Disfuncția erectilă
Disfuncția erectilă (DE) este asimilată de către mulți impotența, dar s-a renunțat la acest termen întrucât are conotații psihologice negative puternice și denotă slăbiciune, lipsă de putere și voință.
Pentru bărbați, o asemenea problemă este covârșitoare mai ales pe plan psihic, cauzând depresie, anxietate și nu de puține ori, refugiu în consumul de alcool, tutun sau chiar droguri. În aceste condiții prima măsură este consultarea unui specialist - sexolog sau psiholog dacă episoadele sunt izolate, urolog sau internist dacă situația persistă.
Prin disfuncție erectilă se înțelege încapacitatea persistență sau repetată a bărbatului de a obține sau de a menține o erecție adecvată unui raport sexual satisfăcător . Ea poate fi prezentă de la prima încercare a actului sexual sau să apăra după o perioadă de funcționare normală.
Cauzele disfuncției erectile
Cauzele psihologice ale disfuncției erectile se referă la capacitatea de a avea încredere și la sentimente de inadecvare. Disfuncția erectila reflectă de asemenea dificultăți relaționale între parteneri, poate apărea după ce partenera sau chiar el, au călcat strâmb și încearcă să restabilească o relație, fără a lămuri exact problemă care a stat la cauza infidelității.
Sunt și situații în care disfuncția poate apărea într-o perioadă mai stresantă, cu sentimente de vină, anxietate, tensiuni de cuplu, la serviciu etc. Sexologii spun că nu există bărbat care să nu se fi confruntat de-a lungul vieții cu asemenea probleme. De aceea, nu trebuie că această manifestare să trezească îngrijorare dacă sindomul apare izolat, în condiții de emoție puternică sau sub imperiul temei că nu va face față “onorabil” unui act sexual (de obicei la tineri ori la începutul unei relații). Continuarea relației sexuale fără astfel de incidente confirmă inexistenta DE la aceste persoane.
Din punct de vedere medical, disfuncția erectilă, însoțită sau nu și de alte probleme sexuale, poate apărea la pacienții cu dezechilibre hormonale ori la cei care se tratează pentru diverse afecțiuni cum ar fi cele cardiovasculare, disfuncția fiind cauzată de acțiunea diverselor grupe de medicamente, precum: diureticele, beta, blocantele, inhibitorii enzimei de conversie etc. Sunt și medicamente anti-anxioase - Diazepam sau Valium - ori antidepresive care cauzează disfuctie erectila; de asemena, simptomele pot apărea după anumite inetrventii chirurgicale,iradieri, consum de alcool sau droguri,
Pe de altă parte, fumătorii sunt predispuși la DE din cauza acțiunii substanțelor nocive existențe în țigară asupra capilarelor sanguine, precum și asupra musculaturii penisului. Îmbunătățiri surprinzătoare se observă după renunțarea la acest viciu, așa că eliminarea pericolului impotenței poate fi unul dintre principalii factori motivatori pentru a remunta la fumat.
Vorbind despre cauzele hormonale, disfuncția erectilă poate apărea la bărbații care au disfuncțiii la nivelul testiculeleor sau un nivel foarte scauzut al testosteronului în sânge, cum ar fi în cazul hipogonadismului sau malformații testiculare.
Și stilul de viață al bărbatului pote influența direct capacitățile lui erectile - așa că stimulați-l să facă sport, să nu se îngrașe, să nu bea și să învețe să se relaxeze zilnic pentru că obezitatea, sedentarismul, fumatul,consumul susținut de alcool (chiar dacă nu neapărat în cantități mari) pot conduce la DE.
Terapia în disfuncția erectilă
Odată sesizată existența acestei probleme, este esențială comunicare între partenerei și sprijinul susținut și delicat al femeii, poate chiar vizita în doi la sexolog.
În timpul vizitei, pacientul va fi examinat fizic pentru constatarea unor eventuale anomalii (de ex: hipogonadismul, de care am spus sau deformări ale penisului etc.) și un scurt istoric al vieții sexuale. În paralel medicul va dispune de recoltarea de sânge pentru efectuarea analizelor generale, în vederea stabilirii stării generale de sănătate având în vedere asocierea DE cu anumite boli de inimă, neurologice (scleroză multiplă etc) dozarea testosteronului și a prolactinei.
De asemenea se recomandă și ultrasonografia (Doppler) - ce poate da informații despre circulatia arterială și venoasă de la nivelul pensiului. Testele farmacologice constau în injectarea în corpii cavernoși a unei mici cantităț de prostaglandină E ce determină un răspuns puternic la pacienții cu disfuncție temporară, dar un răspuns foarte slab la cei cu probleme mai grave.
Tratamentul se adresează în primul rând stilului de viață și presupune corectarea dietei, abandonare viciilor, practicarea exercițiilor fizice.
Apoi tratamentele medicamentoase specifice cu medicamente orale sau tratamente locale.
Oral – se folosesc substanțe ce cresc afluxul sanguine la nivelul penisului - Sildenafil, Yohimbine, Apomorphine, blocanți alpha adrenergici.
Psihoterapia este recomandată celor care prezintă DE predominant din motive psihologice, dar și că adjuvant al terapiei medicamentoase; se poate face individual sau în cuplu.
Dacă nici prin aceste mijloace DE nu se vindecă, există o serie de terapii și metode locale la care se poate recurge pentru a determina practic menținerea în erecție a penisului:
Terapia intracavernoasă – constă în injectarea structurii penisului a substanțelor ce stimulează irigarea țesuturilor cu sânge și implicit erecția.
Terapia intrauretrală – se introduc în uretră nmedicamente ce determină creșterea afluxului sanguin și relaxarea musculară, permițând erecția.
Proteze peniene din silicon - se introduc chirurgical pentru a menține penisul în erecție.
Se estimează că își găsesc rezolvarea mai mult de 65% din cazurile de DE care se adresează specialiștilor, așa că rezulattele bune ar trebui să îi încurajeze pe pacienți și partenerele acestora de viață să nu mai ezite niciun moment, punând în risc echilibrul relației lor și să se adreseze cu încredere medicilor.
Sursa foto: Shutterstock
