Sarcoamele retroperitoneale - tumori dificil de tratat

Sarcoamele sunt o entitate separata de tumori mult mai rar intalnita comparativ cu carcinoamele. Punctul de plecare este reprezentat de tesutul conjunctiv, de sustinere, pe care il regasim la nivelul diferitelor structuri (oase, muschi, retroperitoneu, dar si la nivelul majoritatii organelor interne, etc).

Din pacate, sarcoamele raman o clasa de tumori dificil de tratat, in care principalul gest terapeutic ramane interventia chirugicala. Rolul terapiilor sistemice, tip chimioterapie, ramane indoielnic, cu rate de raspuns cuprinse undeva intre 1 si 5%. Din aceste motive, care tin atat de complexitatea acestor afectiuni, cat si de lipsa de resurse terapeutice, se recomanda ca abordarea terapeutica a acestor entitati sa aiba loc in centre de referinta, cu expertiza in terapia sarcoamelor, de catre echipe multidisciplinare cu experienta in aceste tratamente.

Sarcoamele retroperitoneale

Articole Medicina primul spatiu de bannere

In cadrul familiei largi a sarcoamelor de tesuturi moi, o entitate aparte este reprezentata de catre sarcoamele retroperitoneale. Retroperitoneul este o regiune anatomica situata in cavitatea abdominala "in spatele" peritoneului abdominopelvin. Structurile care nu sunt suspendate de catre mezenter in cavitatea abdominala si care sunt cuprinse intre peritoneul parietal si peretele abdominal sunt catalogate drept retroperitoneale.

De foarte multe ori, sarcoamele retroperitoneale sunt asimptomatice. In anumite situatii, cand volumul tumoral este mare, pacientii remarca cresterea de volum a abdomenului sau pot sa acuze balonari, dureri abdominale difuze, dureri lombare, greturi, etc.

Examinarile imagistice de inalta performanta de tipul RMN analizeaza extensia locoregionala a tumorii, in timp ce examinarea Computer Tomografica (CT) este o procedura standard de apreciere a extensiei bolii (stadializare). In anumite situatii, se impune si explorarea functionala a aparatului urinar (urografie).

Diagnosticul de certitudine este intotdeauna bioptic si este obligatoriu ca inainte de orice decizie terapeutica sa se recolteze fragmente bioptice prin biopsie directa. Riscul de insamantare neoplazica a tesuturilor limitrofe este minimal si nu trebuie sa fie un motiv pentru care biopsia sa nu aiba loc.

Pe de alta parte, nu este mai putin adevarat ca alegerea tipului de biopsie trebuie sa tina cont de aceste aspecte si, in plus, sa fie realizata numai dupa o minutioasa analiza a fiecarui caz in parte, pentru a minimaliza atat contaminarea cu celule neoplazice, cat si eventualele complicatii. Din acest motiv, biopsia nu trebuie sa fie niciodata transperitoneala si ca urmare, biopsia deschisa sau laparoscopica trebuie evitata.

Evaluarea imagistica complexa preoperatorie este critica in aprecierea corecta a extensiei tumorale. Anumite zone anatomice (de exemplu, canalul inghinal, diafragmul, vena cava retrohepatica) reprezinta o adevarata provocare pentru radiologi, necesitand de multe ori proceduri radiologice complementare.

Tratamentul acestui tip de sarcom

Intotdeauna planul terapeutic individual este decis de catre echipa multidisciplinara in urma informatiilor furnizate catre radiolog si de catre anatomopatolog. Principalul gest terapeutic ramane interventia chirurgicala. Operatia trebuie sa indeparteze masa tumorala "in bloc", obtinandu-se rezectia completa macroscopica cu minimizarea marginilor pozitive microscopic. Prezervarea organelor specifice (pancreas, rinichi, etc.) reprezinta un deziderat ori de cate ori este posibil. Rezectia incompleta nu este admisa, prezentand un beneficiu discutabil si poate fi considerata numai cu scop exclusiv paleativ la pacienti bine selectionati.

In anumite situatii, de asemenea selectionate, cand volumul tumoral este mare, se recurge la terapie neoadjuvanta sub forma chimioterapiei, radioterapiei, hipertermiei sau combinatiei acestora. Acest lucru este plauzibil in cazul tumorilor tehnic nerezecabile sau border-line rezecabile care, in urma acestor terapii, pot fi reconvertite la operabilitate. Anumite sarcoame sunt cunoscute drept chemosensibile (sarcoamele sinoviale), in timp ce altele sunt radiosensibile (tumorile fibroase solitare).

In ceea ce priveste radioterapia postoperatorie, aceasta ramane cu o valoare limitata si se asociaza frecvent cu toxicitati de scurta si respectiv lunga durata.

Articole Medicina al doilea spatiu de bannere

La ora actuala, o serie intreaga de molecule sunt subiectul unor trialuri clinice. Dintre acestea, Agentia Europeana a Medicamentului a aprobat utilizarea unui anticorp blocant al receptorului alpha al receptorului factorului de crestere derivat din plachete (PDGFR-alpha), olaratumab, cu rezultate pozitive in boala metastatica. Desi sarcoamele de tesuturi moi reprezinta una dintre problemele majore oncologice prin lipsa de resurse terapeutice in boala nerezecabila, recidivata sau metastazata, orizontul terapeutic este optimist.

 

Sursa foto: Shutterstock

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0