Neutropenia febrilă - complicație redutabilă în oncologie

Neutropenia febrilă este o complicație gravă a tratamentului pe bază de chimioterapie al cancerului, care poate duce la amânarea sesiunilor de tratament și, în același timp, la prelungirea perioadei de tratament, precum și la reducerea dozajului chimioterapiei, ceea ce poate compromite eficacitatea tratamentului. 

Aproximativ 1% dintre pacienții bolnavi de cancer, care primesc tratament pe bază de chimioterapie, dezvoltă neutropenie febrilă, ceea ce contribuie la rata mortalității globale de cancer și supune atât pacienții, cât și cadrele medicale responsabile de tratament, la numeroase încercări. 

Cauze și simptome

Neutropenia febrilă apare pe fondul scăderii numărului de neutrofile sub limita normalului, fenomen care se întâmplă la o distanță de 7-12 zile de la începerea tratamentului chimioterapeutic. Neutropenia poate fi depistată cu ajutorul unei analize de sânge, în urma căreia, dacă nivelul de neutofile este sub 500 de celule per microlitru (cu condiția ca sângele să fie recoltat la 7-12 zile după o ședință de chimioterapie citotoxică), se poate stabili un diagnostic clar. 

Din cauza nivelului redus de neutrofile în sânge, pacienții cu neutropenie febrilă pot avea o capacitate scăzută de a ține piept infecțiilor. În consecință, chiar și o infecție minoră poate deveni o problemă serioasă în cazul pacienților cu neutropenie. 

Așadar, se impune o monitorizare atentă a pacienților cu neutropenie febrilă, pentru a evita riscul de infectare, care se poate manifesta sub formă de febră ridicată, frisoane, transpirație excesivă și stare generală de slăbiciune sau amețeală. Alte simptome includ:

  • Senzație de uscăciune a gâtului și/sau a gurii
  • Dificultăți în respirație
  • Congestie nazală
  • Rigiditate musculară, în special în zona gâtului
  • Senzație de durere sau usturime în timpul urinării
  • Secreții vaginale neobișnuite sau iritare în zona respectivă
  • Urinare excesivă
  • Diaree/stare de vomă
  • Dureri abdominale sau rectale
  • Schimbări în aspectul și culoarea pielii sau a urinei

Neutropenia este, adesea, însoțită de febră, de aici și numele de neutropenie febrilă, care poate apărea pe fondul unei infecții. De altfel, febra poate fi singurul indicator al prezenței infecției în organismul pacientului cu neutropenie. 

Pacienții cu neutropenie febrilă trebuie monitorizați în permanență pe durata episoadelor febrile, deoarece starea lor se poate agrava într-un timp foarte scurt și poate duce la complicații severe ale bolii, inclusiv la deces. 

Așadar, pacienții care au fost diagnosticați cu neutropenie sunt, cel mai des, clasificați pe grupe de risc, în funcție de anumite criterii clinice, printre care: durata episodului febril, prezența elementelor de comorbiditate, insuficiența renală sau hepatică, tratamentul medicamentos, istoricul de boli, etc. 

Factori de risc

Printre cei mai importanți factori de risc se numără vârsta, stadiul de boală și tabloul clinic al acesteia, gradul de severitate al febrei și al neutropeniei, precum și prezența comorbidităților medicale. Toate acestea sunt luate în calcul în stabilirea clasificării pacienților pe grupele de risc sus-menționate. 

Tratament

Pacienții care prezintă un risc scăzut de complicații de boală, au funcții hepatice și renale în ordine, iar episoadele de neutropenie nu durează mai mult de o săptămână, sunt considerați pacienți de risc scăzut. Aceștia primesc, de regulă, tratament cu antibiotice, administrat oral sau intravenos, și se află sub monitorizare de nivel mediu. La polul opus, pacienții de risc crescut sunt monitorizați în permanență și primesc tratament pe bază de antibiotice, administrat intravenos. 

De asemenea, pacienții de risc scăzut pot fi tratați acasă, în timp ce pacienții de risc crescut sunt obligați să rămână internați pe durata tratamentul și, respectiv, al manifestării episodului de neutropenie febrilă. Pe măsură ce simptomele cedează, se poate trece de la tratamentul intravenos de antibiotice, la tratamentul oral, însă administrarea de antibiotice nu poate fi întreruptă până când simptomele nu cedează integral. 

În cazul persistenței febrei și a celorlalte simptome specifice, se poate apela la terapia antifungică. Aceasta se recomandă exclusiv pacienților de risc crescut și cărora li s-a administrat, deja, tratamentul cu antibiotice, timp de minim 7 zile. 

Numai după ce episodul este considerat încetat de către cadrele medicale avizate, se poate lua în considerare reluarea tratamentului chimioterapeutic, însă cu un dozaj ajustat, la care se poate lucra pe parcursul tratamentului. 

 

 

 

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
American Journal of Managed Care - Guidelines in the Management of Febrile Neutropenia for Clinical Practice
https://www.ajmc.com/journals/supplement/2017/clinical-advance-in-the-management-of-febrile-neutropenia/guidelines-in-the-management-of-febrile-neutropenia-for-clinical-practice

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0