Impactul cognitiv al cancerului și al terapiilor anticancer

Afectarea funcției cognitive ca urmare a diagnosticului de cancer precum și a terapiilor oncologice administrate reprezintă una dintre cele mai frecvente și mai greu de manageriat sechele pe care o experimentează supraviețuitorii cancerului.

Dacă manifestările clinice datorate cancerului cerebral sau metastazelor cerebrale ale diferitelor cancere solide sunt uzuale,tot mai mult în ultimul timp se vorbește de afectare cognitivă secundară diagnosticului și tratamentelor diverselor cancere non-cerebrale. În cadrul cancerelor non-cerebrale se includ diverse cancere solide cum sunt:

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

- cancerele mamare,

- cancerele colonice,

- cancerele prostatice, precum și

- afecțiuni hemato-ocologice de tipul limfoamelor și leucemiilor.

Indiferent însă de tipul de cancer, impactul afectării funcției cognitive asupra calității vieții poate fi semnificativ. Incidența afectării funcției cognitive fie de către cancerul însuși fie de către tratamentele administrate, este estimată între 75% pentru cancerele non-cerebrale și peste 90 % pentru tumorile cerebrale primitive. Impactul cognitiv poate fi prezent anterior terapiei oncologice în aproximativ 25 % din cazuri și se datorează probabil răspunsului imunologic secundar prezenței cancerului.

De asemenea, aproximativ 25% dintre supraviețuitorii cancerului pot experimenta tulburări cognitive până la 20 de ani după completarea terapiei oncologice. Desigur, afectarea cogniției poate afecta subsecvent viața socială și profesională a pacienților, cu dificultăți semnificative de reintegrare socială.

Cum ar putea fi explicat impactul cognitiv al cancerului și terapiilor subsecvente?

Este arhicunoscut că mulți agenți chimioterapici pot traversa bariera hemato-encefalică și pot afecta direct celulele neuroprogenitoare și oligodendrocitele. Acest lucru se poate evidenția pe examinările RMN standard sub forma scăderii volumului creierului în anumite zone, așa cum este cazul hipocampului. În afară de acțiunea  potențial directă, se vorbește de o acțiune indirectă  prin eliberarea sistemică de diverse citokine proinflamatorii. Citokinele sunt acele proteine care transmit informații între celule diferite. De asemenea, citokinele se pot elibera direct cerebral de către celulele microgliale, și pot determina afectarea neuronală prin stress oxidativ.

În plus, afectarea cognitivă se poate datora vârstei, reducerii nivelurilor hormonale, scăderii oxigenării neuronale secundare, anemiei, anxietății sau depresiei. Acestea sunt doar câteva mecanisme posibil implicate în afectarea funcției cognitive.

În continuare însă rămân o serie de întrebări în privința mecanismelor cauzale sau a factorilor de risc specifici, legați de creșterea severității și duratei afectării cognitive la anumiți pacienți. În vreme ce cancerele cerebrale primitive sau metastatice se asociază invariabil cu afectare cognitivă, orice cancer avansat poate asocia, în evoluție, afectare cognitivă posibil datorată hipercalcemiei, tulburărilor metabolice, infecțiilor sau a insuficiențelor multiplelor organe.

Tot mai frecvent se vorbește actual și de o anume predispoziție pentru afectare cognitivă. De exemplu cei care sunt purtători ai alelei apolipoproteinei E4 (marker genetic asociat maladiei Alzheimer) sunt supuși unui risc semnificativ mai mare de a avea afectare cognitivă în timpul terapiei oncologice.

La ora actuală se vorbește de rezerva cognitivă (nivel ridicat de educație, inteligență etc.) ca despre un potențial factor protectiv pentru afectarea cogniției. Este foarte clar că pacienții cu un grad ridicat de inteligență fac față mult mai bine afectării cognitive decât cei cu inteligență limitată.

Tabloul clinic este polimorf dar în general pacienții prezintă o reducere a capacității de ideatie, dificultăți de concentrare, afectarea memoriei recente, dificultăți în exprimare etc. Simptomele de afectare a funcției cognitive în cazul tumorilor cerebrale se datorează localizării tumorii și afectării diverselor arii cerebrale precum și procedurilor terapeutice consecutive, fie că vorbim de intervenție chirurgicală ablativă, radioterapie curativă sau paleativă, în special în cazul iradierii de tip whole-brain sau chimioterapiei whole-brain.

Factorii psihologici de tipul stresului, anxietății sau depresiei pot accentua afectarea cognitivă. Oboseala, tulburările de somn, durerea, infecțiile, deficitele nutriționale precum și modificările hormonale sunt factori indirecți care trebuie luați în considerație atunci când se pune problema impactului cognitiv. Pacienții cu comorbidități preexistente de tipul diabetului sau afecțiunilor cardiovasculare pot avea afectări cognitive înainte de inițierea unui tratament oncologic. De asemenea boli recunoscute pentru afectarea cogniției, cum ar fi accidentul vasular cerebral, maladia Alzheimer etc., agravează simptomele datorate cancerului sau terapiei anticancer. În plus, o serie de medicamente cu acțiune pe funcția cognitivă cum ar fi medicamentele antidepresive, antiemetice, antiepileptice, antipsihotice, anestezice pot "parazita" această funcție.

Cum îți revii după pierdera cogniției

Evaluarea gradului de afectare cognitivă este dificilă în condițiile în care instrumentele de măsurare sunt limitate și discutabile, iar managementul acestuia este de asemenea dificil. Procedurile de management sunt atât farmacologice cât și nefarmacologice.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Dintre procedurile nonfarmacologice se recomandă cu căldură activitatea fizică, diverse exerciții fizice care pot fi eficiente în reducerea stresului și a inflamației și implicit în ameliorarea cogniției.

În cadrul procedurilor farmacologice,se recurge la o serie de agenți neurotonici, psihostimulante (spre exemplu modafinil sau armodafinil), agenți de memorie (spre exemplu Donezepil), agenți antidepresivi etc.

 

 

 

Sursa foto: Shutterstock

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0