Sindromul de oboseala cronică - simptome, diagnostic și tratament

Această afecțiune se caracterizează prin persistența pentru 6 luni sau mai mult, în cazurile severe, a oboselii accentuate. Aceasta se însoțește de cele mai multe ori de dureri musculare, dureri de cap, diminuarea capacității de concentrare, febră, sau simptome gastrointestinale.

Ce este sindromul de oboseală cronică?

Incidența acestei boli în rândul populatiei generale este de 0,007-2,8%

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Afectează in mod special populația tânără, cu vârsta cuprinsă între 20-40 ani. Femeile au șanse de două ori mai mari să facă această boală, decât bărbații. Boala se întâlnește rar la copii. Poate apărea la adolescenți, mai ales la tinerele adolescente. Spre deosebire de adulti, adolescenții au mai multe șanse să dezvolte sindromul după un episod de boală precum mononucleoza sau gripa. 

Studii diverse au raportat faptul ca în SUA între 1 si 5 persoane din 1000 ar putea avea suferi de sindromul de oboseala cronica - suficient pentru a fi considerat o problemă majoră de sănătate publică.

Care sunt cauzele oboselii cronice?

Cauza  acestei afecțiuni este necunoscută. Diagnosticul  pozitiv poate fi pus numai după excluderea altor afecțiuni medicale sau psihiatrice ce generează oboseală cronică.

Unele persoane dezvolta acest sindrom după o infecție virală sau bacteriană, cum ar fi gripa, dar nu există dovezi în acest sens. 
Alte teorii încriminează sistemul imun, sistemul nervos, sistemul endocrin (hormonii și glandele) și istoria familială (cazuri în rândul membrilor familiei). Cu toate acestea, nu exista destule dovezi pentru nici una dintre aceste teorii.

Care sunt simptomele sindromului de oboseală cronică?

Principalul simptom al acestui sindrom este oboseala sau extenuarea severă care durează de cel puțin 6 luni și nu se ameliorează semnificativ la odihnă. 
Gradul severitații este atât de ridicat încât afectează funcționarea profesională, socială și personală.
Alte simptome asociate sunt:

  • Tulburări de memorie, confuzie, afectarea capacității de concentrare

  • Dureri în zona cervicală (dureri de gât)

  • Ganglioni limfatici ușor măriți de volum la nivelul gâtului sau axilei 

  • dureri articulare fără roșeață sau tumefiere locală

  • Mialgii 

  • Cefalee (durere de cap) ale cărei caracteristici sunt diferite față de cele cunoscute de pacient 

  • Tulburări de somn , respective somn neodihnitor

 
Oboseala și celelalte simptome descrise mai jos pot debuta brusc sau pot avea o evoluție lentă pe perioda unor săptămâni sau luni de-a lungul unei perioade de saptamani sau luni.

Pentru diagnosticul pozitiv al acestui sindrom sunt necesare prezența oboselii și a cel puțin 4 dintre simptomele menționate mai sus. 
Aceste simptome trebuie să debuteze o dată cu oboseala sau după declanșarea ei și să dureze cel puțin 6 luni. 

Unii pacienti cu acest sindrom dezvoltă  hipotensiune ortostatică (o afecțiune în care frecvența cardiacă crește și tensiunea arterială scade la trecerea din poziția culcat în picioare. Pacienții descriu amețeală sau senzație de leșin. 
Depresia se intalnește frecvent și poate agrava simtomatologia.

Ce investigații sunt recomandate in cadrul acestei afecțiuni?

Sindromul de oboseala cronica este dificil de diagnosticat. Oboseala cronica este un simptom frecvent întâlnit  si poate avea multe alte cauze. Diagnosticul poate fi pus numai prin eliminarea celorlalte posibilitati. 
Primul pas este o anamneză completă (întrebări adresate pacientului  legate de simptomele pe care le are,debutul și frecvența lor,  istoric medical, afecțiuni asociate  etc) și un examen fizic complet. 
Există o varietate de teste ce  pentru a exclude alte boli. Dintre acestea menționăm:

  • hemograma completă, care furnizeaza date importante despre tipul si numarul de celule prezente in sange 

  • viteza de sedimentare a hematiilor(VSH, test care sugereaza prezenta inflamatiei 

  • glicemia (cantitatea de glucoza din sange), test folosit in scopul

  • diagnosticării diabetului 

  • determinări ale hormonilor tiroidieni 

  • analizele de biochimie, care include probe hepatice, trigliceride, lipide, uree creatină, colesterol etc

  • sumarul de urină

Acestea sunt teste de rutină.

În cazul în care simptomele, istoricul bolii și examenul fizic sugerează alte posibile afecțiuni pot fi facute teste suplimentare:

  • anticorpii antinucleari pentru diagnosticul de lupus (lupus eritematos sistemic) 

  • factorul reumatoid, pentru diagnosticul de artrita reumatoidă

  • testul HIV, pentru diagnosticul infecției cu virusul de imunodeficiență dobandită 

  • teste pentru boala Lyme, în cazul expunerii la înțepătura de capușă

  • test cutanat la tuberculină,  pentru diagnosticul tuberculozei. 

Care sunt soluțiile de tratament pentru oboseala cronică?

Tratamentul acestei afecțiuni este în cea mai mare masură suportiv. Un tratament țintit nu este încă cunoscut.
Cea mai frecventă abordare a acestei boli este tratamentul simptomatic.
Sunt folosite analgezice (de tip acetaminofen, ibuprofen, aspirină) pentru diminuarea cefaleei, durerilor articulare și musculare. Analgezicele narcotice, care sunt eliberate pe bază de prescripție medicală, pot duce la dezvoltarea dependenței dacă sunt folosite frecvent, de aceea sunt indicate în cazuri severe și pe termen scurt .

Pacienții sunt încurajați să își continue activitățile zilnice și gestioneze oboseala cât de mult pot. Dacă este necesar se poate reduce volumul activităților zilnice Absența acestora nu este un lucru benefic.

Tratamentul la domiciliu este foarte important. Ajustarea programului zilnic, îmbunatățirea ritmului de somn, exercițiul fizic ușor efectuat în mod regulat poate ameliora starea pacientului. Demararea unui program gradat de exerciții, în care nivelul de dificultate crește progresiv ar trebui să facă parte din tratament. 

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Studiile au arătat că un program de exerciții planificat cu grijă poate ajuta pacienții să-și redobândească puterea și energia și să se simtă mai bine. 
Tratamentul psihiatric este recomandat, mai ales atunci cînd apar și simptomele depresive si atacurile de panica. Sunt de preferat antidepresivele fără efecte sedative, pentru ca pacientul să mențină o bună funcționare.

Terapia cognitiv-comportamentală a dovedit o eficiență crescută. Îi ajută pe cei afectați să își restructureze gândurile legate de această boală, mai ales anxietatea generată de ideea că orice tip de activitate ar înrăutăți simptomele.

Terapia de grup este recomandată. Aceste grupuri pot fi o bună sursă de informații și indicii pentru a controla boala și totodată o oportunitate pentru a-și împărtăși frustrarile și problemele cu ceilalți pacienti care au acest sindrom.

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0