Ce trebuie sa stim despre cancerul gastric

Cancerul gastric reprezinta a doua cauza de deces prin cancer la nivel mondial, dupa cancerul pulmonar. Incidenta este estimata la aproximativ 870.000 cazuri noi, iar mortalitatea la 650.000, adica in jur de 10% din totalul deceselor prin cancer. La nivelul tarilor din vestul Europei, incidenta a inregistrat o scadere potential datorita modificarilor de dieta, a prepararii mancarii sau a altor factori ambientali. Cea mai mare incidenta se intalneste in Japonia, Asia de Sud-Est, America de Sud si Europa de Est.

Prognosticul ramane rezervat si acesta deriva din absenta unor factori de risc concret definiti, precum si a unor simptome specifice, motiv pentru care depistarea este facuta in stadii avansate de boala. In Japonia, unde cancerul gastric este endemic, majoritatea pacientilor sunt diagnosticati in stadii incipiente, ca urmare a unui screening de masa si drept urmare, rata de supravietuire aici este ridicata. Observational, imigrantii in mod progresiv asimileaza ratele de incidenta ale tarilor gazda, ceea ce sugereaza ca factorii ambientali sunt importanti in etiologie.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

In privinta localizarii tumorii la nivelul diverselor segmente ale stomacului, se pare ca factorii etiologici sunt diferiti pentru cancerele jonctiunii esogastrice si ale portiunii proximale gastrice, spre deosebire de cele ale portiunii distale.

Cauzele cancerului gastric

Dintre factorii ambientali incriminati, s-ar parea ca aportul crescut de sare si nitrati, precum si aportul scazut de vitamina A si vitamina C cresc riscul de cancer gastric. Consumul constant sau excesiv de mezeluri sau carne preparata prin prajire sau frigere reprezinta o sursa mare de nitrati si nitriti regasiti de asemenea si in alimentele afumate sau conservate la sare.

Fumatul, alcoolul, infectia cu Helicobacter pylori sunt, de asemenea, factori de risc incriminati. In general, leziunile corpului gastric se asociaza cu hipoclorhidria (scaderea producerii de acid clorhidric) si infectia cu Helicobacter pylori.

Dintre factorii genetici, se pare ca grupul sangvin A este predispus pentru o asemenea neoplazie. De asemenea, un istoric familial (ruda de gradul 1 cu cancer gastric) sau cancer gastric difuz ereditar (mutatii CDH1), cancer de colon nonpolipos, Polipoza adenomatoasa familiala, Sindromul Li-Fraumeni, mutatiile BRCA1 si BRCA 2, precum si prezenta unor leziuni precursoare, cum ar fi gastrica cronica atrofica sau polipii gastrici adenomatosi, sunt strans legati de riscul de a dezvolta un cancer gastric.

Simptome si manifestari

Simptomatologia cancerului gastric este polimorfa si include greata, voma, dificultati la inghitire, senzatia de plenitudine abdominala postprandiala (dupa masa), pierderea apetitului, hematemeza, adica varsaturi cu aspect de zat de cafea, melena, adica scaun cu aspect negru-pacura, scadere ponderala, etc.

Din punctul de vedere al semnelor clinice, tabloul clinic variaza de la normal, pana la palparea unei formatiuni abdominale epigastrice sau a unei formatiuni supraclaviculare ori axilare stangi.

Diagnosticul este sugerat de examinarea endoscopica, ce evidentiaza formatiunea tumorala gastrica, precum si extensia acesteia la nivelul peretelui gastric. Ecoendoscopia, care se practica numai in centre specializate, este o procedura utila in aprecierea mai precisa preoperatorie a stadiului tumorii. Examenele imagistice de inalta performanta (Computer Tomograf ori RMN) contribuie la aprecierea extensiei bolii.

Markerii tumorali recomandati, in general, de catre medici de alte specialitati decat specialitatea oncologica nu au valoare diagnostica si nici prognostica. Se dozeaza frecvent CEA, pe care il regasim crescut doar la aproximativ 40% din cazuri, si CA19-9, care este modificat doar in 20% din cazuri.

Diagnosticul de certitudine este cel anatomopatologic, obtinut prin biopsia endoscopica a formatiunii tumorale. In anumite situatii bine definite, se recurge la laparatomie exploratorie, in vederea examinarii maselor intraabdominale prin inspectie directa. De asemenea, aceasta procedura permite biopsierea tesuturilor suspecte, precum si o serie de interventii cu scop terapeutic. Intotdeauna, examenul histologic va fi insotit de examenul imunohistochimic si punctual, in situatii particulare de analize de depistare a unor mutatii care ar putea avea ecou terapeutic.

Tratamentul in cancerul gastric

In ceea ce priveste tratamentul, acesta este complex si poate include interventie chirurgicala si/sau chimioterapie, radioterapie sau terapie biologica ori imunoterapie si este determinat, fireste, de stadiul bolii la momentul diagnosticului. Este evident ca abordarea unui pacient cu cancer gastric depinde de mai multi factori, dintre care unii tin de boala - cum ar fi stadiul bolii, dar si de gazda - si aici se tine cont de starea generala a acestuia, dar si de afectiunile asociate. Dupa efectuarea bilantului lezional, se explica pacientului optiunile terapeutice, iar decizia terapeutica este in acord si cunostinta de cauza.

In stadiile incipiente si localizate, interventia chirurgicala ramane baza terapiei. Abordarea chirurgicala depinde de localizarea, marimea si caracterele invazive locale ale tumorii. Interventiile pot fi deschise sau laparoscopice, tendinta actuala fiind de minimizare a interventiei, dar cu respectare riguroasa a principiilor chirurgiei oncologice. In acest sens, se recurge la gastrectomii totale sau subtotale, in functie de situatia particulara a pacientului, insotite sau nu de disectia ganglionilor limfatici perigastrici. Intotdeauna se va tine cont de starea clinica a pacientului si de morbiditatea fiecarui tip de interventie in parte.

In privinta limfadenectomiei, in vederea diminuarii efectelor secundare inerente operatiilor de anvergura, se recurge actual la mapping-ul ganglionilor santinela. In linii mari, aceasta inseamna injectarea unei substante trasor colorate sau radioactive la nivelul patului tumoral. Aceasta substanta se concentreaza, in general, la nivelul ganglionilor limfatici, care sunt prima poarta de diseminare. Daca acesti ganglioni capteaza substanta, se recurge la limfadenectomie extinsa. Daca nu exista captare in ganglionii perigastrici, atunci interventia este mult mai limitata si nu include acesti ganglioni.

Chimioterapia ramane in continuare o terapie de baza in cancerul gastric, datorita progreselor modeste in ceea ce priveste terapiile target si a imunoterapiei si in ciuda unor rate de raspuns relativ modeste. Chimioterapia se poate folosi preoperator, si atunci se numeste neoadjuvanta, iar rolul sau in general este de a micsora volumul tumoral pentru a transforma bola intr-una operabila.

De asemenea, se poate recurge la chimioterapie postoperator, si atunci se numeste adjuvanta si se adreseaza asa-zisei boli minim reziduale, adica bolii nevizualizabile, dar intuita ca prezenta prin prisma unor factori de prognostic pe care terapeutul ii regaseste in examenul final anatomopatologic postoperator. In anumite situatii limitate, rolul chimioterapiei este strict paleativ.

Radioterapia se foloseste mai rar in aceasta localizare a bolii oncologice si in anumite cazuri concrete in completarea unei interventii curative sau cu viza paleativa, antalgica sau hemostatica.

In ultimii ani, studiile clinice au aratat rezultate promitatoare ale unor molecule tinta. Unele cancere gastrice prezinta o cantitate mai mare de proteina HER2 pe suprafata celulelor componente care le stimuleaza cresterea. In acest sens, molecule ce au drept tinta aceste proteine pot avea un rol in tratamentul modern al cancerului gastric HER2 pozitiv. In acest sens, in anumite tari deja, Trastuzumab este aprobat in tratamentul cancerului gastric metastatic HER2 pozitiv. Alte molecule precum Lapatinib, Pertuzumab sau Trastuzumab Emtasine sunt inca obiect al studiilor clinice.

O alta tinta in vizor este EGFR (endotelial growth factor receptor), proteina evidentiata in anumite celule ale cancerului gastric si unele studii clinice au drept target aceasta proteina.

In privinta imunoterapiei, dupa "boom-ul" deosebit din cancerele pulmonare si melanomul malign, cercetarile se extind cu repeziciune catre majoritatea localizarilor ale bolii neoplazice, iar rezultatele preliminare sunt mai mult decat promitatoare.

In concluzie, in ciuda progreselor evidente in terapie, cancerul gastric reprezinta inca o boala redutabila cu un prognostic infaust de cele mai multe ori. Ramane sansa unei depistari precoce si aceasta prin eforturile conjugate ale factorilor de decizie si a specialistilor implicati in depistarea si tratamentul acestei afectiuni.

De asemenea, sta in puterea noastra de a constientiza necesitatea unui stil de viata sanatos, cu un aport alimentar cat mai bogat in fructe si legume si cat mai sarac in aditivi alimentari si substante toxice curente. Si de a ne prezenta la medic in momentul in care sesizam orice modificare in starea de sanatate.

Preventia in cancerul gastric

Preventia primara include o dieta sanatoasa, spun oamenii de stiinta, si terapiile anti- Helicobacter pylori, chimio-preventia si screeningul pacientilor pentru a se depista timpuriu boala. Factorii ce tin de alimentatie au un impact important asupra carcinogenezei gastrice, in special in cazul adenocarcinomului intestinal. Cercetatorii1 spun ca obiceiurile ce definesc o alimentatie sanatoasa, cum ar fi un aport mare de fructe si legume, o dieta mediteraneana, o dieta saraca in sare, fara alimente conservate in sare, fara carne rosie si fara carnuri afumate, consumul moderat de alcool si mentinerea unei greutati normale ar putea fi asociate cu un risc scazut de cancer gastric.

 

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Bibliografie:

1 Studiul "Gastric cancer: epidemiology, prevention, classification, and treatment", publicat in Cancer management and research, in 2018, autori: Robert Sitarz, Małgorzata Skierucha, Jerzy Mielko, G Johan A Offerhaus, Ryszard Maciejewski, Wojciech P Polkowski.

 

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0