Hidrocefalia: cauze, simptome si tratament

Hidrocefalia este afecțiunea caracterizată de acumularea anormală de lichid cefalorahidian la nivelul craniului sau măduvei spinării. În popor, această afecțiune este cunoscută sub denumirea de „apă la creier”.

În mod normal, lichidul cefalorahidian circulă la nivelul creierului și măduvei spinării fără probleme, însă în anumite condiții, nivelul acestuia poate să crească și astfel creează presiune în creier, afectându-i astfel țesuturile.

Cu toate că hidrocefalia poate apărea la orice vârstă, aceasta este în general întâlnită la copiii foarte mici și la vârstnici.

Recomandările Experților DOC

Tipuri hidrocefalie

Hidrocefalia este de două tipuri:

Hidrocefalia obstructivă - aceasta se dezvoltă atunci când apare un blocaj de-a lungul unuia sau mai multor pasaje care leagă ventriculii. Iar din acest motiv, lichidul cefalorahidian nu poate curge liber printre ventriculi.
Hidrocefalia comunicantă apare atunci când lichidul cefalorahidian nu poate fi reabsorbit în mod adecvat în fluxul sangvin. Acest tip de hidrocefalie poartă numele de „comunicare”, deoarece lichidul cefalorahidian își urmează cursul firesc prin ventriculi.

Hidrocefalia mai este categorizată de specialiști și ca: hidrocefalie congenitală sau hidrocefalie dobândită. Hidrocefalia congenitală este prezentă la naștere, în timp ce hidrocefalia dobândită se dezvoltă după naștere.

La rândul ei, hidrocefalia dobândită se poate dezvolta la adulți și poate să fie de două tipuri:

Hidrocefalia cu presiune normală (NPH) - tipul acesta de hidrocefalie comunicantă ar putea să afecteze pe oricine, la orice vârstă, dar este mai frecventă la adulții de 60 de ani sau care au peste 60 de ani. Se caracterizează prin ventriculi lărgiți, dar lichidul cefalorahidian are presiune normală.
Hidrocefalia ex vacuo este, de cele mai multe ori, diagnosticată la persoanele în vârstă. Se dezvoltă atunci când țesutul cerebral din jurul ventriculilor se micșorează. Volumul lichidului cefalorahidian crește în ventriculi pentru a încerca să umple spațiul suplimentar.

Cauze hidrocefalie

Hidrocefalia este cauzată de un dezechilibru la nivelul lichidului cefalorahidian, care este produs într-o cantitate mai mare decât cea care poate fi absorbită de sânge. Lichidul cefalorahidian în exces poate fi cauzat de următoarele situații:

Obstrucționare

De cele mai multe ori acumularea de lichid cefalorahidian la nivelul creierului se produce în urma obstrucționării fluxului acestuia.

Probleme de absorbție

Din cauza inflamației țesuturilor creierului, cauzată de altă afecțiune, pot apărea probleme de absorbție a lichidului la nivelul vaselor de sânge.

O cantitate prea mare de lichid cefalorahidian

Rareori, mecanismul care se ocupă cu producerea lichidului cefalorahidian se poate deregla, producând mai mult lichid decât este nevoie.

Factori de risc hidrocefalie

În cele mai multe cazuri, nu se știe exact ce a cauzat apariția hidrocefaliei, însă o serie de probleme medicale pot crește riscul acestei condiții medicale. La nou-născuți, de pildă, hidrocefalia congenitală sau care apare imediat după naștere este favorizată de următorii factori:

Dezvoltarea normală a sistemului nervos central
Hemoragii la nivelul ventriculelor cerebrale, ce pot apărea ca o complicație a nașterii premature
Infecții la nivelul uterului în timpul sarcinii, care pot cauza inflamația țesuturilor cerebrale ale fătului
Alți factori care pot contribui la apariția hidrocefaliei indiferent de vârsta pacientului sunt:
Leziuni sau tumori ale creierului sau măduvei osoase
Infecții ale sistemului nervos central precum meningita
Hemoragii ale creierului precum cele cauzate de accidentul cerebral vascular sau leziuni
Traumatisme la nivelul craniului

Citeste si Dementa - Semnale de alarma, cauze, tratamen

Simptome hidrocefalie

Simptomele sunt influențate de vârsta pacientului, de cauza hidrocefaliei, precum și de rapiditatea cu care aceasta evoluează.

La bebeluși, simptomele includ:

O creștere rapidă a dimensiunii capului
Un cap neobișnuit de mare
Fontanele umflate
Vărsături
Probleme la supt sau hrănire
Somnolenţă
Iritabilitate
Ochii care sunt fixați în jos sau nu se pot întoarce spre exterior
Convulsii

La copii și adulți, cele mai comune simptome sunt următoarele:

Durere de cap
Vedere încețoșată sau dublă
Greață sau vărsături
Probleme cu echilibrul
Încetinirea sau pierderea abilităților de a vorbi sau de a merge
Probleme de vedere
Scăderea performanței la școală sau la locul de muncă
Coordonare slabă
Pierderea controlului vezicii urinare și/sau urinare frecventă
Dificultate de a rămâne treaz sau de a se trezi
Somnolenţă
Iritabilitate
Modificări ale personalității sau ale cogniției, inclusiv pierderea memoriei

Există și simptome specifice tipului de hidrocefalie, în special în cazul hidrocefaliei cu presiune normală.

Cele trei simptome distinctive ale acestui tip de hidrocefalie potrivit Asociației Medicilor și Chirurgilor Americani (AAPS) sunt:

Tulburări ale mersului: pacienții se mișcă încet și chiar au probleme în a-și ridica picioarelor, de parcă ar fi lipite de pământ.
Demență ușoară: pot apărea scăderea concentrării, pierderea memoriei pe termen scurt și apatie (lipsa de emoție).
Disfuncția vezicii urinare: se poate dezvolta o nevoie puternică de a urina, și, în cazuri severe, se poate dezvolta pierderea controlului vezicii urinare (incontinență urinară).

Diagnosticare hidrocefalie

Medicul generalist, precum și neurologul, sunt cei care detectează hidrocefalia.

Hidrocefalia este diagnosticată printr-un examen neurologic clinic și prin utilizarea tehnicilor de imagistică cerebrală și a altor teste, care țin de vârsta pacientului, simptomele cu care acesta se confruntă și anomalii cunoscute sau suspectate la nivelul creierului sau măduvei spinării.

Medicul neurolog poate recomanda anumite teste ca să vadă dacă pacientul are probleme cu:

Forța musculară și reflexele
Coordonarea și echilibrul
Vederea, mișcarea ochilor și auzul
Funcționarea mentală și starea de spirit

Pe lângă toate acestea, sunt necesare o serie de teste pentru ca medicul să poate pună diagnosticul de hidrocefalie și pentru a exclude alte afecțiuni. Printre aceste teste sau investigații se numără:

Ecografia - aceasta este adesea primul test pe care un medic îl recomandă pentru a diagnostica hidrocefalia la copii, deoarece este o investigație rapidă și cu risc scăzut. Atunci când sunt utilizate în timpul examenelor prenatale de rutină, ultrasunetele pot detecta și hidrocefalie la copiii nenăscuți.
Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) poate determina dacă ventriculii sunt măriți, poate să evalueze fluxul lichidului cefalorahidian și poate să ofere informații despre țesutul cerebral din jurul ventriculilor. RMN-ul este de obicei testul inițial folosit pentru a diagnostica adulții.
Tomografia computerizată (CT) poate arăta medicilor dacă ventriculii sunt măriți sau dacă există o obstrucție.
Puncția spinală (puncție lombară) permite medicilor să estimeze presiunea lichidului cefalorahidian, dar și să-l analizeze. Puncția lombară presupune introducerea unui ac în partea inferioară a spatelui și îndepărtarea și testarea unei cantități mici de lichid.

Monitorizarea presiunii intracraniene presupune utilizarea de către medic a unui mic monitor de presiune introdus în creier sau ventricule pentru a măsura presiunea și pentru a detecta o posibilă umflătură care ar fi putut apărea în creier. Dacă presiunea este prea mare, un medic poate drena lichidul cefalorahidian pentru a menține fluxul de sânge oxigenat către creier.

Examinarea fundului ochiului este o procedură care presupune vizualizarea nervului optic din partea din spate a ochiului cu un dispozitiv special. Prin această examinarea, medicul poate să vadă dacă există o presiune intracraniană crescută, care poate fi un semn clar al hidrocefaliei.

Tratament hidrocefalie

Netratată, această afecțiune poate fi fatală. Tratamentul nu are capacitatea de a repara daunele aduse deja creierului, ci de a opri evoluția bolii și de a o vindeca. Hidrocefalia poate fi tratată numai pe cale chirurgicală, iar tratamentul este stabilit în funcție de cauzele acesteia. Scopul tratamentului este de a elimina excesul de lichid cefalorahidian.

Intervenția chirurgicală, când se recomandă?

În cazul în care nu obstrucția a cauzat hidrocefalia, medicul chirurg va implata un dispozitiv mecanic de drenaj, însă trebuie luate în calcul riscurile acestei intervenții, precum și complicațiile ce pot apărea în urma acesteia. Dacă medicul recomandată intervenția chirurgicală, pacientul poate fi supus unei:

Intervenții care implică introducerea în creier a unui șunt (tub). Acesta este conectat la un tub flexibil plasat sub piele care are ca scop drenarea excesului de lichid fie în cavitatea toracică, fie în abdomen, astfel încât să poată fi absorbit de organism.
Ventriculostomia endoscopică a ventriculului III are ca scop să îmbunătățească fluxul lichidului cefalorahidian din creier. Medicul face o mică incizie în partea de jos a celui de-al treilea ventricul și lichidul cefalorahidian este redirecționat spre acea zonă, pentru a se elibera presiunea. Se poate întâmpla ca acest lucru să se facă împreună cu cauterizarea plexului coroid în încercarea de a se diminua producția de lichid cefalorahidian.

Pentru cauterizarea plexului coroidian se utilizează curent electric. În felul acesta se distruge țesutul care produce lichidul cefalorahidian (adică plexul coroid) în ventriculii laterali din creier.
Intervențiile de introducere a șunturilor funcționează în general bine, dar există riscul ca acestea să nu dreneze așa cum ar trebui lichidul cefalorahidian. Dacă acest lucru se petrece, se va acumula din nou lichid cefalorahidian în creier și pacientul începe să se confrunte iar cu simptome, precum:

Durere de cap
Vedere dublă sau sensibilitate la lumină
Greață sau vărsături
Durere la nivelul mușchilor gâtului sau umerilor
Convulsii
Roșeață sau sensibilitate de-a lungul tractului de șunt
Febră mică
Somnolență sau epuizare

Pacienții care au un șunt trebuie să meargă regulat la medic pentru monitorizare. Iar în anumite situații pot fi necesare mai multe intervenții chirurgicale pentru a repara sau înlocui un șunt de-a lungul vieții unei persoane.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
National Institute of Neurological Disorders and Stroke - Hydrocephalus
https://www.ninds.nih.gov/health-information/disorders/hydrocephalus
Rare Diseases - Hydrocephalus
https://rarediseases.org/rare-diseases/hydrocephalus/
National Institute of Neurological Disorders and Stroke. Hydrocephalus fact sheet
https://www.ninds.nih.gov/health-information/disorders/hydrocephalus

Te-ar mai putea interesa și...

TE-AR MAI PUTEA INTERESA ȘI...