurit pot fi de folos în acest proces, de aceea este important consultul medical, alături de testele recomandate de medic. Simptomele pruritului pot dispărea rapid sau, dimpotrivă, pot persista pentru perioade lungi de timp. 

 

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
NCBI - Pruritus
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2924137/
Mayo Clinic - Itchy skin (pruritus)
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/itchy-skin/symptoms-causes/syc-20355006
DermNet NZ - Pruritus
https://dermnetnz.org/topics/pruritus/
Cleveland Clinic - Pruritus
https://www.clevelandclinicmeded.com/medicalpubs/diseasemanagement/dermatology/pruritus-itch/


Te-ar mai putea interesa și...


 

 

 

DE SEZON
Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0