Hormonii androgeni ar putea explica de ce bolile autoimune sunt mai frecvente la femei

Hormonii androgeni par să protejeze bărbații împotriva inflamației, ceea ce explică oarecum de ce femeile au o incidență mult mai mare a bolilor inflamatorii autoimune și cronice, arată un studiu realizat la Universitatea West Virginia din SUA.

Bolile autoimune pot afecta orice zonă a corpului, inclusiv sistemul endocrin, țesutul conjunctiv, tractul gastro-intestinal, inima, pielea și rinichii. Despre cel puțin 15 boli se știe că sunt rezultatul direct al unui răspuns autoimun. Estimările indică faptul că 78,8% dintre persoanele cu boli autoimune la nivel mondial sunt femei.

Chiar dacă o susceptibilitate mai mare a femeilor la bolile autoimune a fost recunoscută de mai bine de 100 de ani, abia recent lumea științifică s-a concentrat asupra acestui subiect. Se știe că răspunsul imunitar de bază dintre bărbați și femei diferă, femeile producând un răspuns imun mai puternic și având o producție crescută de anticorpi. Cu toate acestea, bolile autoimune care se dezvoltă la bărbați sunt mai severe.

Hormonii sexuali, cum ar fi estrogenul, testosteronul și progesteronul, pot media cele mai multe diferențe de sex în răspunsul imunitar. S-a constatat că estrogenii și androgenii influențează direct dacă un răspuns imun se dezvoltă prin interacțiunea cu receptorii hormonali de pe celulele imune. Astfel, un motiv pentru prevalența bolilor autoimune la femei ar putea consta în diferențele de inflamație bazate pe genul unei persoane.

Hormonii androgeni par a avea efect protector împotriva inflamației

O echipă de cercetare de la Universitatea West Virginia a investigat modul în care hormonii sexuali influențează inflamația stomacului la bărbați și femei, savanții descoperind astfel că androgenii - hormonii sexuali masculini - pot ajuta la menținerea sub control a inflamației stomacului.

Potrivit autorilor studiului¹, apărut în jurnalul științific Gatroenterology, cancerul de stomac este cauzat în primul rând de inflamații agresive. Preocuparea lor generală era de a înțelege ce anume controlează echilibrul dintre un răspuns imun protector, care vizează doar infecția, și un răspuns imun patogen, care face daune în mai multe zone. Se pare că androgenii pot avea importanța lor în înclinarea balanței către un răspuns de protecție.

Studiul s-a axat pe analiza testosteronului, principalul hormon sexual masculin, dar a avut în vedere și glucocorticoizii, acei hormoni steroizi pe care îi secretă glandele suprarenale. Spre deosebire de testosteron, glucocorticoizii nu sunt hormoni sexuali, iar producția lor nu diferă substanțial de la femei la bărbați.

Glucocorticoizii sunt, practic, principalii hormoni antiinflamatori pe care corpul îi produce, fiind ca un fel de „pedală de frână” a sistemului imunitar. Într-o cercetare efectuată pe șoareci fără glucocorticoizi sau testosteron, savanții au observat că inflamația stomacului în cazul masculilor a crescut la fel de mult ca în cazul femelelor. Mai mult, când cercetătorii au dat testosteron femelelor de șoarece, inflamația lor a dispărut.

Prin faptul că au reușit să le salvze complet de la inflamația stomacului, s-a dovedit că androgenii erau hormonii care le oferă șoarecilor masculi acel strat dublu de protecție împotriva inflamației, spun oamenii de știință. La femele, singurul hormon antiinflamator erau glucocorticoizii. La masculi, ar putea fi ori glucocorticoizii, ori hormonii androgeni. 

Acest studiu explică, deci, oarecum, această incidență mult mai mare a bolilor inflamatorii autoimune și cronice la femei. De exemplu, boala celiacă este de două până la trei ori mai frecventă la femei decât la bărbați. La fel, scleroza multiplă și poliartrita reumatoidă sunt de trei ori mai frecvente în cazul femeilor, iar afecțiunile tiroidei, de cinci până la opt ori. Mai precis, opt din 10 persoane cu boli autoimune sunt femei.

Pe baza acestor constatări ale cercetării, clinicienii pot lua în considerare dacă semnalarea perturbatoare a glucocorticoizilor sau a androgenilor contribuie la bolile inflamatorii stomacale ale pacienților lor. Dacă un pacient prezintă inflamație a stomacului, ar putea merita ca medicii să investigheze ce se întâmplă cu sistemul lui endocrin, și nu numai în cazul în care pacientul este o femeie, afirmă autorii studiului. Chiar dacă femeile sunt mai susceptibile la boli cronice inflamatorii la stomac, bărbații sunt mai susceptibili la cancerul de stomac. 

La nivel mondial, cancerul de stomac este a cincea cea mai frecventă formă de cancer și a treia cauză principală de decese cauzate de cancer. Potrivit savanților, inflamația persistentă, pe parcursul a mai mulți ani, este un teren fertil pentru dezvoltarea cancerului de stomac.

Cum se poate scădea riscul de cancer la stomac?

Deși nu există o modalitate sigură de a preveni cancerul de stomac, riscul de a dezvolta această boală poate fi redus prin adaptări ale stilului de viață, cum sunt dieta, greutatea corporală, activitatea fizică și consumul de alcool.

Se recomandă ca alimentația zilnică să includă o varietate de fructe și legume colorate și cereale integrale (pâine integrală, paste integrale etc.), să evite grăsimile trans (margarină, produse de patiserie) și să limiteze carnea roșie și mezelurile, zahărul, dulciurile și băuturile îndulcite cu zahăr, chipsurile și alte alimente foarte procesate. 

Consumul de alcool crește riscul de cancer gastric, astfel încât evitarea sau limitarea alcoolului poate reduce acest risc. Și fumatul poate crește riscul de cancer al stomacului superior (porțiunea cea mai apropiată de esofag), alături de riscul pentru multe alte tipuri de cancer (pulmonar, de laringe etc.).

Și bacteria Helicobacter pylori ar putea crește riscul de cancer de stomac. Nu este încă foarte clar dacă persoanele ale căror mucoase stomacale sunt infectate cronic cu această bacterie, dar care nu prezintă niciun simptom, trebuie tratate cu antibiotice. Unele studii au sugerat că administrarea de antibiotice persoanelor cu infecție cu H. pylori ar putea reduce numărul leziunilor precanceroase din stomac și poate reduce riscul de a dezvolta cancer de stomac.

Deși nu este un consens dacă toți oamenii cu infecție cu H. pylori ar trebui tratați, unele cercetări au arătat că ar putea fi utilă tratarea persoanelor infectate cu această bacterie care prezintă, de asemenea, un risc mai mare de cancer de stomac din alte motive, cum ar fi o rudă apropiată cu cancer de stomac. Cancerul gastric ereditar difuz este o afecțiune rară moștenită în care oamenii prezintă un risc mult mai mare de cancer de stomac, care se dezvoltă adesea la o vârstă destul de fragedă.

 

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Gastroenterology - Glucocorticoids and Androgens Protect From Gastric Metaplasia by Suppressing Group 2 Innate Lymphoid Cell Activation 
https://www.gastrojournal.org/article/S0016-5085(21)00750-2/fulltext
1. Studiul „Glucocorticoids and androgens protect from gastric metaplasia by suppressing group 2 innate lymphoid cell activation”, apărut în Gastroenterology (2021). DOI: 10.1053/j.gastro.2021.04.075, autori: Jonathan T. Busada et al.
American Cancer Society - Can Stomach Cancer Be Prevented?
 https://www.cancer.org/cancer/stomach-cancer/causes-risks-prevention/prevention.html

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0