Sindromul de oboseala cronică - simptome, diagnostic și tratament

1. Ce este sindromul de oboseală cronică?
2. Care sunt cauzele sindromului de oboseală cronică?
3. Care sunt simptomele sindromului de oboseală cronică?
4. Cum se pune diagnosticul de sindromul de oboseală cronică
a. Simptomele principale persistă de cel puțin șase săptămâni
b. Istoricul medical și examenul fizic
c. Analize de laborator
d. Investigații suplimentare
5. Opțiuni de tratament pentru sindromul oboselii cronice
a. Schimbări în stilul de viață
b. Terapii psihologice și de susținere
c. Gestionarea comorbidităților și a cazurilor severe

Sindromul oboselii cronice, cunoscut și sub numele de encefalomielită mialgică (EM/SOC), este o afecțiune complexă și adesea greșit înțeleasă care afectează milioane de oameni din întreaga lume. Acesta provoacă oboseală severă și persistentă, care nu se ameliorează odată cu odihna și poate avea un impact semnificativ asupra vieții de zi cu zi.

Conform estimărilor recente, până la 3,3 milioane de adulți numai în Statele Unite ale Americii se confruntă cu sindromul oboselii cronice, deși mulți rămân nediagnosticați din cauza naturii sale dificile.

Deși sindromul oboselii cronice poate afecta pe oricine, este mai frecvent la femei și începe adesea între 30 și 50 de ani. Afecțiunea nu este doar „senzația de oboseală” - este o boală biologică care implică mai multe sisteme ale corpului, inclusiv sistemele imunitar, nervos și endocrin.

Această afecțiune se caracterizează prin persistența pentru 6 luni sau mai mult, în cazurile severe, a oboselii accentuate. Aceasta se însoțește de cele mai multe ori de dureri musculare, dureri de cap, diminuarea capacității de concentrare, febră, sau simptome gastrointestinale.

1. Ce este sindromul de oboseală cronică?

Sindromul de oboseală cronică este o boală pe termen lung caracterizată prin oboseală extremă care interferează cu activitățile normale. Este adesea numită encefalomielită mialgică (EM/SOC) pentru a sublinia aspectele neurologice și inflamatorii - „mialgic” înseamnă durere musculară, iar „encefalomielită” se referă la inflamația creierului și a măduvei spinării. Afecțiunea poate varia de la ușoară, în care oamenii pot încă lucra sau studia cu ajustări, până la severă, în care indivizii pot fi imobilizați la pat și au nevoie de îngrijire permanentă.

Cercetări recente evidențiază modul în care sindromul de oboseală cronică afectează producția de energie a organismului, răspunsul imun și funcțiile autonome, cum ar fi reglarea ritmului cardiac și a tensiunii arteriale. De exemplu, studiile arată o utilizare deficitară a oxigenului în timpul exercițiilor fizice și inflamație cronică de nivel scăzut la pacienți.

RECOMANDARILE EXPERTILOR DOC

Creșterea numărului de cazuri de COVID-19 prelungit a trasat paralele, deoarece multe persoane cu simptome post-virale persistente îndeplinesc criteriile sindromului de oboseală cronică, crescând gradul de conștientizare.

Prevalența variază, dar se estimează că 0,2% până la 0,4% din populație este afectată, cu rate mai mari în rândul femeilor și al anumitor grupuri etnice. Copiii și adolescenții pot dezvolta, de asemenea, sindromul de oboseală cronică adesea după o infecție, și tind să aibă perspective de recuperare mai bune decât adulții. Înțelegerea sindromului de oboseală cronică începe cu recunoașterea faptului că este o boală reală, fizică - nu un semn de lene sau ceva ce poate fi „îndepărtat cu voință”.

2. Care sunt cauzele sindromului de oboseală cronică?

Cauza acestei afecțiuni este necunoscută. Diagnosticul poate fi pus numai după excluderea altor afecțiuni medicale sau psihiatrice ce generează oboseală cronică.

Unele persoane dezvoltă acest sindrom după o infecție virală sau bacteriană, cum ar fi gripa, dar nu există dovezi în acest sens.

Alte teorii incriminează sistemul imun, sistemul nervos, sistemul endocrin (hormonii și glandele) și istoria familială (cazuri în rândul membrilor familiei). Cu toate acestea, nu există destule dovezi pentru nici una dintre aceste teorii.

3. Care sunt simptomele sindromului de oboseală cronică?

Principalul simptom al acestui sindrom este oboseala sau extenuarea severă care durează de cel puțin 6 luni și nu se ameliorează semnificativ la odihnă.
Gradul severității este atât de ridicat încât afectează funcționarea profesională, socială și personală.

Alte simptome asociate sunt:

Tulburări de memorie, confuzie, afectarea capacității de concentrare
Dureri în zona cervicală (dureri de gât)
Ganglioni limfatici ușor măriți de volum la nivelul gâtului sau axilei
Dureri articulare fără roșeață sau tumefiere locală
Mialgii
Cefalee (durere de cap) ale cărei caracteristici sunt diferite față de cele cunoscute de pacient
Tulburări de somn , respective somn neodihnitor

Oboseala și celelalte simptome descrise mai sus pot debuta brusc sau pot avea o evoluție lentă pe perioada unor săptămâni sau luni de-a lungul unei perioade de săptămâni sau luni.
Pentru diagnosticul pozitiv al acestui sindrom sunt necesare prezența oboselii și a cel puțin 4 dintre simptomele menționate mai sus.

Aceste simptome trebuie să debuteze o dată cu oboseala sau după declanșarea ei și să dureze cel puțin 6 luni. Unii pacienți cu acest sindrom dezvoltă hipotensiune ortostatică (o afecțiune în care frecvența cardiacă crește și tensiunea arterială scade la trecerea din poziția culcat în picioare. Pacienții descriu amețeală sau senzație de leșin.

Depresia se întâlnește frecvent și poate agrava simptomatologia.

4. Cum se pune diagnosticul de sindromul de oboseală cronică

a. Simptomele principale persistă de cel puțin șase săptămâni

Diagnosticarea sindromului de oboseală cronică, denumit și encefalomielită mialgică (ME/SOC), poate fi un proces lung și frustrant atât pentru pacienți, cât și pentru medici. Spre deosebire de multe boli, nu există un simplu test de sânge, o scanare imagistică sau un biomarker care să confirme definitiv diagnosicul.

În schimb, diagnosticul se bazează pe o evaluare clinică atentă, în care medicii evaluează simptomele, revizuiesc istoricul medical și exclud alte cauze posibile ale oboselii. Această abordare asigură că afecțiunile tratabile nu sunt trecute cu vederea, dar înseamnă și că diagnosticul necesită adesea timp - de obicei cel puțin trei până la șase luni de simptome persistente. Ghidurile recente, actualizate în anii 2020, pun accentul pe un proces centrat pe pacient pentru a evita diagnosticul greșit și a oferi sprijin timpuriu.

Furnizorii de servicii medicale încep prin a suspecta sindromul de oboseală cronică atunci când pacientul experimentează o oboseală debilitantă care nu este explicată de alți factori și îi reduce semnificativ capacitatea de a-și desfășura activitățile zilnice. Conform ghidurilor Institutului Național pentru Excelență în Sănătate și Îngrijire (NICE) din Marea Britanie din 2021, suspiciunea apare dacă toate cele patru simptome principale sunt prezente timp de cel puțin șase săptămâni la adulți sau patru săptămâni la copii și tineri:

Oboseală debilitantă: Aceasta este o oboseală extremă care se agravează de activitate, nu se datorează suprasolicitare și nu se ameliorează odată cu odihna.
Starea de rău post-efort (SPE): Simptomele se agravează după efort fizic, mental sau emoțional, adesea cu o întârziere de ore sau zile, iar recuperarea poate dura zile, săptămâni sau mai mult.
Somn neodihnitor: Senzație de epuizare la trezire, indiferent de durata somnului, sau tulburări precum insomnie, hipersomnie sau tipare de somn alterate.
Dificultăți cognitive: Adesea numite „ceață mentală”, acestea includ dificultăți de concentrare, probleme de memorie, gândire lentă sau probleme în găsirea cuvintelor.

Alte simptome care pot susține suspiciunea includ intoleranța ortostatică (amețeli sau palpitații în picioare), durere (mușchi, articulații sau dureri de cap), simptome asemănătoare gripei (durere în gât sau umflarea ganglionilor), sensibilități senzoriale (la lumină, sunet sau mirosuri), probleme gastrointestinale.

Acestea trebuie să persiste și să aibă un impact substanțial asupra vieții, reducând funcția cu cel puțin 50% față de nivelurile de dinainte de boală. La copii, simptomele se pot manifesta prin evitarea școlii sau prin schimbări de dispoziție, iar consultarea timpurie a unui medic pediatru este recomandată.

Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) din SUA se aliniază la această afirmație, menționând că suspiciunea ar trebui să genereze întrebări precum: „Ce anume agravează sau ameliorează simptomele dumneavoastră?” sau „Cum se compară nivelul dumneavoastră actual de activitate cu cel de dinainte de a vă îmbolnăvi?”. Pacienții pot ține un jurnal al simptomelor pentru a urmări tiparele, ajutând la diferențierea sindromului de oboseală cronică (SOC) de oboseala temporară.

Un pas crucial este excluderea explicațiilor alternative printr-o evaluare amănunțită. Aceasta include:

b. Istoricul medical și examenul fizic

Discutați factorii declanșatori (de exemplu, infecții, stres), istoricul familial și comorbiditățile precum anxietatea sau tulburările de somn. Efectuați un examen fizic complet, inclusiv controale neurologice.

c. Analize de laborator

Analize de sânge de bază, cum ar fi hemoleucograma completă (CBC), rata de sedimentare a eritrocitelor (VSH) sau proteina C reactivă (CRP) pentru inflamație, teste ale funcției tiroidiene (TSH, T4 liber), paneluri de electroliți, funcția renală și hepatică, glucoză și feritină pentru deficit de fier. Analiza de urină depistează infecții sau probleme renale.

d. Investigații suplimentare

Dacă medicul recomandă, se pot face testări pentru boala celiacă (transglutaminază tisulară), deficiențe de vitamina B12/D, HIV, hepatită sau markeri autoimuni (ANA). Pot fi necesare studii de somn pentru apnee, teste cu masă basculantă pentru probleme ortostatice sau evaluări cognitive.

5. Opțiuni de tratament pentru sindromul oboselii cronice

Deși nu există un leac pentru sindromul de oboseală cronică (SOC) sau encefalomielita mialgică (EM/SOC), tratamentul se concentrează pe gestionarea simptomelor, îmbunătățirea calității vieții și prevenirea acutizării simptomelor. Ghidurile recente subliniază abordări personalizate, conduse de pacient, evitând terapiile universale care ar putea agrava simptomele. Gestionarea implică o echipă multidisciplinară, empatie și evaluări regulate - la fiecare 6-12 luni - pentru a ajusta planurile după cum este necesar.

Tratamentele vizează simptomele individuale, începând cu cele mai perturbatoare.

Cum e relația ta cu somnul?

a. Schimbări în stilul de viață

Probleme de somn: Adoptați o igienă bună a somnului - ora constantă de culcare, fără ecrane, cofeină limitată. Dacă este necesar, încercați medicamente fără prescripție medicală, cum ar fi melatonina sau opțiuni cu doze mici pe bază de rețetă (de exemplu, amitriptilina). Consultați specialiști în somnologie pentru tulburări precum apneea, deși somnul neodihnitor poate persista.

Gestionarea durerii: Pentru dureri musculare/articulare sau dureri de cap, începeți cu medicamente fără prescripție medicală (acetaminofen, ibuprofen). Opțiunile non-medicamentoase includ masaj ușor, terapie cu căldură/rece, acupunctura sau exerciții în apă. Medicamente precum naltrexona sau gabapentin în doze mici pot ajuta; consultați specialiști în durere pentru cazurile cronice.
Intoleranță ortostatică: Creșteți aportul de lichide (2-3 litri/zi) și sare; purtați ciorapi compresivi. Medicamente precum fludrocortizona sau midodrina pot stabiliza tensiunea arterială - consultați un cardiolog dacă sunt severe.
Dificultăți cognitive: Folosiți instrumente precum aplicații, planificatoare sau calendare. Stimulentele pot îmbunătăți concentrarea, dar prezintă risc, așa că utilizați-le cu prudență.
Dietă și suplimente: Asigurați o nutriție echilibrată; depistați deficiențe (vitamina D, B12). Niciun supliment nu vindecă sindromul de oboseală cronică, dar coenzima Q10 sau riboza pot susține energia la unii - discutați cu un dietetician pentru a evita dietele restrictive.

b. Terapii psihologice și de susținere

Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) poate ajuta la gestionarea impactului emoțional, cum ar fi anxietatea sau frustrarea cauzată de limitări, dar nu este un leac și nu ar trebui să sugereze că sindromul de oboseală cronică (SOC) este „doar în minte”. Mindfulness-ul, tehnicile de relaxare sau consilierea abordează depresia, care afectează până la 25% dintre pacienți. Antidepresivele (de exemplu, duloxetina) pot trata dual durerea și starea de spirit, dar pot monitoriza efectele secundare.

c. Gestionarea comorbidităților și a cazurilor severe

Tratați separat afecțiunile care se suprapun: sindromul de tahicardie orală (POTS) cu beta-blocante, sindromul de intestin iritabil cu modificări ale dietei sau alergiile cu antihistaminice. Pentru sindromul de oboseală cronică sever (pacienți imobilizați la pat), oferiți îngrijire la domiciliu, suport nutrițional (de exemplu, sonde de alimentare, dacă este necesar) și gestionarea durerii.

Încurajați munca/educația flexibilă, dispozitivele de asistență și grupurile de sprijin. Educația familială reduce stigmatul. Prognosticul variază - recuperarea este posibilă, în special la tineri, dar recăderile sunt frecvente.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
CDC - Clinical Overview of ME/CFS
https://www.cdc.gov/me-cfs/hcp/clinical-overview/index.html
National Institute for Health and Care Excellence - Myalgic encephalomyelitis (or encephalopathy)/chronic fatigue syndrome: diagnosis and management
https://www.nice.org.uk/guidance/ng206/chapter/Recommendations
Studiul „Long COVID in pediatrics-epidemiology, diagnosis, and management”, Eur J Pediatr. 2024 Apr, autori: Nicole Toepfner, Folke Brinkmann, Silvia Augustin, Silvia Stojanov, Uta Behrends
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/38279014/
Studiul „Towards a Better Understanding of the Complexities of Myalgic Encephalomyelitis/Chronic Fatigue Syndrome and Long COVID”, Int J Mol Sci. 2023 Mar 7, autori: Warren P Tate, Max O M Walker, Katie Peppercorn, Anna L H Blair, Christina D Edgar
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/36982194/

Te-ar mai putea interesa și...

TE-AR MAI PUTEA INTERESA ȘI...